“I had a dream.” 

“Why are you crying?”

“Because I want it to be real.”

Aceste vorbe dintre Bella şi Edward adună în ele cel mai important motiv, pentru mine, de a nu vedea acest film. Twilight creează imaginea a ceea ce ar trebui să fie, imaginea unei existenţe perfecte, idealizate în cel mai superficial mod posibil. Lenny Bruce spunea: “The truth is ‘what is’ and ‘what should be’ is a fantasy, a terrible, terrible lie, that someone gave the people long ago.”

Am început prin a mă gândi dacă oamenii sunt aşa aprioric şi filmul este doar o reflexie a realităţii sau dacă filmul creează un model pe care oamenii doar îl urmează. Cred că argumentul poate fi valabil de ambele părţi.

Pe de o parte este publicul tânăr, care azi se uită la Cow and Chicken, mâine sunt adolescenţi aroganţi şi nesuferiţi, plini de hormoni, care vor să fie vampiri şi vârcolaci. Vor absorbi toate prejudecăţile şi cutumele adultilor şi vor crede, pentru că nu au experienţa de altceva, că aşa trebuie şi că aşa este.

Mult aşteptata scenă de sex este o minciună gogonată. În primul rând, este conjugală. Fetele vor crede că aşa trebuie să fie şi ele atunci când au prima experienţă sexuală. Se dovedeşte a fi o chestie foarte ciudată, incomodă, chiar murdară şi plină de stângăcii dar ele nu o vor vedea frumoasă şi vor fi triste pentru că nu a fost aşa, ca la fata aia din film. Ele nu vor şti ce e real, dar poate vor afla după un timp. Băieţii, aparent mai puţin impresionaţi de filmele de genul ăsta, vor avea aşteptările fetelor de îndeplinit.

Dar băieţii vor avea problemele lor de înfruntat. Edward şi Jacob sunt foarte temperamentali dar asta îi face masculii alfa. Cine nu a dat de un dobitoc care vrea să fie alfa şi cu care nu poţi discuta, sau termina propoziţia, că el crede că numai prin bătaie se rezolvă problema. James Wilson, prietenul lui House, sau Samwise Gamgee, prietenul lui Frodo, sunt personaje extraordinare, dar nu sunt alfa şi toti vor să fie alfa. Ajung să se bată pentru o muiere proastă. Băieţii trebuie să fie macho, să se bată, să le sară ţandăra, să rupă patul, să nu stea la discuţii.

În primul minut al filmului îl vedem pe Taylor Lautner că se dă la nudul gol. E făcut pe calculator şi asta înseamnă că nu e nevoie să mai ştie să joace un rol, situaţie în care e şi Robert Pattinson de altfel, oarecum. Kristen Stewart joacă foarte prost, cred că cel mai prost rol din toată saga. Pe lânga asta, personajul ei, Bella, este o fătuca foarte naivă şi credulă. Asta nu denotă simplitate sau puritate, ci superficialitate şi prostie. Nu îmi amintesc de vreun personaj să complimenteze personalitatea altuia, numai frumuseţea. Şi noroc că vampirii arată toţi bine. Ce tristă le-ar fi viaţa eternă dacă ar fi fost urâţi.

Bella şi Edward se căsătoresc, dar nici măcar nu se cunosc bine. Primul contact sexual îl au în luna de miere. Multe dintre alegerile şi acţiunile unuia par absolut noi pentru celălalt. Înteleg că sunt adolescenţi şi că nu ştiu prea multe la vârsta lor, dar nu se justifică. Înţeleg şi metafora că Edward şi Jacob provin din altă lume, sunt diferiţi, şi că ăsta este un prag peste care Bella trebuie să treacă, dar este unul foarte superficial dacă e tratat în amănunt, în cazul de faţă. Filmul face din superficialitate, nu numai normalitate, dar şi model. “Perfectly happy”. E o minciună să le spui oamenilor asta. Astea sunt tarele morale ale societăţii. Nunta e perfectă. Se duc la Rio. Dar nu e destul de bun Rio. Îşi petrec luna de miere pe o insulă. De unde atâţia bani?

Personajele sunt teribil de superficiale, ar fi ingrozitori ca şi companie. Şi povestea este mult prea trasă şi lungită, astfel încât acţiunea de o oră, maxim, ajunge să ţină dublu. De ce ţine 2 ore?!

