Bucataria functioneaza la turatie maxima la orele meselor, niciodata n-a trebuit sa astept mai mult de 25 de minute pentru un fel principal, in timp ce antreurile sau ciorbele/supele vin mult mai repede.

Un alt plus care face diferenta in favoarea lor: diversitatea retetelor. In fiecare zi exista un meniu complet diferit de ultimele 5 zile, iar site-ul restaurantcasa.ro este actualizat o data la 24 de ore cu ultimele preparate.

Portiile sunt foarte mari si nu exista optiunea de a alege gramaje mai mici (ca la La Mama, de exemplu) asa persoanelor care mananca putin (in special femeilor sau celor mici) le recomand sa aleaga cumpatat.

Preturile sunt medii spre mari. Un fel principal plus garnitura variaza intre 20 si 35 de lei, dar exista si optiunea alegerii unui platou complet pentru doua persoane la pretul de 38 de lei. Deserturile sunt intre 8 si 12 lei (placinta cu mere si scortisoara este foarte buna).

Preferatele mele de la Restaurant Casa: meniul indian, pastele quatro formagi si puiul mozzarella. (foto: quesadilla)

Adresa: Zona Armeneasca, Intrarea Spatarului, nr 4., Bucuresti

Telefon: 021 317 22 65 / 0740 25 75 95

]]> http://www.cerecomand.ro/localuri/restaurant-casa/feed/ 1 http://www.cerecomand.ro/localuri/restaurante/midii-ieftine-si-delicioase-la-ferma-de-midii-dalboka-bulgaria/ http://www.cerecomand.ro/localuri/restaurante/midii-ieftine-si-delicioase-la-ferma-de-midii-dalboka-bulgaria/#comments Mon, 08 Aug 2011 21:46:44 +0000 Cabral Ibacka http://www.cerecomand.ro/?p=12999 Va spun din capul locului ca nu mananc fructe de mare nici daca mi le dai gratis.

Pai si ce te-a apucat sa scrii despre midii, n-ai alta treaba?!… ma puteti intreba. Si la fel de simpatic am sa va raspund ca bazez recomandarea asta pe gusturile a opt dintre prietenii mei.

Astia opt prieteni sunt desperados dupa tot ce inseamna fructe de mare, va pot povesti despre n locuri unde se pot manca fructe de mare bune sau mai putin bune, plecand din Romania si ajungand in Bulgaria, Turcia, Grecia, Italia, Franta si Spania, ca sa le spun numai pe-astea de pe continentul de bastina.

De gura lor am si mers la Ferma de Midii Dalboka (eu am mancat un pui cu branza de la carciuma de langa restaurantul asta).

Ideea este ca numele restaurantului nu e numai un fel de-a spune, oamenii chiar au la vreo 150 m de mal o ferma de midii in toata regula. De-acolo isi iau marfa, deci e proaspata-prospetica (mda, cam gay expresia).

Eu, mare amator de fructe de mare – asa cum ziceam mai devreme, am luat meniul la mana, in speranta ca gasesc o bucata de pui sau de porc mort, ceva… orice!

Nada, rien, niet! Numai peste si midii, tot felul de midii, de la midii pane si afumate, la gratar sau cu nuca de cocos, pana la chiftele de midii, musaca de midii, rosii umplute cu midii, rulada cu vanata si midii… da, ati inteles, totul cu midii!

Dar ziceam ca au si peste de mai multe feluri (pun mai jos meniul, nu ma intrebati ca nu ma pricep, nici peste nu mananc), asa ca din punctul de vedere al Omului din Atlantis mancarea este perfecta!

Vorbind despre prospetime este clar, cel putin midiile… mai proaspete nu pot fi!

