După ce am strâns bani cu greu aproape șase luni de zile, nu a fost tocmai ușor să decid produsul în care urma să arunc toată suma. Am stat săptămâni întregi pe site-uri de review-uri și magazine online și într-un final m-am oprit la acest model.

Sortarea

Primele criterii pe care mi le-am impus au fost să fie un laptop capabil, cuprins între 3000-3500 lei care să știu că va fi la zi câțiva ani. Am vrut să aibă și Bluetooth, dar nu am ținut morțiș. Din prima am eliminat câteva branduri despre care nu eram sigur și ale căror review-uri nu erau tocmai favorabile (Acer, MSI etc) și pe cele cu prețuri prohibitive (Sony, Apple) și am rămas cu Toshiba și Dell. Din toate produsele pe care le-am văzut, Dell Inspiron n5110 avea performanțele cele mai mari, după el începând gama cu design-uri mai fancy, dar performanțe mai slabe.

Performanțe

Modelul pe care l-am cumpărat e din gama care are de toate: procesor Intel i7 2000 MHz, 6 GB RAM, 1024 MB video nVidia GT 525M, precum și un hard disk fără fund de 500 GB. Procesorul este din noul batch Sandy Bridge, lansat în ianuarie, care are GPU integrat. Această facilitate îmbunătățește considerabil durata bateriei, sistemul comutând automat între placa video integrată și cea dedicată, neconsumând curent când nu e nevoie de performanță.

La capitolul conectivitate si multimedia, avem: Bluetooth 2.1, HDMI, eSATA, webcam de 1 MP și un cardreader universal. M-a impresionat mult faptul că dispune de două mufe USB 3.0, care deși momentan nu sunt prea utile, adaugă un plus la pretenția mea de a fi un laptop de actualitate și în viitor. Până acum nu l-am supus unor teste dure, dar jocurile pe care le-am rulat, filmele HD și Adobe Illustrator nu i-au pus absolut nici o problemă cu tot cu browser cu o tonă de taburi deschise în fundal.

Design

Carcasa de plastic maro, cu niște striații imprimate ce imită (în opinia mea) metalul prelucrat este suficient de solidă și nu se curbează la apăsare. Suprafețele sunt ușor lucioase, în special pe rama ecranului și tind să se umple mai repede de praf și amprente.

Mufele sunt poziționate convenabil, cu USB-uri pe ambele laterale și în spate, și cu mufa de alimentare în spate-stânga, ceea ce elimină șansele să te încurce cablurile. Mufele mai puțin utilizate sunt plasate în spate (VGA, Ethernet), în schimb cele de audio și microfon sunt în dreapta, fapt care deranjează când utilizezi un mouse extern pe o suprafață îngustă.

Trăsătura specifică a ultimelor modele Dell este spatele alungit, mai lung decât suprafața capacului / ecranului. Deși astfel au putut monta o baterie mai mare și mufele din spate, din cauza „cozii” ecranul nu se poate da pe spate mai mult de 1500 (nu că ar avea cineva nevoie de mai mult).

Tastatură și touchpad

N5110 vine cu o tastatură întreagă, cu tot cu numpad, fără a face compromisuri prea mari. Tastele putin utilizate ale numpadului sunt puțin mai înguste, dar săgețile au dimensiunea cât jumătate dintr-o tastă normală, ceea ce ar putea afecta gamerii. Tastatura este de tip „insulă”, arată extraordinar, dar este dificil de curățat. Deși au suprafața plană, nu există riscul de a apăsa greșit pe taste datorită spațiului dintre ele. Deocamdată s-a comportat excelent, cu mențiunea că space-ul a început să scârțâie la apăsare încă de la primele utilizări.

Touchpadul are o suprafață mare și e foarte ușor de utilizat. Cele două butoane sunt late și pot fi apăsate cu aceeași ușurință atât pe mijloc cât și pe cele mai îndepărtate extreme. Driverul dă posibilitatea activării clasicelor scroll-uri, dar și a gesturilor cu două sau trei degete (pinch zoom, show desktop și alte scurtături definite de utilizator). O facilitate utilă este simularea click-ului pe scroll-ul mouse-ului prin apăsarea simultană a ambelor butoane ale touchpadului. În timpul utilizării tastaturii touchpadul devine inactiv câteva fracțiuni de secundă, suficient cât să evite click-urile nedorite.

Ecranul

Ca toate modelele din gama neprofesională, și acest model are un ecran glossy care reflectă lumina cu brio. Nu am termen de comparație cu alte laptop-uri, dar acesta poate fi utilizat cât de cât și în aer liber, fără mari bătăi de cap. Unghiurile de vizualizare sunt destul de generoase, dar, din nou, cât la un model din gama sa. Rezoluția e cea standard de 1366×768, dar filmele HD se văd ireproșabil când vine vorba atât de rezoluție cât și de culori.

Zgomot, temperatură și altele

Inspiron n5110 este suspect de silențios, chiar și atunci când i-am dat de muncă ceva mai mult. Din când în când pornește ventilatorul făcând un foșnit scurt (chiar și când nu e solicitat), dar poate fi folosit fără probleme fără a deranja pe cineva.
La capitolul temperaturi modelul stă prost spre foarte prost. Partea din stânga, în special cea de sub palmrest se încinge îngrozitor chiar fără a fi pus la munci silnice. Support-ul Dell spune că e normal, fiind un procesor i7 se va încinge mai mult, dar nu afectează performanțele. El se mișcă bine, dar une ori devine deranjant să mă frig punându-mi mâna stângă pe el.

Un alt minus e reprezentat de cele două boxe încorporate, poziționate teribil de prost, în fața laptop-ului, pe latura teșită care intră dedesubt. Inutil să spun că dacă nu stă pe o suprafață plană sunetul se aude înfundat. Volumul boxelor iarăși nu impresionează, la niveluri ridicate chiar distorsionând sunetul, producând niște gâjâituri iritante. Placa de sunet însă este bună. Nu am testat-o cu un sistem de boxe mai decent, dar cu căști sunetul este clar la orice nivel al volumului.

La capitolul baterie acest model stă cât se poate de bine. Din testele mele, cu luminozitate maximă, internet mobil, muzică și video pe YouTube nonstop și utilizând Illustrator-ul bateria a ținut 3 ore fără power plan-ul economic. Utilizând resursele cumpătat am ajuns chiar la 5 ore de baterie, ceea ce reprezintă un mare plus la capitolul portabilitate.

Ca o trăsătură suplimentară, greutatea de 2.7 kg nu îl plasează între cele mai ușoare, având în vedere că întotdeauna ai și alte accesorii. Încărcătorul mai plat decât restul este foarte util când vrei să transporți laptop-ul într-o geantă subțire.

