Unul dintre motivele principale ale absenţei mele îndelungate de pe CeRecomand a fost o mică mare problemă hardware, mai exact pierderea aproape în totalitate a datelor de pe hardul de 1 TB pe care îl aveam în calculator, inclusiv chestiile foarte importante la/cu care lucram. Evident, treburile vitale erau salvate în mod regulat pe un stick USB, doar că ceea ce nu ştiam era că arhiva respectivă era coruptă… aşa că nevoia m-a făcut să descopăr iDrive, ca cel puţin pe viitor astfel de lucruri să nu se mai întîmple!
Treaba cu iDrive e destul de simplă, aşa că voi trece imediat la subiect, dar mai întîi trebuie să vă spun că, după umila mea părere, majoritatea utilizatorilor fără mari pretenţii pe care îi cunosc, inclusiv unii dintre cei “cu pretenţii” – şi aici mă includ şi pe mine – nu au nevoie de mai mult de 2 GB pentru a îşi salva datele cu adevărat vitale. La o adică, se poate ca o serie din serialul preferat să aibă vreo 10 – 20 de GB, însă majoritatea lucrărilor de licenţă/doctorat sau colecţii de site-uri personale/parole/planuri de viitor salvate în fişiere text nu vor avea decît în foarte puţine cazuri mai mult de cîteva zeci, poate sute de megi (MB, pentru tocilarii feroce). Da, da, ştiu pozele din vacanţă… alea ar trebui scrise pe DVD-uri pentru siguranţă, şi cu asta basta!
Revenind la subiect, tre’ să vă spun că iDrive oferă 2 GB de spaţiu şi posibilitatea de automatizare a procesului de backup absolut gratuit, iar după circa 6 luni de utilizare pot spune că mă declar foarte mulţumit de serviciile lor. Pentru a beneficia de acestea, trebuie să aveţi un calculator ce foloseşte Windows sau Mac OS X conectat la Internet, înainte de toate. După aceea, e suficient să vă creaţi un cont gratuit, să instalaţi clientul şi să faceţi cîteva setări (directoarele care trebuie sincronizate cu serverele iDrive, frecvenţa update-urilor, excluziuni, lăţimea de bandă folosită etc.).
Odată ce aţi trecut prin paşii de mai sus, puteţi uita de existenţa clientului iDrive pe calculatorul vostru, doar să nu vă uitaţi numele de utilizator şi parola. Dacă cumva se întîmplă să păţiţi vreo treabă urîtă ca mine, recuperarea datelor va fi floare la ureche, şi iată că povestea se încheie aici, dar de se întîmplă să aveţi probleme cu setările sau instalarea, nu ezitaţi să aruncaţi comentarii, voi încerca să fiu pe fază şi să nu scape nimeni nelămurit de aici! ;)







Incepand de azi, 

Au trecut câţiva antiviruşi prin calculatorul meu, şi nici unul nu m-a lăsat cu un gust mai dulce decât NOD32. Probabil lumea o să-mi împingă un Kaspersky, sau un Avira, da’ eu cu NOD mă înţeleg cel mai bine. E ieşită şi 