Vorbind despre gusturi… prietenii astia ai mei s-ar fi lins si pe coate, de-ar fi putut! Au luat mai multe feluri si nu a fost nici o critica, ba chiar din contra, le-au proslavit de spuneai ca n-au mai mancat nimic de cateva saptamani…

Preturile le puteti vedea in poza de mai jos, cea cu meniul, cum arata restaurantul… vedeti in poza de mai sus. Exact pe malul Marii Negre, mesele sunt din lemn, scaunele la fel, ospatarii la fel. A, ba nu, astia nu-s nici din lemn si nici ca ai nostri ospatari, sunt simpatici si o rup pe romaneste destul de bine… e misto, mie mi-a placut mult!

In caz ca vi se face pofta de midii… treaba asta se intampla la vreo 30 de km sud de Vama Veche, daca sunteti in zona puteti da o raita pana acolo. Au si site, recomandarea mea este sa sunati inainte si sa va rezervati masa, sunt sanse mari sa va treziti ca-i priviti pe altii cum mananca midii caci nu aveti unde sta, e destul de aglomerat.

Atentie la limitele de viteza, gasesti politisti bulgari destul de des…

Pot descrie Terranova ca fiind un magazin destinat segmentului tanar, spre teens, unde chiar si cei mai mari pot gasi cate o bluza draguta sau o pereche de blugi de zi cu zi, cu un design fresh.

Hainele sunt in culori placute, cu un aspect vesel, daca vreti, iar cei carora le place sa petreaca week-end-urile prin cluburi sigur isi vor gasi ceva cool, in care sa arate bine, dar in care sa se si simta comod. Acesta este un alt lucru care plaseaza Terranova in topul preferintelor mele – faptul ca hainele sunt croite in asa fel incat sa te simti bine in ele. Bumbacul este de o calitate foarte buna, este moale si foarte placut la atingere.

Va recomand de asemenea blugii din magazin care vin mereu in culori deosebite. Ii gasiti in marimile standard, iar majoritatea modelelor sunt usor elastice, astfel ca se aseaza perfect pe orice corp.

Nu lipseste nici sectiunea pentru barbati. Acolo gasiti tot haine casual cu design-uri moderne, potrivite sezonului.

Din ce-am citit, Terranova este un lant de magazine ale unui brand italian, deci presupun ca exista in mai multe orase. In Constanta il puteti vizita in Complex Tom.

Intre timp, am cautat un restaurant curat, frumos , cu mancare buna, si cred ca l-am gasit. Numele lui : Ceasu’ Rau. Citez din descrierea lui : “ …un restaurant ca la mama acasă este, la Braşov, sinonim cu reţeta succesului. Exemplul se numeşte Ceasu’ Rău, terasa fără anotimp …Ceasu’ Rău pariază, zi de zi, pe faptul că există braşoveni care îşi doresc un loc unde să mănânce bine şi s-au săturat de ameninţarea farfuriilor triste ascunse sub denumiri pompoase cu aere de import.
Atributele concurenţiale sunt bucătarii pricepuţi şi calitatea deja recunoscută a produselor … “

Si trebuie sa recunosc ca nici eu nu puteam sa descriu locul mai bine. In primul rand restaurant este impartit in doua : o terasa si restaurantul propriu-zis. Astfel puteti mereu sa alegeti terasa perfecta pentru sezonul cald sau pentru orice zi calduroasa pe care o puteti petrece cu prietenii, familia .
Merg de foarte mult timp la Ceasu’ Rau si nu pot sa ma gandesc decat la un lucru negativ. Dar mai intai sa incepem cu partile pozitive :

- Restaurantul/terasa : loc curat, plasme, muzica (de obicei populara fiind un restaurant care prepara mancare traditionala romaneasca)
- Mancarea : mereu proaspata, nu se face economie, preturi foarte bune
- Serviciul/ospatarii : curati/ingrijiti, politicosi
- Cei mai buni mici / cele mai bune preparate din carne din oras
- Cea mai buna mancare traditionala mancare romaneasca
- Locatia foarte buna : situat la cateva minute de centrul Brasovului
- Locuri de parcare : suficiente (cu plata si fara plata)