Cele trei butoane de deasupra tastaturii sunt inutile. Primul deschide Windows Mobility Center, cel de-al doilea te trimite pe site-ul de support Dell, iar cel de-al treilea teoretic oprește monitorul, dar practic la mine nu funcționează.

Bottom line

Punând în balanță pe de o parte boxele slabe, temperaturile ridicate la care ajunge și alte detalii minore, și pe de altă parte performanțele ridicate, conectivitatea, durata bateriei și chiar design-ul, Dell Inspiron n5110 a fost o alegere foarte bună.

Dell Inspiron N5010 poate fi achizitionat de la eMAG la pretul de 3590 RON (TVA inclus).

Și astfel, știind de ceva timp de soluțiile de sincronizare și back-up ”in the cloud”, m-am decis să încerc o astfel de soluție. Principalele două condiții: 1) să îmi ofere suficient spațiu și suficiente funcții 2) în varianta gratuită. Printre cele testate pentru diferite perioade de timp se numără DropBox, Syncplicity, Windows Live Mesh, și câteva în plus, pe care nu le mai enumăr. Nu m-am oprit la nici una dintre acestea (Dropbox oferă doar doi GB ca spațiu de stocare, Syncplicity limitează numărul de calculatoare sincronizate la două, iar Windows Live Mesh nu rulează decât pe versiunile Vista și 7 ale platformei Windows), ajungând și oprindu-mă la SugarSync.

Motivele:

1. Cinci GB (la momentul acestui articol) ca spațiu de stocare virtual, online.
2. Sincronizare automată, ce se lansează după fiecare modificare/salvare a conținutului – nu riști să uiți să apeși butonul.
3. Accesezi fișierele de oriunde, cu sau fără aplicația client, interfața web oferindu-ți o suită mulțumitoare de opțiuni.
4. Sincronizare cu PC sau Mac.
5. Sincronizare cu toate platformele mobile existente (iPhone, iPad, Android, BlackBerry, Windows Mobile, și Symbian).
6. Sincronizarea automată și instantanee a fotografiilor făcute cu echipamente mobile operate de platformele mai sus enumerate.
7. Partajarea oricărui fișier asupra căruia acest serviciu operează: există posibilitatea de a crea câte un link URL unic pentru fiecare fișier pe care l-ai sincronizat cu SugarSync.
8. Controlul versiunii informației – până la cinci versiuni anterioare ale fiecărui fișier, pe lângă cea curentă.

Un singur neajuns ar fi de menționat: nu există o versiune pentru platforme Linux. Totuși, acest neajuns este unul pe jumătate, pentru că fișierele stocate sunt disponibile prin interfața web.

Toate cele de mai sus sunt disponibile și în pachete contra cost, însă precizarea pe care vreau să o fac (și sper să nu mă înșel) este că nu am identificat până acum alte avantaje între gratuit și contra cost decât spațiul de stocare pus la dispoziție. O formă specifică de pachet contra cost este cel pentru companii, unde la un spațiu de stocare mai mare de două sute cincizeci de GB se poate negocia costul pachetului achiziționat.

Momentan, este soluția de back-up și sincronizare online care oferă cel mai bogat pachet gratuit (spațiu și funcții), cel puțin până la punctul la care am dus eu cercetările și căutările. Dacă aveți cunoștință de vreun serviciu gratuit care să ofere mai mult, vă rog să îl menționați mai jos, printr-un comentariu.

UPDATE: link-ul de mai sus, către SugarSync, conţine o referinţă (referral) care este a mea. Accesând şi creând un cont gratuit sau plătit prin intermediul acestui link cu referinţă, intraţi în posesia unui bonus ca spaţiu de stocare pe serverele SugarSync, care la momentul acestui articol constă în cinci sute MB pentru crearea unui cont gratuit, respectiv zece GB, pentru crearea unui cont contra cost. Acest bonus este oferit şi posesorului referinţei, în acest caz, mie. După ce vă creaţi contul, veţi beneficia de aceleaşi condiţii, primind şi dumneavoastră, şi invitaţii dumneavoastră acelaşi bonus, în cazul în care înregistrarea se face prin intermediul unui link cu referinţa dumneavoastră.

Asa ca… pun’te, nenicule, pe gandit!

In primul rand imi trebuia ceva subtire, sa-mi incapa in geanta deja existenta. Greutatea nu era o piatra de hotar, am 115 kg, inca ceva in plus nu se simte. Deci ceva subtire.

Apoi vroiam un monitor mare, sa am suprafata de display cum trebuie, deci un netbook iesea din start din discutie. Deci display mare.

Ce ma interesa foarte tare era ceva care sa buteze foarte repede. Am multe momente unde ma opresc pentru cateva minute sa-mi iau mailurile si sa vad ce-i pe blog, te acresti sa tot astepti pana se trezeste windows-ul… deci trezire fulger.

Foarte importanta era autonomia. Sa alerg de nebun cu stecherul in mana de cum intram in orice incapere… mi-a ajuns. Ziceai ca sunt addicted, cum puneam fundul jos undeva intrebam de priza… deci autonomie mare.

Apoi, nu-s eu vreun mare gamer dar mi-am luat The Saboteur. Si pentru ca nu de fiecare data cand deschid laptop-ul fac ceva extrem de super-giga-ultra-mega deosebit (adica ma mai si joc) am vrut ceva care sa fie in stare sa duca un joc cu grafica 3D sanatoasa, dar sa stie sa calculeze resurse si pentru operatiunile care n-au nevoie de mari specs-uri. Nu de alta dar resurse multe folosite degeaba inseamna baterie sleita repede si degeaba…. deci placa video strong dar doar atunci cand trebuie.

Si-apoi trebuia sa stie sa se conecteze fara batai de cap si la fierbatorul de oua… deci conectivitate.

Deci, cam asta era lista, apoi m-am apucat sa caut printre marci si modele, branduri si game, specificatii si detalii tehnice… mai repede ma orientam prin desert cu o busola stricata! Frate, cate laptoape sunt pe piata! Pana apuci sa te hotarasti se mai lanseaza o noua gama, 14 produse si inca 3 brand-uri…

Asa ca am apelat la un prieten mai iscusit care mi-a facut o lista cu mai multe laptop-uri ce corespundeau criteriilor. Asa mi-a fost mai usor. Si am ales tot un Asus, botezat de nenii aia in halate albe Asus UL50VS-XX005V.

O sa vorbesc despre el tot din prisma asteptarilor de la cumparare, ca sa am o directie…

Individul e subtire, are sub un inch grosime cu capacul inchis. Si nu-i nici greu, are XXX kg. Mai mult, e serios dar sexy! Capac negru din aluminiu polizat, finisajul e perfect, partea de interior imita perfect piano black trimm-ul… e sexy!

