Este vorba despre restaurantul- pizzeria din Constanta cu numele de Scoica mai precis. Gasiti restaurantul pe Aprodu Purice Nr.5 si mai multe nu va pot spune despre locatie. Pentru ca nu stiu nu pentru ca nu vreau. Ma chinui destul de mult sa ajung pe acolo de fiecare data cand sunt in Constanta dar asta pentru ca sunt eu nepriceput (si nu folosesc GPS-ul) nu pentru ca ar fi greu de gasit.

Sa revenim la restaurant. Primul lucru care trebuie sa iti placa la Scoica este ca il gasesti deschis non stop. Si destui clienti la orice ora (la 4 dimineata era jumatate restaurantul). Dupa ce depasesti acest placut detaliu poti sa constati ca la Scoica se mananca foarte bine. Servirea este foarte ok. Preturile decente (chiar bune) si portiile pentru toate gusturile. Asta inseamna ca la pizza de exemplu gasiti portii pentru 1 persoana pana la portii pentru 4 persoane (diametru 50 cm). La celelalte mancaruri portiile sunt destul de mari. Greu de crezut ca veti avea nevoie de supliment. Mancarea este foarte buna la gust si chelnerii foarte amabili.

Ambianta, in cazul in care conteaza – si pentru multi conteaza – este foarte placuta. Scoica este impartit practic in 2. Zona de fumatori si zona de nefumator. Destul de mari amandoua si pline de acvarii nu iti dai seama cand trece timpul. Poate si pentru ca Scoica se afla la subsol si nu beneficiaza de lumina zilei. Ambientul insa face ca acest amanunt sa nu conteze.

Va invit sa mancati o pizza la scoica cand ajungeti prin Constanta. Pana acum nu am auzit pe cineva sa se planga de local.

PS: Scoica nu este o terasa care se deschide primavara tarziu si se inchide toamna cand pleaca turistii. Este un restaurant-pizzerie in toata regula deschis tot timpul anului. L-am vizitat si pe 3 ianuarie si in plin sezon estival si era nici o diferenta intre cele 2 perioade.

PPS: www.lascoica.ro este siteul unde puteti vedea despre ce e vorba. Dar nici un site nu e ca “the real thing” asa ca mai bine va duceti in Constanta si vedeti pe viu

Fix in mijlocul Bucurestiului, nu departe de cel mai zgomotos si circulat bulevard, am descoperit o oaza de liniste. E vorba de… Gradina OAR.

Am ajuns intamplator, in timpul unei plimbari de seara. Intrand pe strada Arthur Verona am dat de un semn in mijlocul trotuarului pe care zicea ceva de genul: Aici gasesti wi-fi, liniste si umbra. (textul e reprodus din memorie :) ) Si am intrat.

Nu e o terasa mare, are 5 separeuri (daca am numarat eu corect) si inca vreo 2 mese in fata barului. Separeurile sunt despartite unul de celalalt de niste placi imense de piatra, care fac tot farmecul locului, impreuna cu canapelele si fotoliile cu perne albe, foarte confortabile.

Am apreciat si muzica in surdina, dar si amabilitatea chelnerului. Daca va intrebati cam care sunt preturile, gasiti meniul chiar pe site-ul lor.

Adresa exacta a terasei este Arthur Verona nr.19 (pe straduta cu Cinema Patria). Va sfatuiesc cu drag sa mergeti daca vreti cateva clipe de relaxare si liniste, la doar cativa pasi de nebunia bucuresteana.

Daca circulati pe centura in mod frecvent este foarte probabil sa-l fi remarcat. Este de fapt un complex turistic pe partea exterioara a centurii, la care predomina culoarea rosie si care are pe langa restaurant, casute pentru cazare si terenuri de tenis.

Inainte de toate, pana sa il alegem pentru nunta noastra, am mers ca niste clienti obisnuiti sa mancam acolo si va spun sincer ca mancarea a fost foarte buna – ca un plus, chiflele le fac acolo, si sunt calde si proaspete la servire. Pe langa mancare, s-a potrivit cu cerintele noastre si pentru ca era spatios (180 persoane incap fara probleme, la etaj), nu avea stalpi grosi de rezistenta care sa ‘incurce’, iar ringul de dans era mare. La parter se mai gaseste un salon, mai mic (~80 de persoane), numai bun pentru alte evenimente mai restranse sau chiar pentru o simpla cina/pranz.