Va vorbeam si despre un lucru negativ. Dupa cum spuneam nu exista nimic perfect. In fiecare seara, fie ca te aflii pe terasa sau in restaurant, exista 2 personaje/cantareti/tambalisti/trubaduri care simt nevoia sa strice un moment perfect si pofta de mancare… a unora. Care este scopul/menirea lor ? Canta zic ei, vor bani zic eu … o forma de cersit bine machiata. Adica nu e destul ca vin langa masa si incep sa cante fara sa fie chemati, te streseaza , iti strica pofta de mancare si iti vine sa arunci dupa ei, mai vor si bani !

Intr-un final, daca puteti sa treceti peste acest mic inconvenient, Ceasu’ Rau este locul perfect pentru a manca, este locul meu preferat in materie de restaurante.

Il puteti gasi pe Str. Iuliu Maniu nr. 58. (Tel: 0268/476.670 / Fax: 0268/410.689)
P.S Daca apar tambalistii puteti sa-I trimiteti la plimbare. Eu asa fac !

Este vorba despre restaurantul- pizzeria din Constanta cu numele de Scoica mai precis. Gasiti restaurantul pe Aprodu Purice Nr.5 si mai multe nu va pot spune despre locatie. Pentru ca nu stiu nu pentru ca nu vreau. Ma chinui destul de mult sa ajung pe acolo de fiecare data cand sunt in Constanta dar asta pentru ca sunt eu nepriceput (si nu folosesc GPS-ul) nu pentru ca ar fi greu de gasit.

Sa revenim la restaurant. Primul lucru care trebuie sa iti placa la Scoica este ca il gasesti deschis non stop. Si destui clienti la orice ora (la 4 dimineata era jumatate restaurantul). Dupa ce depasesti acest placut detaliu poti sa constati ca la Scoica se mananca foarte bine. Servirea este foarte ok. Preturile decente (chiar bune) si portiile pentru toate gusturile. Asta inseamna ca la pizza de exemplu gasiti portii pentru 1 persoana pana la portii pentru 4 persoane (diametru 50 cm). La celelalte mancaruri portiile sunt destul de mari. Greu de crezut ca veti avea nevoie de supliment. Mancarea este foarte buna la gust si chelnerii foarte amabili.

Ambianta, in cazul in care conteaza – si pentru multi conteaza – este foarte placuta. Scoica este impartit practic in 2. Zona de fumatori si zona de nefumator. Destul de mari amandoua si pline de acvarii nu iti dai seama cand trece timpul. Poate si pentru ca Scoica se afla la subsol si nu beneficiaza de lumina zilei. Ambientul insa face ca acest amanunt sa nu conteze.

Va invit sa mancati o pizza la scoica cand ajungeti prin Constanta. Pana acum nu am auzit pe cineva sa se planga de local.

PS: Scoica nu este o terasa care se deschide primavara tarziu si se inchide toamna cand pleaca turistii. Este un restaurant-pizzerie in toata regula deschis tot timpul anului. L-am vizitat si pe 3 ianuarie si in plin sezon estival si era nici o diferenta intre cele 2 perioade.

PPS: www.lascoica.ro este siteul unde puteti vedea despre ce e vorba. Dar nici un site nu e ca “the real thing” asa ca mai bine va duceti in Constanta si vedeti pe viu

Fix in mijlocul Bucurestiului, nu departe de cel mai zgomotos si circulat bulevard, am descoperit o oaza de liniste. E vorba de… Gradina OAR.

Am ajuns intamplator, in timpul unei plimbari de seara. Intrand pe strada Arthur Verona am dat de un semn in mijlocul trotuarului pe care zicea ceva de genul: Aici gasesti wi-fi, liniste si umbra. (textul e reprodus din memorie :) ) Si am intrat.