Monitor de 15,6″HD. De cand am vazut cum se vad filmele HD ma uit stramb la teve-ul de-acasa… mai mult, (acum repet papagaliceste) decodarea hardware H.264 si conectorul HDMI dau o autonomie foarte mare la redarea filmelor HD. Despre autonomia asta deja cunosc, partea tehnica am pus-o pentru cei care au aprofundat tehnica mai mult si stiu sa traga o concluzie.

Despre grafica nu am ce comenta, pana acum am incercat pe el NFS si Saboteur, merg unse si arata spectaculos de bine.

Apoi bateria… are 8 celule de 2,4. Si sincer sa fiu puteau sa-mi spuna ca are 24 de celule… ca ma lasa rece. Dar cand am vazut ca are autononomie pana la 12 ore… am fost de acord cu cele 8 celule. Nu am masurat cate ore tine, cea mai lunga sesiune a fost de 6 ore incontinuu, dar stiu ca daca-l iau de la incarcat dimineata, utilajul nu trebuie reincarcat pana seara, cu toate ca-l pornesc si-l opresc de zeci de ori, daca nu ma apuc de vreun photoshop sau de vreun joc. Deci… e biiine.

Bootarea dureaza… 8 secunde. Are HDD flash, fara piese in miscare (ca sa explic pe limba mea ce inseamna SSD). Adica buteaza instant, cu demo-ul asta de 8 secunde am lasat cu gura cascata multi care tot croncaneau despre ce scule au ei. Bine, scrie pe el ca buteaza in 8 secunde, el e gata de lucru, cu tot cu parola bagata in vreo 12 (bine, cand fac demo-ul spun ca e gata in 8, suna mai spectaculos si nu sta nimeni sa numere ca-s 12 secunde).

Per ansamblu, individul merge uns! Pana acum nu am gasit nimic care sa-l puna pe ganduri, are Win 7 instalat din nastere, se conecteaza la orice fel de retea wireless, se intelege cu orice telefon pe bluetooth, DVD-ul citeste, scrie, canta si danseaza, nu se incalzeste deloc… pentru mine e perfect.

Sunt sigur ca exista si altii mai fortosi si mai vartosi, dar la nivelul asta de bani (ca nu e vreun chilipir), la mine in brate isi scoate banii.

Apropos, din ce am citit i se mai spune si MacBook Killer, dar n-am de gand sa intru pe pista asta caci nu de scandal si de contraziceri insipide cu Mac-owner-ii am eu chef (nu de alta dar in studio am un MacBook, si sunt multumit si de respectivul…).

Asadar, daca se inscrie pe directia pe care voi vi-o doriti de la un laptop… eu vi-l recomand cu drag si cu toata inima pe ASUS UL50VS-XX005V.

Mai jos pun specs-urile pe scurt:

UL50VS-XX005V
15.6″ HD ColorShine
Intel CULV SU7300
4GB DDR3 1066 MHz
160 GB SATA SSD
NV G210M 512MB / Intel GMA 4500MHD
Intel 802.11 A/G/N, BT,
DVDRW SM DL 8X
WEBCAM
Windows 7 Premium
8 Cell 2.8

Pentru cei ce nu mă cunosc, eu unul sunt fan convins al Android OS.

Tocmai de aceea, când la noi a devenit disponibil primul netbook ce rula Android, am sărit imediat să-l testez.

Am avut parte atât de surprize plăcute, cât şi de unele neplăcute, dar per total atitudinea este pozitivă, şi ea la rândul ei depinde şi de scopul pentru care v-aţi achiziţiona acest netbook.

Cum probabil v-aţi şi dat seama, nu este ceva făcut pentru gaming sau multimedia, ci este strict orientat pentru mediul de lucru office. Închipuiţi-vă aceleaşi feature-uri ale telefonului mobil bazat pe Android, înglobate într-un netbook.

Pro

Dimensiunile reduse şi aspectul profesional
Este incredibil de mic şi uşor. Atât de uşor încât îl poţi ţine în mână împreună cu o agendă mai măricică şi pur şi simplu uiţi de el. Are doar 0.87kg, iar ca dimensiuni atinge 262.0 x 189.80 x 14.0 / 21.0. Nu are găuri de ventilaţie, nu se încălzeşte dacă-l ţii în poală sau în pat, şi este extraordinar de silenţios.

Autonomia şi performanţele
Chiar dacă spaţiul de stocare este doar de 16GB, acesta este mai mult decât suficient pentru un netbook ce poate fi foarte uşor comparat din punct de vedere al specificaţiilor cu orice altă tabletă existentă pe piaţă în momentul de faţă. Faptul că stocarea este pe SSD îi oferă timpi de acces minimi, cât şi mult prea dezbătuta funcţie de “instant on”. Netbook-ul îşi schimbă starea din stand-by în gata de folosire în mai puţin de o secundă, iar procesul de boot durează sub o jumătate de minut.

Celălalt aspect este legat de autonomia bateriei. Producătorul se laudă cu 8 ore de autonomie şi o săptămână de stand-by, datorită bateriei cu 4 celule Li-Ion. În cele câteva zile cât l-am avut, l-am încărcat o singură dată şi pot spune că şi-a îndeplinit cu brio specificaţiile din punctul de vedere al autonomiei.

Android OS
Dacă nu v-am spus până acum, netbook-ul rulează Android OS, versiunea 2.1. Pentru împătimiţi, poate fi o trecere interesantă de la un smartphone la acest smartbook, poate păstra senzaţia de unitate între cele două echipamente şi de ce nu, se pot completa unul pe celălalt.

Contra

Lipsa aplicaţiilor
Poate cel mai stringent aspect dintre aspectele negative ale netbook-ului îl reprezintă lipsa aplicaţiilor. Spre deosebire de smartphone-uri unde există omniprezentul Android Market, aici trebuie să vă bazaţi doar pe Camangi Market, o bază de date de aplicaţii şi jocuri nu atât de bogată ca şi omologul ei, însă cu siguranţă utilă.

Netbook-ul vine preinstalat cu câteva aplicaţii de tip office şi browsing, însă pentru a-i folosi la maxim capacităţile şi performanţele, cu siguranţă veţi vrea să instalaţi şi alte aplicaţii. Din punctul ăsta de vedere am fost dezamăgit, aşteptându-mă la o replică 1:1 a smartphone-ului. Practic un smartphone imens pe care aş fi putut face browsing, pe care aş fi putut deschide un YM şi care s-ar fi sincronizat excelent cu toate serviciile Google. Din păcate, lipsa unor aplicaţii a tăiat de pe listă jumătate dintre lucrurile pe care vroiam să le fac cu el.

De asemenea, producătorii nu au petrecut suficient timp la integrarea cu Flash 10. Deşi Android în sine îl suportă, netbook-ul nu vine cu el preinstalat şi nici nu-l poţi instala deoarece device-ul în sine nu este recunoscut în procesul de instalare.