Am vorbit apoi cu Mihaela Stoenescu si am stabilit tot ce era nevoie. Am ales un meniu bazat pe oferta lor dar am venit si noi cu modificari. In ceea ce priveste aranjarea salii si restul accesoriilor (marturii, cocarde, meniuri, plicuri nume, buchete, lumanari, etc), dna Mihaela ne-a oferit tot ajutorul de care aveam nevoie si totul a parut mult mai simplu. Chiar v-as sfatui sa-i cereti opinia in legatura cu decorul pentru ca posibilitatile de aranjament sunt mult mai multe decat am putut noi sa ne imaginam.

Restaurantul are aer conditionat, si, foarte important, un generator propriu, in cazul nefericit in care este nevoie de asa ceva.

La nunta, antreul a fost proaspat, fara oxidari si alte surprize neplacute. Mancare a fost foarte bine portionata, fara diferente vizibile intre portii si fara portii reci.

Cei de la restaurant au fost flexibili in ceea ce priveste numarul de persoane si aranjamentul meselor in sala. Au fost foarte prompti si atenti la servire, atat la mancare cat si la partea de bar (incluzand aici si aranjamentul pentru cocktailuri). Nu a lipsit gheata de pe masa, si programul de servire s-a incadrat in cel stabilit. Totul a decurs ok si cu formatia care a venit mai devreme, si care a si trebuit sa manance mai devreme decat restul invitatilor.

Singurul mic inconvenient al restaurantului il reprezinta faptul ca se afla destul de departe de centul Bucurestiului, dar din parerile pe care le-am cules dupa, toata lumea a fost foarte multumita de el, de imprejurimi si de linistea care se gaseste acolo, amplasarea lui nefiind o problema. Plus ca, o parte din invitati, fiind din provincie, s-au putut caza chiar acolo.

Am ales Miorita in detrimentul Events Hall-urilor/ BallRoom-urilor la moda deoarece calitatea serviciilor a fost cel putin aceeasi, iar atmosfera a fost mult mai relaxata si mai calda decat conventionalismul rigid de care am auzit la astfel de restaurante. A fost un loc in care toata lumea, de la miri, parinti, nasii, pana la invitati si personal, s-a simtit bine si a fost multumita.

Este pentru prima oara cand am ajuns aici, deoarece este destul de departe de locul unde locuiesc, insa am constatat ca trebuie sa ies din “cartier” mai des.

Restaurantul se pare ca este deschis si pe Fainari, insa acesta de langa sediul Pro TV este mai la indemana mea, si o sa mai merg.

Al doilea lucru care mi-a placut a fost faptul ca restaurantul are o terasa foarte mare si frumoasa, iar al treilea lucru interesant este locul de joaca foarte frumos amenajat pentru copii; iar eu, care am o fetita mica am fost foarte fericita sa o pot distra la acest loc de joaca.

Fiind vara, si foarte cald nu am putut sa imi iau de mancare decat bruschete cu somon si cu rosii, care au fost foarte bune si extrem de suficiente, insa ca si lichide in afara de apa plata (cat mai rece) am servit un ness-frappe foarte bine facut, care mi-a mers la suflet.

Varietatea de mancaruri si bauturi poate satisface si cele mai exigente gusturi, astfel ca nu am fost mirata sa vad o mare actrita ca si Maria Buza la o masa alaturata.

Pot spune ca am petrecut o seara extrem de placuta la acest restaurant, astfel ca il recomand cu placere.

Dragostea mea pentru acest local a inceput prin luna octombrie, cand am gustat din micul sau univers culinar la Bucharest Food Festival. Desi singurul fel de mancare servit era ciolan afumat cu hrean, intr-o seara racoroasa mi-am luat inima in dinti si-am purces spre Sfintii Voievozi nr. 13 pentru a “descoperi alte forme de viata si pentru a ajunge acolo unde niciun alt om nu a mai ajuns” – okay, poate am exagerat un pic… pur si simplu voiam sa incerc ceva nou.

Indata ce-am ajuns in fata portii, mi-am dat seama ca Papa la Soni este un local atipic: o casuta interbelica cocheta, ai carei pereti si mese sunt decorate cu fel si fel de desene abstracte. Totusi, mirosul mancarii si nestavilita mea pofta (combinata cu foame, dupa un drum istovitor cu trenul) ma presau sa aleg ceva care sa ma satisfaca pe deplin. “Pohta ce-am pohtit”, dupa cum ar spune Mihai Viteazul. Evident, nu m-am putut hotari asupra unui anumit fel de mancare asa ca i-am cerut sfatul ospataritei, o fata foarte de treaba care nu a ezitat sa imi recomande vitel cu sos gorgonzola, odihnit pe un pat de cartofi trasi in unt.