Revenind, toţi la vârsta aia suntem mai proşti, aşa. Cine nu a fost prost la 17-18 ani?! Dar Edward are 100, şi ceva, de ani. Nu se citesc anii ăştia pe el. În atâta amar de veacuri aduni cunoştinţe, vezi cum e lumea şi îi cunoşti frumuseţile, eşti ca un Benjamin Button la 15 ani. Dar Edward este un copil cu haine de om mare, o reflexie, neintenţionată de autor, a realităţii. Cred că o mare parte dintre adulţi sunt oameni care s-au trezit într-o zi şi şi-au spus că de atunci încolo or să fie oameni mari şi or să fie serioşi şi responsabili, dar fară a întelege maturitatea sau a lasa-o să vină natural.

Twilight ia prejudecăţi la modă şi le distribuie. Situaţia se agravează atunci când acei copii, care cred în poveştile astea, ajung adulţi. Problema devine şi mai mare atunci când dai de cineva, adult, în realitate, care gândeşte ca în film. Şi nu poţi să zici că nu există, filmul are public. Sala de cinema era plină de muieri şi bălălăi care au venit să caşte gura la Saga Amurg şi care au plecat emoţionaţi, pentru că au crezut în ceea ce au văzut. Cu oamenii ăştia te întâlneşti pe stradă, la muncă şi acasă.

În timp, ajungi să umbli cu una care crede în bazaconiile astea şi nu o să poţi să trăieşti în linişte cu ea pentru că ea aşteaptă de la tine să fii ca ăla din film. Toate prietenele ei cred la fel şi până la urmă îţi bagă toată lumea sula în coaste. “Dacă erai şi tu putin mai … aşa, erai perfect.” Ajungi să crezi că e ceva în neregulă cu tine. Ea zice că are să te aducă pe calea cea dreaptă. Nu ai cu cine să discuţi.

Ea a vazut în film că aşa trebuie să fie lucrurile, aşa trebuie să reactioneze atat ea dar şi tu. Tu dacă nu faci aşa nu îndeplineşti aşteptările care ţi se pun în spate. Ea s-a uitat la Twilight şi la Jennifer Lopez şi crede sincer, în felul ei, că aşa trebuie să fie. Mă gândesc numai la câţi copii vor fi numiţi Edward Jacob.

Nu vreau să vă spun cum se termină filmul, dar găndiţi-vă că ăsta este doar prima parte din sfârşit.

Problema cu filmul asta e, zic eu, dorinţa oamenilor de a ajunge perfecţi. Slavoj Žižek spunea “See perfection in imperfection itself. That is how we should learn to love the world.”

În acelaşi timp mă gândesc şi la faptul că, vrând nevrând, Twilight intră la categoria de expresie artistică şi că ar trebui tratat ca atare. Dar poate fi numit entertainment ceva ce te scoate din minţi? Nici prin gând nu îmi trece ideea de a zice să nu se mai facă filme ca ăsta, dar mi se pare la fel de normal ca eu să îmi pot spune păsul despre ele.

În ultimul rând, pentru a vedea The Twilight Saga: Breaking Dawn – Part 1 (2011) trebuie să le mai fi văzut şi pe celelalte 3, care sunt la fel de slabe. Pregătirea pentru această scriere a constat în vizionarea New Moon (2009), Eclipse (2010) şi ăsta, despre care am vorbit acum, în 24 de ore. A fost o experienţă îngrozitoare pe care nu o doresc nimănui.

Încheind, vreau să adaug că nu cred că Twilight Saga transformă toţi oamenii în vampiri superficiali, nu cred că oamenii sunt sortiţi pieirii intelectuale, că toţi copii ajung vârcolaci fără liber arbitru, că nici un părinte nu îşi face datoria sau că toţi adulţii sunt nişte dobitoci, dar, totuşi:

Nu recomand nici în ruptul capului filmul acesta.

The Twilight Saga: Breaking Dawn – Part 1 / Saga Amurg: Zori de zi – Partea 1 (2011); 

Gen: Aventură | Dramă | Fantasy;  Durată: 117 minute;  Limba: Engleză;

Regizor: Bill Condon;

Cu: Kristen Stewart, Robert Pattinson şi Taylor Lautner;

Producători: Wyck Godfrey, Karen Rosenfelt şi Stephenie Meyer;

Scenariu: Melissa Rosenberg după cartea Breaking Dawn de Stephenie Meyer;

Coloană sonoră: Carter Burwell;

Director imagine: Guillermo Navarro;

Montaj: Virginia Katz;

O producţie Summit Entertainment şi Sunswept Entertainment şi distribut de Summit Entertainment şi MediaPro Distribution (pt. România).