Nu e o terasa mare, are 5 separeuri (daca am numarat eu corect) si inca vreo 2 mese in fata barului. Separeurile sunt despartite unul de celalalt de niste placi imense de piatra, care fac tot farmecul locului, impreuna cu canapelele si fotoliile cu perne albe, foarte confortabile.

Am apreciat si muzica in surdina, dar si amabilitatea chelnerului. Daca va intrebati cam care sunt preturile, gasiti meniul chiar pe site-ul lor.

Adresa exacta a terasei este Arthur Verona nr.19 (pe straduta cu Cinema Patria). Va sfatuiesc cu drag sa mergeti daca vreti cateva clipe de relaxare si liniste, la doar cativa pasi de nebunia bucuresteana.

Daca circulati pe centura in mod frecvent este foarte probabil sa-l fi remarcat. Este de fapt un complex turistic pe partea exterioara a centurii, la care predomina culoarea rosie si care are pe langa restaurant, casute pentru cazare si terenuri de tenis.

Inainte de toate, pana sa il alegem pentru nunta noastra, am mers ca niste clienti obisnuiti sa mancam acolo si va spun sincer ca mancarea a fost foarte buna – ca un plus, chiflele le fac acolo, si sunt calde si proaspete la servire. Pe langa mancare, s-a potrivit cu cerintele noastre si pentru ca era spatios (180 persoane incap fara probleme, la etaj), nu avea stalpi grosi de rezistenta care sa ‘incurce’, iar ringul de dans era mare. La parter se mai gaseste un salon, mai mic (~80 de persoane), numai bun pentru alte evenimente mai restranse sau chiar pentru o simpla cina/pranz.

Am vorbit apoi cu Mihaela Stoenescu si am stabilit tot ce era nevoie. Am ales un meniu bazat pe oferta lor dar am venit si noi cu modificari. In ceea ce priveste aranjarea salii si restul accesoriilor (marturii, cocarde, meniuri, plicuri nume, buchete, lumanari, etc), dna Mihaela ne-a oferit tot ajutorul de care aveam nevoie si totul a parut mult mai simplu. Chiar v-as sfatui sa-i cereti opinia in legatura cu decorul pentru ca posibilitatile de aranjament sunt mult mai multe decat am putut noi sa ne imaginam.

Restaurantul are aer conditionat, si, foarte important, un generator propriu, in cazul nefericit in care este nevoie de asa ceva.

La nunta, antreul a fost proaspat, fara oxidari si alte surprize neplacute. Mancare a fost foarte bine portionata, fara diferente vizibile intre portii si fara portii reci.

Cei de la restaurant au fost flexibili in ceea ce priveste numarul de persoane si aranjamentul meselor in sala. Au fost foarte prompti si atenti la servire, atat la mancare cat si la partea de bar (incluzand aici si aranjamentul pentru cocktailuri). Nu a lipsit gheata de pe masa, si programul de servire s-a incadrat in cel stabilit. Totul a decurs ok si cu formatia care a venit mai devreme, si care a si trebuit sa manance mai devreme decat restul invitatilor.

Singurul mic inconvenient al restaurantului il reprezinta faptul ca se afla destul de departe de centul Bucurestiului, dar din parerile pe care le-am cules dupa, toata lumea a fost foarte multumita de el, de imprejurimi si de linistea care se gaseste acolo, amplasarea lui nefiind o problema. Plus ca, o parte din invitati, fiind din provincie, s-au putut caza chiar acolo.

Am ales Miorita in detrimentul Events Hall-urilor/ BallRoom-urilor la moda deoarece calitatea serviciilor a fost cel putin aceeasi, iar atmosfera a fost mult mai relaxata si mai calda decat conventionalismul rigid de care am auzit la astfel de restaurante. A fost un loc in care toata lumea, de la miri, parinti, nasii, pana la invitati si personal, s-a simtit bine si a fost multumita.

Este pentru prima oara cand am ajuns aici, deoarece este destul de departe de locul unde locuiesc, insa am constatat ca trebuie sa ies din “cartier” mai des.