Despre acest fel de macare as putea face chiar o serenada, insa timpul si spatiul nu ne permit din pacate. Stropit cu o carafa de limonada, Vitelul cu sos gorgonzola a fost Simfonia nr. 9 a lui Beethoven pentru papilele mele gustative.

Spre fericirea mea, imposibilitatea de a rezista mancarurilor apetisante nu m-a “afectat fizic”(cel putin nu inca), asa ca nu mi-e deloc rusine cand mai cer inca o portie. Asta am si facut atunci and am decis sa ma iau la tranta cu un Berbecut a la Soni pe care l-am dovedit in cele din urma, asemenea legendarului Heracle.

Orice masa buna se incheie glorios cu un desert. Din pacate, in meniul lor (scris de mana si variabial de la zi la zi) nu exista decat Gombots si clatite. Curiozitatea m-a impins sa aleg Gombots, niste galusti cu stafide si frisca, un desert unguresc ce a picat numai bine. Uitandu-ma in jur, am vazut ca bucatarul ma privea extrem de mirat; mi-a marturisit ulterior ca nu mai vazuse asa ceva in viata lui. Ne-am imprietenit si merg la Papa la Soni ori de cate ori am ocazia, neincetand sa gasesc ceva care sa ma surprinda.

Va las pe voi sa descoperiti ce alte secrete mai ascunde Papa la Soni, situat in apropiere de Gara de Nord, pe Sfintii Voievozi nr. 13. Pana la urmatorul review, va doresc o zi minunata si … pofta buna!

In schimb, mi-am indreptat atentia si stomacul catre un loc simpatic din Constanta unde se gateste si se mananca sanatos: Q`s Inn. Cei care sunteti din Constanta trebuie sa cunoasteti localul, este undeva pe langa sediul Curtii de Conturi, aproape de Piata Unirii. Cu toate ca take away store-ul este deschis de ceva ani, nu intrasem in el decat de putine ori. Si asta pentru ca mi se parea foarte somptuos din afara si exclusivist. Dar zilele trecute mi-am luat inima in dinti si am pasit inauntru.

In stanga mea, m-a lovit primul detaliu, care mi-a zdruncinat toate impresiile exclusiviste despre Q`s Inn: meniul zilei – 7.5 lei. Care meniu al zilei nu va ganditi ca are doar o chifla si o portie de orez. Nu, este un meniu complet, care cuprinde felul I si felul II, in portii sanatoase si bine alese. Ce mai puteti gasi la Q`s Inn? Mancaruri gatite ca la mama acasa, si aici ma refer la tocanite, fripturi, garnituri, peste la cuptor cu mamaliguta.

Sincer, cand am intrat acolo, a inceput sa-mi lase gura apa, pentru ca toate felurile pareau incredibil de delicioase. Bun, exceptand felurile gatite ca la mama acasa, mai sunt salatele si sectiunea de deserturi, unde gasesti niste prajiturele absolut dementiale.

Ca preturi, orientativ, va pot spune ca 100 grame de mancare porneste de la 2 lei (pentru salate) si ajunge pe la 4-5 lei pentru mancarurile mai “grele” (cum ar fi fripturile sau alt tip de mancaruri gatite). Eu mi-am luat ieri o portie de salata de primavara, alaturi de care am pus o friptura de vita si o prajiturica Lamaita, absolut incredibila. Totalul m-a ajuns pe undeva pe la 10 lei, iar portia a fost mai mult decat indestulatoare.

Partea si mai buna este ca mancarea de la Q`s Inn este numai buna pentru cei care sunt mereu pe fuga, cum sunt eu, spre exemplu. Iti faci comanda, in maxim 10 minute, iesi cu pachetelul pe usa si te poti indrepta catre birou, pentru a-ti savura mancarea. Am vazut ca deschid si o terasa, asa ca cei care adora sa manance in aer liber vor fi fericiti cu siguranta. Si in plus, este si delicioasa.

Spre deosebire de altii, eu am descoperit barurile-cafenele Bourbon de vreo 2 ani incoace, cand am inceput sa le frecventez mai des. Inainte nu indrazneam sa intru pentru ca aveam impresia gresita ca totul este foarte scump inauntru si ca trebuie sa fii un anumit tip de om ca sa le frecventezi. Nu ma intrebati de ce aveam senzatia asta, dar asa se intampla cand pleci urechea la cine nu merita si ai idei preconcepute, plus ca mie intotdeauna mi-a luat ochii aspectul localurilor Bourbon.

