Filmul asta m-a pus pe ganduri, dupa ce m-a trecut prin mai multe stari: optimism, entuziasm, kilograme de revolta, soc pe alocuri. De cate ori vizionez o pelicula bazata pe o poveste adevarata, am un sentiment ciudat, asa cum s-a intamplat si in cazul “Flash of Genius”.

Este povestea impresionanta a lui Robert Kearns (inginer, profesor, sot, tata a 6 copilasi), inventatorul stergatoarelor de parbriz intermitente. Un moment de sclipire, inspirat din disfunctionalitatea propriului ochi stang (dobandita exact in noaptea nuntii, cand a incercat sa deschida o sticla de sampanie:) a dus la un rezultat ce avea sa imbunatateasca considerabil dotarile unui autoturism din anii ’60. Impreuna cu cel mai bun prieten, investitor de meserie, bat la portile marilor giganti auto ai Statelor Unite, in speranta ca ii vor cumpara inventia si ca ii vor permite sa si-o fabrice singur.

Compania Ford se arata interesata de afacere, cerandu-i un prototip lui Bob pentru a vedea despre ce este vorba. Si cand sa bata palma, nu stiu cum se face, dar marele producator auto se razgandeste din senin. Robert e tare dezamagit, dar considera ca e cazul sa mearga mai departe, existand si alti mari producatori de autoturisme la care si-ar putea incerca norocul. Si totusi, nu mica ii este mirarea cand, intr-o zi ce se prefigura ca oricare alta, merge pe strada si vede un Ford cu stergatoare de parbriz intermitente, doua Forduri…trei Forduri…

In sufletul inventatorului nostru (si nu numai!) apare furia, revolta, isi sterge ochii cu disperare, crezand ca nu a vazut bine. Se simte umilit, tradat, inselat, folosit, dat de-o parte. O ia putin razna (in sensul propriu al cuvintelor), dar dupa cateva internari specializate, omul se intoarce acasa mai hotarat ca oricand sa dea in judecata compania Ford si, de aceasta data, vrea sa mearga pana la capat.

Este impresionant felul in care acest om nu vrea decat recunoasterea muncii lui. Initial Ford ii propune 300.000 de dolari pentru a-l determina sa renunte la proces. “Va fi scris ca eu am inventat stergatorul de parbriz intermintent?” Cu raspunsul este nu, omul nici nu se uita sla bani si merge mai departe cu procesul. Avocatul il considera deja nebun si il lasa balta. Nu-i nimic, Robert invata singur-singurel proceduri si chichite juridice, pentru a se reprezenta in instanta.

Mai tarziu i se propun 1 milion de dolari. Refuza, deoarece nu i se recunoaste inventia, e o mita ordinara doar. Ba chiar, ajunge intr-o anumita faza a procesului cand Ford ii propune 30 de milioane de dolari pentru a-si retrage acuzatiile. Robert refuza si de aceasta data, mergand pana in panzele albe pentru simpla recunoastere a muncii lui, a celei mai importante inventii personale, a ceea ce l-a desavarsit ca om de stiinta.

Este o poveste uimitoare despre demnitate, curaj, revolta, incapatanare. Daca a castigat sau nu procesul, ramane sa descoperiti singurei. Indiferent de acel deznodamant pe care l-a oferit justitia, Robert Kearns merita aplauze pentru lectia de bun simt si demnitate e care a oferit-o intregii lumi!