Eu am avut o “experienta” neplacuta cu dr.Daciana Velisarato – ortodont, fosta colaboratoare la Velvet Dental Bucuresti. Unii spun ca a incetat colaborarea cu aceasta clinica din cauza faptului ca era foarte aglomerata la cabinetul ei particular si nu mai facea fata solicitarilor.

Nu cred ca despre aglomeratia de la cabinetul ei particular este vorba, ci despre faptul ca probabil s-au saturat si cei de la Velvet de “figurile” de “persoana importanta” pe care le afiseaza din ce in ce mai pregnant acesta d-na dr. Mai degraba cred ca o depasesc anumite probleme profesionale sau nu mai face fata “multitudinii” de probleme personale pe care le are. Este si normal sa fie aglomeratie la cabinetul ei personal, atata timp cat are program de lucru “martea si toamna” sau probabil cand este dumneaei ceva mai “bine-dispusa”. In rest, ce se mai poate spune despre cineva atat de “impresionat” de perfectiunea absoluta a propriei persoane incat, probabil dupa parerea ei, restul lumii s-a nascut din gresala si noroc cu prezenta ei ca mai poate critica pe ici pe colo “defectele” tuturor celor care au “privilegiul” de a respira acelasi aer cu ea.

Nu stiu daca aceasta d-na dr. va realiza vreodata ca aroganta si rautatea la adresa pacientilor nu sunt deloc compatibile cu statutul meseriei sale. Poate ca latura umana este mai pregnanta la ea, dar in cazul in care are anumite “afinitati” sau “repulsii” fata de o persoana sau alta, ar trebui sa fie responsabila si sa isi rezolve aceste probleme comportamentale astfel incat sa nu afecteze actul medical.

In orice caz, ar fi bine ca fiecare dintre noi sa luam atitudine in orice fel de cazuri in care ne este lezat statutul de pacient, pentru a putea avea o medicina de calitate.

Din pacate, la noi inca exista destui medici care isi permit orice in baza statutului pe care il ofera profesia de medic. Ceea ce este total gresit inteles de catre unii dintre ei!

Puteti citi mai jos cum a decurs experienta mea cu ei.

Pentru ca mi s-a stricat masina de spalat Whirlpool, am cautat pe internet reparatori. Am dat de websiteul de mai sus si am sunat la ei pentru o programare. Dupa doua zile, a venit o echipa sa evalueze starea masinii de spalat. Dupa ce s-au uitat la ea ne-au spus ca este posibil sa fie stricat motorul dar ca o iau la service sa ii faca un diagnostic ca sa fie siguri. Am fost de acord si baietii au plecat cu masina de spalat. Pareau in regula asa ca in mod naiv nu am obiectat nimic cand mi-a spus ca si-a uitat avizele de predare la ultimul client. Daca as fi stiut ce urma…

Pana aici, nimic neobisnuit. Doua zile nu primesc nici un telefon de la ei legat de reparatie. Ii sun si ne spun ca e stricat motorul si ca ma costa 450 lei. Mi s-a parut prea mult si deja nu mai aveam incredere in ei. Le-am cerut masina de spalat inapoi si am fost de acord sa platesc taxa de examinare de 30 lei asa cum spunea si pe website. Acum a inceput circul. Au fost foarte iritati de faptul ca nu vreau sa fac reparatia la ei si au inceput sa se targuiasca si sa ma amane. Timp de 7 zile i-am sunat in fiecare zi sa vad de ce nu o returneaza. Doar dupa o saptamana dupa ce i-am amenintat ca ce fac ei se cheama furt si ca urmeaza sa sun la politie, au venit si au lasat masina de spalat in fata casei. Era lovita, zgariata si cuva din interior defecta. Lucruri pe care nu le avea in urma cu cateva zile.

Cand l-am sunat pe domnul patron sa ii cer socoteala, a inceput sa tipe intr-un un limbaj de strada, si sa faca amenintari. Evident, dupa toata experienta asta, sper sa ramana fara clienti asa ca NU va recomand sa aveti de a face cu ei.

Cereti cat mai multe date despre firma si persoanele care vin sa lucreze cu care sa ii puteti identifica in caz ca vi se intampla ceva neplacut.