Peste tot unde ma duc la shopping in Constanta gasesc cate un local Bourbon – in Tom Carrefour, in City Park Mall, in Tomis Mall si in Dorally – si ma bucur ca asa pot sa savurez Nescafe Frappe-ul cu topping de ciocolata de fiecare data si sa ma relaxez in atmosfera deosebita din local, pe o muzica speciala.

In Bourbon imi place in primul rand sa stau comfortabil pe o canapea rosie si sa privesc decorul si oamenii. Aici vin numai oameni care par educati si la zi cu ultimile noutati. Mai mult, vezi de la parinti cu copii mici pana la tineri si persoane in varsta.
Imi place ca e un local unde pot sa scot mini laptop-ul din geanta fara sa se holbeze lumea la mine si sa comenteze de parca as face un lucru neobisnuit.
Imi place sa “ma intind” la un Nescafe Frappe cu topping de ciocolata si uneori sa mananc o pizza Quattro Formagi. Nu stiu de cand fac si mancare, dar stiu ca daca mi se face foame pot comanda ceva bun si manca linistita la ei.

In localurile Bourbon pe care le frecventez este mereu curat, iar un lucru care ma surprinde este ca desi localurile au o varsta canapelele si fotoliile dinauntru sunt in stare perfecta, ca noi, nu ca in alte locuri unde dupa cativa ani vezi materiale rupte, mazgalite, lemn putrezit si alte lucruri care dau impresia de ceva in curs de darapanare.

Angajatii Bourbon sunt de top, cel putin acolo unde merg eu. Nu se uita nimeni in sictir la tine, iar, desi uneori intarzie comanda, ospataritele sunt atente si nu se citeste vreo lipsa de chef de munca pe fetele lor, cu toate ca imi imaginez cat de obositor este sa alergi atatea ore printre mese.

Preturile din Bourbon sunt normale pentru Constanta. Nu-mi aduc aminte niciodata cat costa un Nescafe Frappe, de exemplu, probabil 8-10 lei, dar ca idee apa minerala Dorna costa 5 lei, cocktail-urile nonalcoolice in jur de 13 lei. Nici pizza nu mai stiu cat costa, dar nu sunt preturi exagerate. La cat de bine ma simt in Bourbon nu mai reusesc sa tin minte preturile.

Ce m-a determinat pe mine sa recomand Bourbon astazi, avand in vedere ca e ca si cum as recomanda Coca-Cola? –Ultima oara am fost intr-un local Bourbon acum 2 zile, in complexul Doraly din Constanta – o alta minune de loc unde sa faci shopping, avand de toate la preturi accesibile – si ca de obicei mi-am luat bautura preferata. Era in jur de ora 3 dupa-amiaza, cand imi beau eu a doua cafea, si stateam de vorba cu sotul meu pe canapea, in timp ce ne incarcam bateriile ca sa pornim la shopping. Intamplarea a facut sa se aduca vorba de laptele condensat si am luat si eu un capacel din acela din bolul de pe masa ca sa ma uit la el. Am observat ca era expirat de mai multe zile si mi-am adus aminte ca o data mi s-a facut foarte rau de la o cafea cu lapte stricat/expirat intr-un restaurant. Cand am cerut nota sotul meu i-a spus ospataritei sa ia laptele condensat de pe masa ca este expirat si li se poate face rau oamenilor de la el. Ospatarita s-a aratat surprinsa si a spus ca e ciudat, ca doar ce le-au cumparat din Metro.
Sincer, la cate porcarii vad pe unde ma duc si la cata lipsa de respect fata de oameni intalnesc, mai ales de cand cu criza asta, ma gandeam ca n-o sa ia laptele de pe mese, si ca joaca teatru, cum eram invatata sa vad.