OS nefinisat
Jucându-mă cu el, mi-a creeat impresia că producătorii au luat sursa de la Android OS, au trântit-o pe specificaţiile hardware ale netbook-ului şi l-au lansat pe piaţă. Laptopul nu a avut parte de niciun pic de customizare faţă de Androidul pe care îl ştiţi cu toţii de pe telefoane. Calitate semnal? Da, e acolo în dreapta sus, cu X pe el. Meniul din care poţi să-ţi setezi alarma de dimineaţă sau ringtone-ul? La locul lui, neschimbat.

Ca circumstanţe atenuante, este prima încercare a celor de la Toshiba cu această abordare, şi nici bug-urile nu sunt majore, deci oarecum ar putea fi trecută cu vederea.

Usability mediocru
Din punctul meu de vedere, un OS perfect ar trebui sa rupă la usability ca să mă convingă să-l cumpăr. Din nefericire, Androidul este OS-ul perfect pentru telefoane şi chiar pentru tablete. Pentru netbook-uri, este deja prea mult. În ciuda faptului că este doar o primă încercare nefinisată de portare a Android OS, usability-ul este mediocru. Dacă e să gândim aşa, se putea mult mai rău.

Sistemul prezintă 5 desktop-uri virtuale pe care-ţi poţi organiza iconiţele după cum vrei, chiar dacă literalmente nu ai suficiente încât să umpli tot spaţiul. Nu există taste funcţionale, deci switch-ul de la Windows/Linux nu e chiar floare la ureche şi pe termen lung poate deveni enervant. Câteva aplicaţii sunt netestate şi mai crash-uiesc din când în când atunci când ţi-e lumea mai dragă, etc.

Specificaţii tehnice

• Android OS, v 2.1
• Procesor nVidia Tegra 250 @ 1GhZ
• 512 MB RAM DDR2 @ 800MhZ
• 16GB SSD
• Display LED 10.1″ @ 1024×600
• 1.3 MP webcam
• Sunet stereo 24-biti, microfon integrat
• Wireless integrat b/g/n, bluetooth integrat
• 1 USB, 1 mini USB, 1 HDMI, cititor carduri 3 in 1 integrat
• acumulator Li-Ion, 4 celule

După cum spuneam şi la început, overall este un netbook OK care-şi poate îndeplini cu succes scopul pentru care este achiziţionat.

Ca o scurtă recapitulare, laptopul este echipamentul perfect pe care ai vrea să-l ai după tine toată ziua la întâlniri şi ceva care să foloseşti în mediul office. Nu este recomandat pentru multimedia mai mult decât melodii pentru fundal, şi nici pentru gaming, oricare ar fi ăla.

Pentru cei interesaţi, Toshiba Cloud Companion AC100-10D poate fi achiziţionat de la Evomag pentru 1449 RON, TVA inclus.

Si de curand o prietena mi-a recomandat un site cu stickere pentru laptopuri. Mentionez inca de la inceput, eu nu le-am incercat, insa prietena mea le recomanda cu caldura. Mie doar mi-a placut foarte mult ce-am gasit in magazinul lor virtual si mi-au inspirat incredere.

Dar iata ce scriu ei despre ei:

“GreatIdea.ro a ramas singurul producator de genti personalizate din Romania. Intre timp mai multe companii au inceput sa fabrice stickere laptop dar acestia nu au reusit sa multumeasca mereu clientii si astfel GreatIdea.ro a ramas lider pe piata autohtona pe productia de geanta laptop si sticker laptop.”

Asta inseamna ca nu fac numai stickere colorate, ci si genti personalizate pentru laptopuri. Pe mine gentile nu ma dau pe spate, insa stickerele la 39 lei imi plac la nebunie, mai ales ca pot fi facute pentru orice marime de laptop.

Eu am gasit in jur de 120 de modele de stickere, asa ca ai de unde alege.

Tot la ei pe site am mai gasit si o pagina cu Gift Cards, cu valori cuprinse intre 56 -165 lei. Ce zici, un sticker de laptop personalizat reprezinta un cadou bun pentru un prieten?

Putem pune criteriile în 2 categorii. Prima categorie ar fi cea a specificațiilor hardware și cea de-a doua a criteriilor mai subiective cum ar fi design, sistem de operare, culoare, etc.

Începem cu specificațiile hardware.

1. Ecran

Ecranul are 2 parametri importanți. Dimensiunea și rezoluția. Există concepția eronată cum că, pe un ecran mare, se văd mai multe chestii decât pe unul mic. Nimic mai fals. Un ecran mic cu rezoluție mai bună va afișa mai mulți pixeli decât un ecran mare cu rezoluție proastă. Exemplu : un ecran de 15,4 inch cu rezoluție de 1280×800 pixeli va afișa, logic, 1280×800 pixeli. Un ecran de 14,1 inch cu rezoluțe de 1440×900 va afișa mai multă informație pe o diagonală mai mică. O diagonală mai mică => o dimensiune mai mică a întregului laptop => un laptop mai ușor.

Există mai multe standarde pentru display și voi face o scurtă trecere în revistă a celor mai importante.

1. XGA – Rezoluția standard de 1024×768, format 4:3
2. WXGA – Rezoluția standard de 1280×800, format 16:9
3. SXGA – Rezoluția standard de 1280×1024, format 5:4
4. WXGA+ = WSXGA – Rezoluția standard 1440×900, format 16:10
5. WSXGA+ – Rezoluția standard 1680×1050, format 16:10
6. UXGA – Rezoluția standard 1600×1200, format 4:3
7. WUXGA – Rezoluția standard 1920×1200, format 16:10

Pe la noi nu prea se găsesc modele cu rezoluții prea înalte datorită prețului crescut. Panoul LCD reprezintă încă o bună parte din prețul final al unui laptop.

2. Procesor

În funcție de activitățile de zi cu zi de pe laptop vă puteți hotărî asupra unui procesor. Există atât modele care folosesc procesoare fabricate de AMD (Turion, Sempron) cât și modele care folosesc procesoare Intel. În cazul procesoarelor pentru notebook Intel nu prea are rival. Procesoarele disponibile variază de la Dual Core până la Core 2 Duo și în curând Quad Core.

Dacă lucrați des cu aplicații care necesită putere de procesare mare alegeți un procesor Core 2 Duo. În caz contrar vă puteți mulțumi și cu un Dual Core. Fiecare familie are diverse modele la care diferă memoria cache și frecvența. Cum un laptop ar trebui să însemne în primul rând mobilitate și nu putere de calcul, consider procesorul un criteriu secundar.

Atenție totuși, un procesor mai puternic va consuma mai repede bateria.