Dupa ce colegii de birou au incercat mancarea cu o zi inainte, am decis sa renunt la shaormele zilnice in favoarea unei mancaruri sanatoase. Proasta decizie. Scurta relatie a inceput cu stangul – la telefon au raspuns cu “alo?” in loc de o scurta prezentare. Nu stiam daca am gresit numarul sau am sunat la o firma care parea serioasa. Predau comanda cu un termen de livrare de o ora (poate pare mult, dar m-am obisnuit ca mancarea buna in Berceni trebuie asteptata).

La livrare meniul meu arata asa:

Well, judecand dupa apetit carnea e 70% din tot meniul si vorba aia “stomacu’ meu minte nu are”. Greseala e umana, asa ca sun la ei sa dreg situatia, iar la telefon pauza (gen “am inteles, acum ce vrei de la noi?”). Cum rezolvam situatia? Ei bine solutii erau doua: ajungea completarea in 1-2 ore sau reducere la urmatoarea comanda.

In continuare, rupt de foame am acceptat sa-mi aman pranzul cu niste biscuiti cu gandul ca microundele rezolva ce atentia n-a putut. E 1 noaptea si n-a ajuns nimic. Nici vreun telefon n-am primit.

Urat, foarte urat.

Pana la urma greseala nu a fost imensa, restul de 4 meniuri au fost ok. E vorba de respect pentru client si cum tratezi o problema. Sunt sigur ca nu voi repeta experienta foarte curand pentru ca atunci cand vreau sa mananc, mananc.

Ce e de facut in cazurile astea? Vorbesti cu sefu si speri sa rezolve ceva in viitor? Iti versi nervii public cum am facut eu si speri sa invete o lectie? Voi cum ati fi procedat?

Un sut in fund e un pas inainte.

Desi la multe cabinete puteti cunoaste medici de treaba, sfatul meu este ca la acest cabinet sa nu intrebati de tarife pentru ca riscati sa o suparati pe doamna doctor si cine stie cum se va mai descurca la interventie. Nu este indicat nici sa va uitati prin jur dupa lista de preturi pentru ca e posibil sa nu dati de ea, iar asistenta doamnei doctor va va zambi si va va spune clar ca nu va poate spune niciun tarif pana nu va consulta doamna doctor.

Mai mult, in timpul consultatiei incercati sa nu vorbiti. Nu intrebati nimic. Lasati-o pe doamna doctor sa va spuna ea in 2 cuvinte despre ce este vorba si faceti tot ce va spune.

Este, deci, o solutie inteligenta sa aveti la voi multe sute de lei, ca sa va asigurati ca nu ajungeti intr-o situatie asemanatoare cu a unei persoane care a intrat la un cabinet din alt oras pentru detartraj si n-a avut apoi 700 lei ca sa plateasca.

Ma rog, eu am vizitat acest cabinet cam acum 2 ani si nu am gasit lista de preturi afisata in sala de asteptare. Recunosc ca sub scaune nu m-am uitat. Acum e posibil sa fie afisata, insa problema mea cu acest cabinet a fost alta. Eu n-am avut nevoie sa vad lista de preturi pentru ca am sunat direct de acasa si am intrebat la telefon cat costa un aparat fix metalic la dansa. Dupa experienta neplacuta cu Dacia Dental Clinic, am hotarat ca data viitoare sa sun si sa intreb direct pretul la ce ma intereseaza, in caz ca nu e in apropiere cabinetul.

Daca nu mi se spune pretul urmeaza sa sun la alte cabinete si tot asa pana gasesc un cost convenabil si un medic de treaba. Dar ce? Credeti ca a fost dupa mine? Din pacate mi-am luat teapa pentru a doua oara.

Aveam in cap pretul de 1000-1700 de Euro al cabinetului anterior si tipul de aparat potrivit pentru mine, aparatul fix metalic. Am sunat la cabinet si mi-a raspuns asistenta. I-am pus intrebarea, iar dansa mi-a zis ca momentan doamna doctor este in pauza de masa si sa revin dupa x minute.

Am revenit, iar de aceasta data asistenta mi-a spus ca doamna doctor este ocupata si ca trebuie sa vin la cabinet pentru consultatie. I-am spus ca nu am nevoie de consultatie, ci sa stiu cat costa la dansii aparatul fix metalic, iar apoi ma voi hotari daca sa vin sau nu.

