În 2007, Robert Rodriguez, împreună cu Quentin Tarantino, lansează un proiect interesant, un omagiu filmelor de categorie B. Grindhouse este format din două filme de lung metraj, fiecare regizat de câte unul dintre cei doi artiști, amândouă având caracteristicile voite ale unui B-movie. La începutul lui Death Proof, filmul lui Tarantino, era un trailer la o peliculă, pe atunci fictivă, de aceeași natura: Machete. Continuând ideea incepută în 2007 cu Planet Terror, jumătatea sa de Grindhouse, Robert Rodriguez se ține de promisiune și regizează in , împreună cu Ethan Maniquis, noul “pretend B-movie” Machete.
Motivul acestei introduceri este de a explica faptul că această peliculă a avut scopul clar de a fi un film de categorie B. Și el ar trebui vizionat, perceput și criticat cu această idee foarte clară în minte. Trecând însă peste calitatea aparent proastă a peliculei în sine, culorile șterse, imaginea uneori neclară, tăieturile bruște și efectele speciale evidente, Machete este un film foarte tare, care te ține în scaun cu un umor debordant și un carnagiu total nenecesar.
Deși cu ceva diferențe față de trailerul din 2007, firul narativ este, în general, neschimbat. În plus, unele secvențe din trailerul de atunci se regăsesc în montajul final al peliculei. Filmul îl are ca protagonist pe personajul cu același nume și începe prin a prezenta o misiune de-a acestuia, în calitate de agent federal mexican. Tradat de toată lumea în care avea încredere, forțat de către traficantul de droguri Torrez (Steven Seagal) să asiste la execuția familiei lui, Machete (Danny Trejo) este lăsat să moară într-o casă incendiată. Acțiunea părăsește apoi Mexicul și se continuă, după o perioadă arbitrară de timp, pe teritoriul statului Texas, unde Machete este imigrant ilegal și lucrează ca zilier pentru cine se nimerește, după o presupusă supraviețuire și fugă din Mexic.
Intriga apare în momentul în care Machete este ales ca țap ispășitor pentru un asasinat politic. Evidenta greseală din partea cui l-a considerat pe Machete ușor de manipulat il scoate pe fostul agent federal din starea de pașnică letargie și îl reîntoarce la vechile obiceiuri. Legături (ne)așteptate între oameni din trecutul lui Machete și cei care au planificat asasinatul ies la iveală, iar noi aliați apar în cele mai sexy forme. Carnagiul ce urmează este greu de descris sau de comparat cu alta peliculă. Găleți de sânge curg în toate direcțiile, pană când toate relele sunt îndreptate, toți vinovații plătesc pentru păcatele lor …
Sunt sigur că mulți dintre voi se întreabă, după paragraful anterior, de ce s-ar uita la un film în care, la fiecare câteva minute, un membru zboară sau un cap se rostogolește. Dacă ar merita să te uiți la Machete pentru doar un singur considerent, acesta ar fi umorul. Modalitatea în care faptele sunt prezentate este de un comic evident, fără a degenera în glume de autobază. Începând de la caracterele personajelor și până la ultima situație în care sunt puse, toate clișeele cunoscute ale filmelor de categoria B sunt exploatate la maxim, fapt care face din Machete o parodie savuroasă.
Pe lângă cei doi actori menționați anterior, în film mai joacă o serie de nume cunoscute, cum ar fi Robert De Niro, Jessica Alba, Don Johnson, Michelle Rodriguez și Lindsay Lohan. Jeff Fahey joacă un rol negativ de excepție, iar Cheech Marin are o prestație foarte bună în rolul unui preot cu abilități impresionante în mânuirea armelor de foc. Personajele sunt bine închegate, în general clișeistice, dar prezentate în circumstanțe aparte.
Per total, Machete este o peliculă foarte reușită, care readuce stilul vechi al filmelor de acțiune și îl combină cu un umor debordant. Nicidecum un film profund, filosofic și, cel mai important pentru mine, fără nici o urmă de sentimentalisme ieftine, Machete este entertainment 100%. Este un film superb de văzut cu baieții la o bere și un popcorn, după o zi lungă de muncă și îl recomand cu toată încrederea, în acest sens.