3. Memoria RAM

În ceea ce privește memoria RAM lucrurile stau destul de ok. RAM-ul este una din cele mai ieftine componente și este de obicei instalat suficient. Trebuie avut în vedere totuși dimensiunea maximă acceptată a memoriei. O limită de 2gb în condițiile în care aplicațiile se dezvoltă rapid și mănâncă tot mai multă memorie, reprezintă un handicap. În funcție de sistemul de operare pe care veți lucra este importantă și capacitatea memoriei RAM. Un sistem cu Windows Vista va avea nevoie de mai multă memorie RAM decât un sistem cu Windows XP.

4. Placa Video

Aici am o preferință personală. nVidia. Din mai multe motive. Folosesc și Linux iar driverele pentru ATI/Intel sunt aproape inexistente în Linux. Driverele ATI nu le suport nici în Windows (de obicei am preferat să instalez Omega Drivers).

O placă video Intel nu înseamnă că nu aveți capabilități 3D. Înseamnă doar că nu veți putea juca ultimile titluri în materie de jocuri pe notebook. Sunt plăci grafice mai slabe dar destul de puternice pentru a face față cu succes cererilor medii în materie de grafică. Iar, atenție mare, o placă grafică puternică înseamnă o reducere a autonomiei atunci când folosiți bateria.

Dacă nu folosiți laptopul pentru ultimile titluri în materie de jocuri și preferați o autonomie mai mare a bateriei atunci veți fi mai mult decât mulțumiți de o placa grafică Intel.

5. Unitatea de stocare

Au apărut (deși nu știu dacă și la noi) modele de laptop-uri care folosesc SSD (Solid State Drive) în loc de vechiul HDD mecanic. HDD-ul era ultima componentă mecanică din calculator. Åzi de asemenea și una foarte sensibilă.

Problema mare este faptul că notebook-urile cu SSD costă mai mult și încă sunt rare. HDD-ul (încă) este numărul 1. În ceea ce privește dimensiunile, cam tot ce-i peste 80gb este arhisuficient în cazul unui laptop. Viteza de rotație contează. Întâi pentru că de ea depinde în mod direct viteza sistemului și în al doilea rând pentru că o viteză de rotație mai mare înseamnă un consum mai mare al bateriei. Sunt modele cu hdd-uri de 7200rpm care oferă un plus de performanță în dauna autonomiei. De asemenea un hdd de 7200rpm degajă mai multă căldură decât unul de 5400rpm. Pentru a avea totuși o performanță satisfăcătoare este de preferat să ai mai multă memorie RAM decât un hdd cu viteză mai mare. Nimeni nu-și dorește “bijuteriile” fierte atunci când ține notebook-ul în brațe.

6. Unitatea optică

Au cam dispărut de pe piață modelele cu unități optice de tip Combo (CD-RW, DVD). Modelele de dimensiuni foarte reduse nu au unitate optică și se recomandă utilizarea unei unități optice externe (USB). De asemenea există modele cu unități optice slim (de tipul slot). Singurul dezavantaj al unei unități de tip Slot este că nu poate lucra cu discuri mici. În rest e mai utilă decât o unitate normală datorită faptului că nu-i expui lentila atunci când folosești unitatea.

7. Pointing devices

Există 3 tipuri de pointing devices pentru unitățile portabile. Cel mai uzual este trackpad-ul. Suprafața de appx. 5×5cm cu 2/3 butoane așezate sub ea. Pentru a mișca cursorul este suficient să miști degetul pe suprafața respectivă. O apăsare mai fermă poate (în funcție de setări) fi interpretată ca “click”.

Un alt pointing device este și Pointing Stick-ul. Apărut inițial pe modelele fabricate de IBM a ajuns să fie implementat și pe alte modele. Există fani ai acestui tip de pointing device care-l denumesc cu drag “clit” (nu comentez). Ambele device-uri prezentate mai sus necesită o perioadă de acomodare.

Alt pointing device (dispărut în ultima vreme) este celebra bilă de mouse montată invers. Din cauză că afecta dimensiunile laptopului s-a renunțat la acest tip de pointing device.

Cum oferta de mouși pentru notebook-uri este extrem de bogată, pointing device-ul nu reprezintă un criteriu atât de important.

8. Bateria

Din punctul meu de vedere este al doilea criteriu ca importanță după panoul LCD în ceea ce privește decizia de a achiziționa un anumit model de laptop. Conferințele în care te plictisești peste limitele suportabilului și în care nu ai cum să te mai dai pe wireless din cauză că ți-a murit bateria sunt un adevărat chin. O durată minimă de funcționare pe baterie este de 3h. O durată suficientă de funcționare este pe undeva pe la 4:30h. O baterie mai puternică va cântări în schimb ceva mai mult. De aceea e de preferat un laptop de dimensiuni mai reduse dar cu o baterie mai puternică. Bine, mai există oricând posibilitatea achiziționării unei baterii în plus. Dar tot va fi necesar un shutdown pentru a face schimbul.

9. Rețea

Cam toate notebook-urile vin cu cel puțin 2 device-uri de conectare în rețea. Vechea placă de rețea cu mufă RJ-45 și placa de rețea wireless. În ceea ce privește rețeaua pe fir, au apărut destule modele care au o placă de rețea gigabit. Nu vă bucurați prea tare, un hdd de laptop de 5400 rpm nu prea va atinge cei 125MB/sec teoretici ai rețelei gigabit. Personal eu aș folosi o placă de rețea gigabit pe laptop doar pentru a testa conectivitatea gigabit într-o rețea. Un cablu UTP ca să permită traficul 1gbps va trebui să aibă toate cele 4 perechi de fire în stare perfectă de la un capăt la celălalt. Datele sunt transportate pe toate cele 4 perechi, nu numai pe 2 perechi cum este la rețeaua de 100mbps. Chestii de rețelist…

În cazul rețelei wireless lucrurile sunt la fel de complicate. În ultima vreme a apărut așa-zisul draft N (google search for this one). Rețelele wireless sunt (majoritatea) de tip 802.11a/b/g. Placa wireless de pe laptop “știe” aceste standarde. Problema mare apare la interconectarea diverselor implementări ale draft N. Totuși, orice placă de rețea wireless ar trebui să aibă un mod în care poate fi setată să “știe” doar de standardele 802.11a/b/g fără draft N. Åzi acolo ar trebui să funcționeze bine.

Pe lângă conectivitatea wireless și ethernet mai poate exista și Bluetooth. Cu multitudinea de modele de telefon care au integrat Bluetooth este de indicat să ai și un laptop care cunoaște acest standard.

Mai pot fi integrate și IR (infrared), modem (da, dial-up) și modul GSM. Primele 2 sunt destul de depășite.

10. Sunet

Am lăsat la urmă placa de sunet pentru că mi se pare complet irelevantă în cazul unui laptop. Există pe toate modelele, poți să montezi niște căști cu microfon și să folosești laptopul în conferințe pe Skype sau să asculți muzică la o calitate suficient de bună. Plăcile de sunet de pe notebook-uri nu vor fi la fel de importante ca cele de pe desktop.