Asistenta a inceput sa rada si mi-a zis ca trebuie sa vin la consultatie pentru ca nu imi poate spune un pret la telefon, deoarece trebuie sa vada doamna doctor exact despre ce este vorba. I-am zis ca am nevoie sa stiu pretul pentru ca la alt cabinet costa 1000-1700 Euro acel aparat iar eu nu-mi permit. Asistenta a spus ca n-are cum sa coste atat, ca-mi spune ea ca-i mai ieftin la dansii.

I-am zis si ca stiu deja ce imi trebuie, pentru ca fusesem si la alt cabinet si ma mai interesasem si in alte parti. Si tot asa am vorbit vreo 5 minute, asistenta refuzand sa-mi spuna cat costa la ei acest aparat.

Intr-un final am acceptat sa vin la un consult la ora x in acea zi. Aveam 50 lei de care puteam sa ma lipsesc asa ca am mers la risc.

M-am prezentat la cabinet, iar in sala de asteptare cautam cu ochii lista de preturi. N-am gasit-o. Dupa vreo 10 minute a iesit asistenta si m-a invitat la consultatie. Doamna doctor (cred ca ea era, ca oricum nu s-a prezentat si nici nu s-a uitat la mine) era langa scaun. Asistenta mi-a spus sa ma asez. Doamna doctor a inceput imediat sa se uite in gura mea, mi-a pus 2 intrebari si a spus scurt “Da, va trebuie aparat fix metalic, 1700.” Am intrebat-o “1700 de euro?” la care ea a raspuns “Nu, de lei.”

Am inceput sa rad spunandu-i “Pai stiu ca-mi trebuie fix metalic. De-aia am sunat si am vorbit cu…”. Se uita prin mine de parca vorbeam in alta limba.

Vazand ca tace mult i-am spus ca as vrea sa vad si eu cum arata acel aparat, daca imi poate spune mai multe… la care dansa s-a aratat foarte deranjata, a inceput sa-si dea ochii peste cap si a trimis-o in scarba, cum se spune, pe asistenta sa aduca ceva exprimandu-se cu “Adu si tu aia”. Era o cutie cu niste bucati de aparat. Cam asta a fost consultatia.

Ca sa fac conversatie in drum spre zona unde se platea consultatia, i-am zis ca e ok pretul, ca am fost si la alt cabinet unde costa 1700 de Euro, la care dr. s-a aratat foarte surprinsa si m-a intrebat ce cabinet este acela. Am spus ca la Dacia Dental Clinic iar dansa a adaugat ca n-a auzit de el.

Ah, si am primit si o trimitere pentru radiografie. Mi s-a spus ca trebuie sa ma grabesc ca spatiul unde mi-a fost extrasa o masea se inchide si n-o sa se mai potriveasca treburile. Ma rog, vrajeli. Nu mi s-a inchis in 10 ani si mi se inchide in cateva luni. Sa fim seriosi.

Am platit, am plecat, si de-a lungul zilei cred ca am cazut pe ganduri de vreo 5 ori spunand “Deci, nu-mi vine sa cred ca i-am dat lu’ aia 50 de lei!”.

Petrec toata ziua pe Internet si am citit un status interesant pe messenger:
“Having an original point of view or angle is a novelty.
Recognizing its value is intelligent.
Having the courage to stand up for it in the face of public opinion is what makes you a winner.”
Alaturi era trecut numele autorului citatului, Paul Arden. Asa am aflat ca exista o carte foarte bine vanduta, cu titlul “Whatever You Think Think The Opposite”, si ca autorul ei a fost Executive Creative Director la Saatchi & Saatchi si a scris “It’s Not How Good You Are, It’s How Good You Want To Be”, o carte promovata ca fiind cea mai bine vanduta din lume.

Am zis ca trebuie sa am cartea cu citatul de la status, mai ales ca titlul m-a dat gata. Eram sigura ca am nimerit ceva inteligent, care sa ma surprinda si din care am ceva de invatat – exact pe gustul meu – asa ca am comandat-o de pe Okian in limba originala, engleza. Nu mi s-a parut o carte scumpa. Am dat pe ea cam 38 lei cu tot cu transportul prin posta si ma asteptam la ceva gros, cu multe pagini.

Din fericire m-am inselat. Cartea e micuta, subtire si are pagini groase. Ce mi-a placut tare mult a fost conceptul. In interior arata ca un ghid cu text cu font mare si diferite orientari, precum si multe ilustratii. Am terminat-o in aproximativ 30 de minute.