Restaurantul se pare ca este deschis si pe Fainari, insa acesta de langa sediul Pro TV este mai la indemana mea, si o sa mai merg.

Al doilea lucru care mi-a placut a fost faptul ca restaurantul are o terasa foarte mare si frumoasa, iar al treilea lucru interesant este locul de joaca foarte frumos amenajat pentru copii; iar eu, care am o fetita mica am fost foarte fericita sa o pot distra la acest loc de joaca.

Fiind vara, si foarte cald nu am putut sa imi iau de mancare decat bruschete cu somon si cu rosii, care au fost foarte bune si extrem de suficiente, insa ca si lichide in afara de apa plata (cat mai rece) am servit un ness-frappe foarte bine facut, care mi-a mers la suflet.

Varietatea de mancaruri si bauturi poate satisface si cele mai exigente gusturi, astfel ca nu am fost mirata sa vad o mare actrita ca si Maria Buza la o masa alaturata.

Pot spune ca am petrecut o seara extrem de placuta la acest restaurant, astfel ca il recomand cu placere.

Dragostea mea pentru acest local a inceput prin luna octombrie, cand am gustat din micul sau univers culinar la Bucharest Food Festival. Desi singurul fel de mancare servit era ciolan afumat cu hrean, intr-o seara racoroasa mi-am luat inima in dinti si-am purces spre Sfintii Voievozi nr. 13 pentru a “descoperi alte forme de viata si pentru a ajunge acolo unde niciun alt om nu a mai ajuns” – okay, poate am exagerat un pic… pur si simplu voiam sa incerc ceva nou.

Indata ce-am ajuns in fata portii, mi-am dat seama ca Papa la Soni este un local atipic: o casuta interbelica cocheta, ai carei pereti si mese sunt decorate cu fel si fel de desene abstracte. Totusi, mirosul mancarii si nestavilita mea pofta (combinata cu foame, dupa un drum istovitor cu trenul) ma presau sa aleg ceva care sa ma satisfaca pe deplin. “Pohta ce-am pohtit”, dupa cum ar spune Mihai Viteazul. Evident, nu m-am putut hotari asupra unui anumit fel de mancare asa ca i-am cerut sfatul ospataritei, o fata foarte de treaba care nu a ezitat sa imi recomande vitel cu sos gorgonzola, odihnit pe un pat de cartofi trasi in unt.

Despre acest fel de macare as putea face chiar o serenada, insa timpul si spatiul nu ne permit din pacate. Stropit cu o carafa de limonada, Vitelul cu sos gorgonzola a fost Simfonia nr. 9 a lui Beethoven pentru papilele mele gustative.

Spre fericirea mea, imposibilitatea de a rezista mancarurilor apetisante nu m-a “afectat fizic”(cel putin nu inca), asa ca nu mi-e deloc rusine cand mai cer inca o portie. Asta am si facut atunci and am decis sa ma iau la tranta cu un Berbecut a la Soni pe care l-am dovedit in cele din urma, asemenea legendarului Heracle.

Orice masa buna se incheie glorios cu un desert. Din pacate, in meniul lor (scris de mana si variabial de la zi la zi) nu exista decat Gombots si clatite. Curiozitatea m-a impins sa aleg Gombots, niste galusti cu stafide si frisca, un desert unguresc ce a picat numai bine. Uitandu-ma in jur, am vazut ca bucatarul ma privea extrem de mirat; mi-a marturisit ulterior ca nu mai vazuse asa ceva in viata lui. Ne-am imprietenit si merg la Papa la Soni ori de cate ori am ocazia, neincetand sa gasesc ceva care sa ma surprinda.

Va las pe voi sa descoperiti ce alte secrete mai ascunde Papa la Soni, situat in apropiere de Gara de Nord, pe Sfintii Voievozi nr. 13. Pana la urmatorul review, va doresc o zi minunata si … pofta buna!