11. Altele

• Card Reader pentru a scoate pozele de pe aparatul foto fără să mai conectezi nimic altceva pe USB
• Web Cam ca să-ți flexezi mușchiul în pijama când te dai pe YM
• Intrare de tip Serial ca să nu mai am nevoie de adaptor USB-Serial să mă conectez pe routerele Cisco
• Fingerprint Reader ca să poți să te lauzi că poți să te loghezi pe laptop cu degetul de la picior.

Åzi oricare alt gadget care poate fi incorporat într-un laptop.

Trecem la criteriile subiective.

1. Dimensiuni & design

Åzi aici nu mă refer la lungime/lățime pentru ca aceste 2 variabile sunt date de dimensiunea panoului LCD ci la cea de-a 3-a. Grosimea. Åzi grosimea contează. Un laptop prea gros indică în primul rând faptul că are un procesor care se cam încălzește. Sau a avut parte de un designer tâmpit. Cum deja există un trend în a forța laptopurile să intre într-un plic nu o să fii la modă dacă o să apari cu un laptop mai gros decât chifla de la McDonalds.

În ceea ce privește designul, eu am o ușoară aversiune față de modelul Inspiron de la Dell și față de modelele Acer curbate în partea din față. Prefer liniile drepte sau aproape drepte. Ca design îmi plac HP-urile și IBM-urile din seria T42/T43. Din punct de vedere al liniilor îmi place extrem de mult cel pe care-l folosesc în prezent (Fujitsu-Siemens Amilo L 1300). Este destul de subțire (3cm cu capacul închis), linii drepte fără elemente ieșite în exterior și ușor curbat în partea de dedesubt.
Modelele Inspiron, în afara faptului că sunt un pic cam groase, au acea parte teșită în față care le face un pic cam urâte după gusturile mele.

Tot la design intră și găselnița celor de la Toshiba de a muta tastatura cu appx. 2cm în partea dreaptă pentru a face loc unor butoane inventate de ei. Inutil de povestit cât am înjurat o astfel de tastatură atunci când am fost nevoit să lucrez pe un laptop Toshiba.

Culoarea nu este un criteriu atât de important. Mai degrabă sunt importante 2 aspecte în ceea ce privește culoarea. Primul ține de culoarea plasticului de pe marginea unde sprijini încheieturile mâinilor. Dacă este un plastic argintiu (cum e cazul la mine) după o perioadă mai lungă se va șterge și va căpăta un aspect urât. Åzi cu plasticul negru se întâmplă cam același lucru dar parcă nu arată atât de rău. Al doilea aspect ține de “potrivirea” cu stăpânul. Nimeni n-ar vrea să-i fie pusă la îndoială orientarea sexuală atunci când apare în colectivitate cu un laptop mic roz/roșu.

2. Sistem de operare

Aici iar am o preferință personală. Fără Windows Vista. În afară de faptul că prețul licenței se reflectă în prețul laptopului o să ai și ocazia să înjuri de nenumărate ori faptul că nu-ți poți instala un Windows XP decent din cauză că producătorul NU oferă suport pentru alt sistem de operare. Așadar, dacă ai de gând să instalezi alt sistem de operare în afara celui suportat de producător asigură-te că vei găsi drivere pe site-ul producătorului.

La modelele cu hdd-uri S-ATA o să mai aveți surpriza că nu puteți instala un Windows XP din cauză că nu puteți adăuga driver-ul de S-ATA fără o unitate floppy. Åzi atunci veți pune frumușel mâna pe nLite și veți pregăti un cd special pentru laptopul dvs.

Modelele care vin cu un sistem de operare Open Source sunt în general modele ieftine. Din păcate modelele care vin cu Windows XP sunt din ce în ce mai rare (mai ales pe la noi).

Producătorii mai au obiceiul de a pre-instala o grămadă de software adițional pe laptop. În mare parte este complet inutil și de multe ori este vorba de trial-uri ale unor alte programe. Partea proastă este că majoritatea modelelor cu un sistem de operare preinstalat au creată o partiție de recovery care vă reface sistemul la starea inițială din momentul achiziționării. Am auzit câteva povești de la noi cu garanții refuzate din cauză că utilizatorul a șters acea partițe de recovery. Sper să fie doar povești.

3. Preț

Scriam la începutul postului că prețul poate varia de la 1600 RON până peste 10000 RON. Trebuie avut în vedere faptul că modelele din jurul prețului de 1600-2000 RON sunt cam cele mai slabe modele. Dacă dorești un laptop ia în calcul și faptul că acele modele sunt deja oarecum depășite tehnologic. Investind puțin mai mult poți achiziționa un model mai avantajos din punct de vedere tehnologic. Fie că banii în plus înseamnă un procesor mai puternic, memorie mai multă, baterie mai bună sau panou LCD mai bun. Diferența de cost nu se justifică atunci când se bazează doar pe sistemul de operare (nu mă refer la faptul că oricine poate pirata un Windows ci la faptul că poți achiziționa o licență Windows pe care s-o folosești pe ce calculator vrei tu).
În cazul celor mai scumpe modele prețul iar nu se justifică. Fie că-i vorba de modele “de colecție” sau că-i vorba de ultimul răcnet în materie, viteza cu care avansează tehnologia le va scădea prețul destul de rapid.

Cam astea au fost criteriile pe care le poate lua cineva în calcul atunci când dorește achiziționarea unui laptop. O să fac și niște recomandări personale. Considerăm utilizatorii ca făcând parte din una din următoarele 3 categorii :

1. Utilizatori de tip office. Aici lucrurile stau destul de simplu. Lucrul cu programe de tip Word și Excel ar recomanda un panou cu rezoluție mai mare dar fără ca panoul să fie cu o diagonală foarte mică. Procesorul nu este atât de important dar este importantă memoria RAM. Placa video nu contează foarte mult în acest caz.
2. Utilizatorii de tip gamer. Aici toate lucrurile sunt duse la extrem. Panou cu rezoluție mare dar și de dimensiune suficientă, procesor puternic, memorie RAM cât mai multă și o placă video pe măsură.
3. Utilizator de tip business. Omul care se plimbă pe la conferințe și care pune accentul pe mobilitate și apoi pe orice altceva. Bateria va fi criteriul primordial și apoi dimensiunile laptopului.

Cum în fiecare dintre noi există câte ceva din toate cele 3 tipologiile de mai sus trebuie doar să ne gândim la ponderea pe care o are fiecare. În final o să facem ca-n bancul cu concursul pentru secretare unde e aleasă aia cu sânii cei mai mari. O să alegem modelul care ne va face să lăsăm cele mai multe bale atunci când îl vedem expus.

Succes la cumpărături.

Autor: Big Lazy SysAdmin.