Noi am plecat prin magazine in cautare de sandale si pantofi usori pentru mine, iar dupa ce am terminat cu cumparaturile ne-am oprit tot la Bourbon ca sa bem ceva racoritor. In complex era extrem-extrem de cald – ziceai ca au dat drumul la radiatoare. Cineva ne-a spus ca de fapt inca nu dadusera drumul la aerul conditionat. Asa ca ne-am luat ceva de baut rece ca sa ne racorim un pic pana plecam.
Spre surprinderea noastra absolut toate bolurile de pe mese, cu zahar si lapte condensat, aveau alt lapte. Ne-am uitat in al nostru si am vazut ca noile capacele expirau prin august. Asta chiar m-a impresionat. Desi e ceva normal sa schimbi produsele expirate imediat cum afli, nu sunt obisnuita cu asta. Cand am mai atras atentia pe undeva si am revenit erau aceleasi produse expirate. Replica e mereu aceeasi: “Nu stiu ce sa zic. Nu este problema mea.”

Intamplarea asta mi-a demostrat ca Bourbon este un local care isi respecta atat imaginea cat si clientii si voi merge mereu in localurile lor cu siguranta ca n-o sa ma imbolnavesc de ceva si ca sunt ascultata cu interes daca se iveste vreo problema.

Recomand Bourbon cu cea mai mare incredere!

Plasat intr-o zona centrala (aproape de Bdul Stefan cel Mare), clubul are toate ingrdientele pentru o seara reusita. Fie ca iti doresti sa ai parte de distractie cu prietenii sau doar o seara linistita, aici gasesti o atmosfera compatibila cu ambele situatii. Detaliile care se adauga treptat, incepand cu decorul si amenajarea spatiului pana la propria formatie, toate te transpun in epoca de aur a jazzului.

Clubul este pozitionat pe doua niveluri: priumul iti da impresia ca esti in vechiul New Orleans. Scaune si mese din lemn, fotografii alb-negru si diferite colaje creative. Tot aici se afla si zona unde formatia “casei” – All that – canta live. Ceea ce este minunat este faptul ca formatia nu este pozitionata pe o scena, impunand astfel o anumita distanta fata de ascultatori. E langa oameni, iti transmite emotia muzicii live si vibreaza pe acorduri de jazz alaturi (la propriu) de tine.

Trecerea catre nivelul doi este facuta de o scara ingusta si discreta, care parca nu vrea sa dezvaluie drumul catre mansarda. Mansarda este un spatiu diferit fata de nivelul precedent, fiind amenajat intr-un stil mai boem. Acolo, sus, te poti pierde in visare…scaune moi, balansoare si perne asezate imbietor te ademenesc sa te scunfunzi in uitare…in ritumurile jazzului… Preturile sunt la fel ca in majoritatea barurilor si pub-urilor, numai ca muzica live pozitioneaza clubul ceva mai sus decat restul optiunilor de petrecere a timpului liber. Pentru iubitori de muzica live, in special jazz, recomand Open Pub. Cu siguranta o experienta pe care o recomand celor cativa, carora le place jazzul…

Sa incep cu masa. Escalopul de porc in sos de lamaie cu garnitura de cartofi gratinari e bun de te lingi pe degete. Nu-ti mai trebuie desert, dar cand vine si prajitura casei te bucuri ca ai comandat-o. E exact ca-n reclama de la Cola “with cream, or with chocolate?”, doar ca ai parte de amandoua: frisca si fructe de padure acrisoare pe de o parte si ciocolata pe cealalta parte…a farfuriei, caci e suficient de mare cat sa manance doua persoane normale sau una foarte pofticioasa.

Esti ghidat catre cat mai multa comunicare. Nu iti rapesc privirea monitoare de pe perete si nici muzica de pe fundal. Asa ca tot ce-ti ramane este sa conversezi cu cei/cel/cea de langa tine.

Eu am ramas putin vrajita de amenajarea interioara, ce pare sa imbine atmosfera din perioada interbelica cu mobilier si decoratiuni moderne, fara insa a deranja in vreun fel simtul estetic. Mi-ar fi placut sa fiu putin mai eleganta, sa ma incadrez mai bine in decor. Nu te gandi la crinolina ci mai degraba la o rochie feminina si poate o floare in par.

Am inteles ca vara este deschisa si terasa situata in curtea interioara si ca miresme de flori si vita de vie te imbie sa gusti nu doar preparatele ci si vinurile din crama restaurantului. Asta ramane insa pe lista de “to do” pentru la vara. Ce mi s-a parut putin mai rafinat si mai mult comercial este ca toate denumirile sunt in engleza si detaliate mai jos in romana; dar asta nu umbreste nici un pic starea de bine pe care ti-o lasa o masa buna la Silviu’s.

Adresa: Str Louis Pasteur nr 44, in spatele Pietei Cotroceni.

Autor: Anita Ciobanu