Inainte s-o deschid credeam ca e o carte de personal development ce te invata sa gandesti destept prin metode inedite. Nu e chiar asa. Cartea in mare parte este despre cum se intampla sa ai succes luand decizii gresite si ca trebuie sa inveti sa risti ca sa nu mai depinzi de sefi ca mai apoi sa atingi succesul.

Suna bine, dar, din pacate, dupa parerea mea, cartea este pentru incepatorii intr-o astfel de perceptie a lucrurilor si as recomanda-o ca un ghid de buzunar pentru casiera din hypermarket, agentul de paza sau operatoarea de la banca.

Un film cu Victor Rebengiuc si Mimi Branescu pe care n-am vrut sa-l ratez deoarece cei doi erau tata si fiu si alaturarea asta avea sa ma bucure pana cand reusea sa ma dezamageasca de-a dreptul.

Marti, dupa Craciun este povestea deja clasica a unei familii in care apar problemele infidelitatii. Paul ii este sot Adrianei si o au impreuna pe Mara, o fetita de opt ani. Sunt o familie de conditie medie si aparent fericita. Viata lor se desfasoara intr-un cadru firesc, armonios si simplu .Au preocupari, au viata sociala si dau impresia ca inca se iubesc. Nimic nu pare sa tulbure atmosfera asta ideala, dar intr-o zi apare Raluca, o tanara stomatolog care fura inima lui Paul si il face sa-si doreasca o alta viata alaturi de ea. Dragostea cea noua se traieste la intensitate maxima iar barbatul face orice sa-i stea in preajma femeii iubite chiar daca mama acesteia ii taxeaza prin neaprobare atitudinea.

Mara este cea care ii aduce pe cei trei impreuna chiar in cabinetul Ralucai pentru unde urma sa i se faca un aparat dentar. Barbatul intre doua hotare, al familiei deja inchegate si frumoase si cel al pasiunii fara limite langa cealalta femeie. Cele doua sunt mai aproape ca niciodata si se inteleg de dragul fetitei sa aleaga un aparat care sa o chinuie mai putin. Culoarea roz este culoarea de pe bluza Ralucai, culoare care ii place copilei fiind in mintea barbatului un semn ca ar putea-o prefera pe tanara; asta  ii creeaza  un disconfort si desi intervine, nu o face sa-si schimbe alegerea in mov, culoarea purtata de mama ei. In momentele acestea atat de dramatice Paul hotaraste sa nu mai pastreze adevarul doar pentru el.

Erau zilele din  preajma Craciunului cand cei trei faceau cumparaturi si pregateau cina de sarbatoare la familia lui. Nimic neobisnuit. Incercarea domnisoarei dentist de a-i oferi un cadou Marei nu e privita cu incredere de catre iubitul ei. Refuzul cadoului e un alt semn  ca gestul poate strica linistea din camin pe care se chinuia sa o pastreze deocamdata.

Finalul filmului a fost singurul care mi-a atras atentia si asta pentru ca aparea criza de nervi a Adrianei la aflarea vestii si hotararea de a se separa pentru totdeauna. Atunci actiunea isi pierde cursul liniar ca sa sfarseasca brusc fara deznodamant sau reactii din partea Marei, lasandu-i pe cei doi prezenti in casa socrilor, dar captivi in propria lume si cu sentimentul ca ar putea strica sarbatorile celor din jur daca aveau sa vorbeasca.

O femeie ranita si mandra si un barbat resemnat ce avea sa-si piarda locul de langa fetita sa, dar ce urma a se refugia in bratele mai tinerei amante.

O realizare  proasta, fara inspiratie ce uimeste cu scene de nuditate in plus care vor sa dea o nota moderna abordarii, dar nu o fac decat sa cada in ridicol. Pe Mimi Branescu il prefer foarte imbracat dar plin de pasiune si nu gol fara sa-mi spuna nimic. Toate sunt personaje banale interpretate anost, fara chef, fara daruire.

Rebengiuc apare in doua ipostaze, una a omului care cumpara brazi si alta de bunic langa o femeie ce nu i se potriveste deloc si care nici nu stiu daca-i actrita. Ea se ocupa mai mult de reclame la lactate si nu de interpretari remarcabile.

Daca nu aveti ce face cu o ora din timpul vostru uitati-va la film, daca vreti insa sa nu o irositi iesiti si bucurati-va de zapada, merita mai mult.