Cand spui Lenovo, spui implicit IBM, iar cand spui IBM spui implicit calitate, traditie, dar si pret ridicat. Pretul ridicat nu se aplica insa si in cazul de fata. Lenovo G530 este primul laptop din gama “Value line” lansat de Lenovo. Aceasta gama este destinata utilizatorilor cu buget redus, dar care vor performante decente pentru banii pe care ii platesc.

Iata o parte din specificatiile tehnice:
- Intel Pentium Dual-Core T3400 (2.16GHz, 1MB L2 cache, 667MHz FSB)
- 15.4-inch glossy 16:10 display (1280×800)
- Intel Graphics Media Accelerator 4500MHD
- 3GB DDR2 667MHz RAM
- 250GB 5400RPM HDD
- SuperMulti DVD+/-RW Optical Drive
- Broadcom WiFi (802.11b/g), 10/100 Ethernet, Modem
- 6-Cell 11.1V 53WHr Battery Sanyo
- Dimensions: 14.1 x 10.1 x 1.45

Laptopul nu vine cu un CD cu drivere in cutie. Acestea pot fi descarcate foarte usor de pe site-ul IBM. Design-ul este simplu, dar in acelasi timp rafinat. Carcasa este din plastic, dar nu iti lasa senzatia de fragilitate. Din contra, pare foarte bine inchegat.

Placa video este una slaba. Acesta este de altfel si cel mai slab punct al sau. Nu o sa puteti rula jocuri de ultima generatie pe el. Eu am instalat Stronghold Crusader, AOE si merg perfect. Mai mult nu am testat pentru ca nu pentru jocuri l-am cumparat.

Laptopul este Vista Ready. Eu am instalat pe el Windows 7 si pot spune ca se comporta exemplar. Nici nu a fost nevoie sa mai descarc drivere de pe site-ul producatorului. Toate componentele au fost recunoscute automat.

Desi placa video, dupa cum am mentionat mai sus, este una slaba, se comporta foarte bine in Windows 7 cu interfata Aero. De asemenea, un alt lucru surprinzator il reprezinta faptul ca poate rula filme HD in formatul 720p. O adevarata perfomanta pentru aceasta placa video.

Componentele pot fi upgradate foarte usor, desi nu stiu cine are nevoie de mai mult de 3 GB RAM sau cine isi va schimba procesorul curand. Accesul la componente se face foarte usor prin partea de jos a laptopului. Tastatura este foarte confortabila, iar touchpad-ul are o senzitivitate foarte buna. Boxele nu ofera un sunet de calitate ridicata, dar sunt decente pentru vizionarea ocazionala de filme sau pentru ascultat muzica.

Un lucru impresionant este posibilitatea instalarii soft-ului Veriface. Acesta este un program de recunoastere a fetei, destinat exclusiv sistemelor Lenovo. Cu ajutorul lui va puteti autentifica in Windows prin recunoastere faciala, fara a mai fi nevoie sa scrieti parola.

Bateria tine in jur de 2 ore si 30 min, cu wireless-ul continuu activ, luminozitatea ecranului la 70% si navigand pe internet.

Laptopul este in general foarte silentios, mai putin atunci cand aveti un CD/DVD in el. Sunt momente cand invarte CD/DVD-ul mai energic. Acum sa nu va imaginati ca atunci cand are un CD in el va merge ca o combina. Din cand in cand se va auzi CD-ul cum este invartit, ceea ce va intra in contrast cu linistea deplina de dinainte.

Are de asemenea cateva taste cu acces rapid pentru a pune calculatorul in stand-by, pentru volum, luminozitate etc. Touchpad-ul poate fi activat/dezactivat cu ajutorul unui buton special pozitionat in coltul din dreapta sus al tastaturii.

In concluzie il recomand cu caldura celor care nu vor sa dea prea multi bani pentru un laptop, dar au nevoie de performante decente. Este ideal pentru programare, applicatii office si internet. Tot ceea ce implica grafica complexa este prea mult pentru el. La banii pe care i-am dat (1628 RON) ofera cel mai bun raport calitate/pret. Daca aveti alte intrebari legate de produs, nu ezitati sa adaugati un comentariu.

In momentul de fata, Lenovo G530poate fi gasit la eMag, la un pret de 1799,90 RON.

Mulţumiri, Mădălin Ilie

Nu stiu cati au auzit de modelul acesta al firmei ASUS, dar sunt sigur ca daca intrebi pe strada 50 de oameni sa-ti spuna trei producatori de laptopuri, 70% vor mentiona si ASUS.

Dupa parerea mea ASUS Pro72SL este un notebook destul de bun, excelent pentru aplicatii office, internet, dar si anumite jocuri. Eu il folosesc in general pentru internet si aplicatii office. Evit aplicatii necunoscute pentru ca nu vreau sa aiba virusi.

Primele dezavantaje pe care le-am observat au fost ca nu avea un sitem de operare deja instalat, iar driverele erau pentru Windows Vista. Aceste lucruri m-au facut sa astept ceva timp pana ce le-am descarcat de pe site-urile componentelor.

Un avantaj care l-am observat din prima a fost prezenta unei camere web incorporate. Pe langa placa video( nVidia GeForce 9300 GS) si spatiul de pe harddisk( care nu prea ma interesa – imi ajungeau 100GB din 250GB) acesta a fost un avantaj care m-a facut sa-l cumpar. Cand am plecat de acasa ma gandeam la un HP, insa ajuns acolo l-am descoperit pe acesta, avand un raport pret-calitate maii bun decat la modelul la care m-am gandit.

Bateria ma tine pentru timpul care il acord in timpul saptamanii utilizarii lui – 3 ore.

Inaintea acestui notebook foloseam un PC( pe care il utilizez si acum), care are aproape aceleasi caracteristicei. Acesta a fost un motiv in plus care m-a facut sa aleg acest ASUS.

Inainte sa merg sa ,,rasfoiesc” piata, m-am documentat pe internet. Am gasit modele asemanatoare, dar mai scumpe. L-am cumparat dintr-un magazin Flamingo la promotie. Mi-a placut ca vanzatorii au explicat foarte bine caracteristicele produsului. Nu cred ca 2400 RON este un pret prea mare pentru acest model .

Cred ca este excelent pentru cei care vor sa transfere fisiere de pe dispozitive mobile, deoarece are un receptor pentru bluetooth incorporat. Mi-a mai placut la el faptul ca dispune si de clasica tastatura numerica din partea dreapta. Pentru mine este un avantaj acest lucru fiindca m-am invatat cu ea de la PC.

M-au mai fascinat si alte lucruri la acest notebook, dar las pe altii sa le descopere. Cred ca ASUS Pro72SL este un laptop destul de bun, ideal pentru mine.

