“I had a dream.”
“Why are you crying?”
“Because I want it to be real.”
Aceste vorbe dintre Bella şi Edward adună în ele cel mai important motiv, pentru mine, de a nu vedea acest film. Twilight creează imaginea a ceea ce ar trebui să fie, imaginea unei existenţe perfecte, idealizate în cel mai superficial mod posibil. Lenny Bruce spunea: “The truth is ‘what is’ and ‘what should be’ is a fantasy, a terrible, terrible lie, that someone gave the people long ago.”
Am început prin a mă gândi dacă oamenii sunt aşa aprioric şi filmul este doar o reflexie a realităţii sau dacă filmul creează un model pe care oamenii doar îl urmează. Cred că argumentul poate fi valabil de ambele părţi.
Pe de o parte este publicul tânăr, care azi se uită la Cow and Chicken, mâine sunt adolescenţi aroganţi şi nesuferiţi, plini de hormoni, care vor să fie vampiri şi vârcolaci. Vor absorbi toate prejudecăţile şi cutumele adultilor şi vor crede, pentru că nu au experienţa de altceva, că aşa trebuie şi că aşa este.
Mult aşteptata scenă de sex este o minciună gogonată. În primul rând, este conjugală. Fetele vor crede că aşa trebuie să fie şi ele atunci când au prima experienţă sexuală. Se dovedeşte a fi o chestie foarte ciudată, incomodă, chiar murdară şi plină de stângăcii dar ele nu o vor vedea frumoasă şi vor fi triste pentru că nu a fost aşa, ca la fata aia din film. Ele nu vor şti ce e real, dar poate vor afla după un timp. Băieţii, aparent mai puţin impresionaţi de filmele de genul ăsta, vor avea aşteptările fetelor de îndeplinit.
Citeşte mai mult »
