Dacă vreţi o destinaţie de vacanţă unde cerul să fie foarte albastru, aerul curat, şeful departe, oraşul şi satul în acelaşi loc, vă recomand Câmpulung Moldovenesc. Oraşul (pretenţios numit municipiu) se află pe Valea Moldovei, în Depresiunea Câmpulung Moldovenesc. Puteţi ajunge aici pe drumul european 576 fie de la Suceava, fie de la Vatra Dornei. De asemenea, puteţi ajunge cu uşurinţă cu trenul, existând un accelerat direct din Bucureşti (pleacă la ora 21.00 din Gara de Nord şi ajunge dimineaţa pe la 7 în Câmpulung), precum şi numeroase trenuri care fac legătura între Iaşi/Suceava pe de o parte şi Cluj/Bistriţa Năsăud pe de altă parte.

Din punct de vedere al hotelurilor, aveţi mai multe locuri de cazare cu preţuri variate, dar în general nu prea mari.

Cel mai scump este Hotelul Zimbru, unde am stat de câteva ori, dar care nu mi se pare o gazdă prea primitoare. Să nu mă înţelegeţi greşit, nu am nimic deosebit de reproşat, doar atmosfera generală de hotel învechit, socialist, cu toate că am stat doar în camere renovate şi nou-mobilate.

Varianta pe care o recomand eu este hotelul BTT. Deşi aflat la marginea oraşului (asta înseamnă cam 15 minute de mers lejer din centru), este o alegere bună. Hotelul e curat, proaspăt renovat, situat chiar sub geana pădurii. Sâmbătă seara aţi putea fi deranjaţi de cuplurile ieşite de la discoteca din incintă, dar puteţi închide cu uşurinţă geamurile, la Câmpulung nu e niciodată aşa de cald încât să poţi dormi cu geamul deschis. Nu am fost niciodată în acest hotel iarna, aşa că nu ştiu cât de bine stau la capitolul încălzire, dat fiind că majoritatea camerelor sunt goale. Am fost însă primăvara şi am cam tremurat în prima seară, până s-a încălzit camera. Totuşi, dacă sunaţi din timp la recepţie şi vă anunţaţi vizita, vor avea sigur grijă să încingă un foc pe cinste în centrala pe lemne a hotelului şi camera va fi în mod sigur primitoare.

Mai exista câteva hoteluri, nou-construite, foarte arătoase, dar pe care nu le-am testat personal. Unele dintre acestea oferă şi masă, deşi vă recomand să încercaţi micile pensiuni ţărăneşti de pe Valea Moldovei în care veţi mânca preparate specifice zonei, asta dacă vă ţine ficatul şi colecistul. Fiindcă în zonă e frig şi iarna durează mult, bucătăresele fac exces de smântână şi untură atunci când gătesc. Eu apreciez mai ales lactatele de bună calitate şi mâncărurile pe bază de ciuperci şi cartofi.

Dacă sunteţi dornici de călătorii, Câmpulungul e o baza extraordinară de pornire. Vă atenţionez doar că vă trebuie o maşină solidă, rezistentă la urcat, fiindcă altfel riscaţi să vă fiarbă motorul după primii kilometri.

Cel mai frumos traseu cred că este cel spre Vârful Rarău. Există două drumuri spre Rarău accesibile din Câmpulung Moldovenesc. Primul, ceva mai scurt (cam 15 kilometri) începe dintr-un cartier mărginaş al oraşului – Capu’ Satului. Deşi mai scurt, nu vi-l recomand datorită asfaltului de foarte proastă calitate, cu multe şleauri în care riscaţi să rămâneţi suspendaţi. Cel mai lung, de aproximativ 20 de kilometri trece prin comunele Sadova şi Pojorîta. Deşi e doar un drum forestier, parţial asfaltat, e mai uşor accesibil. Nu vă închipuiţi că e un traseu uşor, fiindcă veţi avea multe serpentine de înfruntat de drumul îngust şi cu destule denivelări. Veţi putea însă vedea păduri neatinse de brad şi molid, prin care am întâlnit adesea căprioare şi vulpi.

Sus, în vârf, vă aşteaptă Cabana Rarău, aşezată chiar sub Pietrele Doamnei. De aici puteţi face câteva trasee cu grade diferite de dificultate. Vă sfătuiesc să cereţi întotdeauna părerea cabanierului înainte de a pleca, fiindcă este un bun cunoscător atât al vremii şi împrejurimilor cât şi al oamenilor şi vă va spune când şi dacă e cazul să abordaţi anumite trasee. Pot să vă spun că am văzut aici în mod repetat flori de colţ, de o frumuseţe şi o delicateţe ireală.

Vă las o vreme la cabană, să respiraţi cel mai curat aer pe care l-am găsit eu în peregrinările mele.