Imediat dupa ce-am vazut acest film (cam tarziu, ce-i drept, undeva prin 2008) m-am simtit responsabil sa ii indemn pe toti apropiatii sa-l vada, incat sa nu fie suflet cinefil ramas fara cele doua ore si ceva de Al Pacino at his best.

Este rolul care i-a adus singurul premiu Oscar pe care-l are pana acum (stiu, surprinzator). Frank Slade este numele personajului interpretat, un locotenent-colonel trecut in rezerva din cauza pierderii vederii. Acesta se apropie de varsta a treia si realizeaza ca are mult prea putine motive pentru a trai. In timp ce-si planuia weekendul de adio (la New York) l-a intalnit pe Charlie Simms, o versiune foarte tanara a lui Chris O’Donnell. Studentul de la colegiul Baird se alege cu rolul de babysitter pentru cateva zile care-i vor schimba total viata.

De ce Scent of a Woman? Metafora care-i ghida viata lui Pacino din momentul in care nu s-a mai putut folosi de ochi. Singuratatea lui fizica si psihica, lipsa unui drum de urmat si dorul de anii in care se putea simti “in the game”.

Sunt cateva monologuri care lasa cu rasuflarea taiata, cateva scene foarte incarcate, cateva replici demne de citate, toate intr-o drama de doua ore si jumatate pe care ai sa vrei s-o revezi din cand in cand. Scent of A Woman este inspirat din romanul italianului Giovanni Arpino.