Intro

Acum 20 de ani aveam calculatoare care ocupau 1 camera si care aveau nevoie de sisteme specializate de racire si un tratament special. Iar capacitatea lor de procesare nu era la nici 1% din ce poate face acum un netbook. Costurile deasemenea erau imense. Lucrurile au progresat, la momentul acesta avem PC-uri si monitoare extrem de subtiri si varful acestei nise, laptopurile. Vanzarile acestora au crescut in defavoarea PC-urilor clasice datorita marimii, autonomiei samd. Scaderea preturilor este deasemenea un factor foarte important. Totusi ma mira mentalitatea pietei care asteapta laptopuri la pretul unui PC. Tehnologia si costurile de ansamblare sunt considerabile mai mari in cazul unui laptop.

La achizitia unui nou produs de acest gen majoritatea se gandesc la un laptop. Totusi si acestea au un dezavantaj privind autonomia. Laptopurile “consumer” (pentru utilizatorii home-use) au o autonomie de maxim 4 ore (6 celule). Laptopurile ceva mai scumpe (peste 1000 euro) destinate gamei business au o baterie de 9 celule care adauga 2-3 ore la autonomie. Pretul este insa foarte mare si greutatea creste considerabil.

Features: autonomie

Cu ajutorul Novashop.ro si Scop Computers am primit in teste noul laptop Acer Aspire Timeline. Cei de la Intel au certificat productia laptopurilor cu procesoare Centrino 2. Aceasta platforma are ca atu un consum scazut de energie fara a face rabat considerabil la performanta. ACER este primul producator de laptopuri care a introdus aceste procesoare, Core 2 Solo SU9000, in productia pentru laptopurile consumer. Acestea ofera o autonomie de 8 ore cu un procesor la 1400 Mhz (3Mb Cache L2, FSB:800Mhz), un procesor cu performante neasteptate pentru aplicatii office si internet use. Trebuie sa intelegeti faptul ca acest laptop a fost gandit pentru aplicatii office, pentru oamenii dinamici care stau mult pe teren, in calatorii sau de ce nu in vacanta. Un astfel de procesor nu va va ajuta prea mult in gaming.  Poza din dreapta a fost facuta dupa incarcarea laptopului cu o browserul firefox (2 taburi deschise) si o aplicatie word + excel. Deasemenea Yahoo Messenger si alte softuri.

Features: greutate redusa + dimensiuni reduse

Dar ce ar insemna autonomia fara mobilitate? Timeline-ul pe care l-am primit eu, modelul de 15.6″ are 2.4kg insa cel ultraportabil, de 13,3″ are undeva la 1.6kg.  Si credeti-ma ca in comparatie cu laptopul meu Toshiba (2,7kg) diferenta se simte. Poate diferenta de 300 grame vi se va parea foarte mica, insa faptul ca modelul are 15.6″ greutatea pare mult mai mica. Deasemenea laptopul este extrem de subtire. In poze aveti comparatii cu telefonul meu si laptopul. In mod sigur veti vedea diferenta.

Features: perfect pentru home-use

Un alt punct forte este HDD de 500GB. Acest spatiu este suficient si pentru fisierele de la birou dar si pentru pozele de vacanta. In acest mod, cu o greutate redusa si autonomie ridicata cu siguranta te vei “indragosti” de laptop si il vei folosi atat acasa cat si la birou. Si daca tot am vorbit despre home-use trebuie sa mentionez si display-ul WXGA HD Acer CineCrystal. Acest display de 16:9 iti va oferi o experienta de neuitat in cazul filmelor. Totusi nu sunt foarte multumit de sunetul oferit de Timeline desi pretentiile mele ar putea fi un pic prea mari in conditiile in care eu am difuzoare harman/kardon. Totusi, conform testelor celor de la go4it, poti vedea un film HD (720p) timp de 4 ore si 20 de minute fara sa ai nevoie de incarcarea bateriei.

Un alt lucru care m-a surprins la acest laptop este calitatea materialelor. Spatele displayului este din magneziu, restul fiind din plastic de calitate destul de buna. Acesta a fost punctul care m-a convins cu privire la ideea ca Acer este un model care se poate bate in piata cu orice alt brand, in pofida rabatului calitatii la modelele mai vechi, acesta are finisari destul de bune. Partea superioara a tastaturii insa nu m-a incantat, cu butoane mici acoperite de un verde si un portocaliu care semnaleaza faptul ca acest laptop este EcoGreen si wireless-ul activat. Orificiile boxelor nu cred ca ajuta atat de mult la o calitate superioara a boxelor. Tastatura este asemanatoare celei de la Sony Vaio, fiind extrem de placuta la atingere si de o calitate ireprosabila. Totusi faptul ca laptopul este de 15.6 mi-a dat mari batai de cap pentru ca intreaga tastare se muta putin in stanga si cu siguranta cei care au tastat pe 15.4″ sau la tastatura normala vor avea aceeasi problema. La Touchepad intalnim alte functii foarte “misto”. In primul rand acesta poate fi blocat cu un buton asezat destul de aproape. Deasemenea la vizualizarea pozelor acesta are functii asemanatoare iPhone-ului. Cu 2 degete poti face zoom la poze, le poti intoarce sau poti merge mai departe. Eu nu am reusit decat sa fac zoom, dar eu am maini de baiat, poate o fata ar fi fost mai delicata ;))

Puncte forte/slabe (pentru pretentiosi)

- autonomie ridicata
- greutate scazuta
- calitatea materialelor
- spatiu de stocare mare
- tastatura si touchpad de calitate

- tastatura un pic inghesuita
- sunet calitate medie
- procesor “linistit”
- prea mult software preinstalat

Pretul Acer Timeline este destul de bun si o alternativa pentru oamenii de afaceri care cauta autonomie si uzabilitate. Acesta model este primul pas in trecerea la gama de laptopuri bazate pe autonomie ridicata pentru cei care utilizeaza aplicatii office si browsing + socializare. Intreaga gama o puteti gasi la eMag .

Modelul de 13,3″ pleaca de la ~2700 RON, iar modelul de 15.6″ de la ~2800 RON

Lucrez în IT. Folosesc laptopuri de vreo 4 ani de zile, iar încet-încet, au devenit indispensabile pentru mine. Am o viață dinamică, cu activități diverse, și este esențial să am întotdeauna uneltele care îmi trebuie după mine. În decembrie am fost pus în situația de a alege un laptop pe care să-l achiziționez. Pentru că am avut ceva bătaie de cap cu niște calculatoare la viața mea, am decis să-mi iau ceva care să-mi permită să mă concentrez la treabă și, de ce nu, să mă facă să lucrez cu placere. Am ales un MacBook Pro de 15″ (unibody), cu următoarea configurație:

Intel Core 2 Duo T9400 (2.53 GHz, FSB 1033 MHz, L2 cache 6 MB), 4 GB DDR3 (1033 MHz), 320 GB SATA 5400 rpm, Nvidia GeForce 9400M (<256 MB shared) + Nvidia GeForce 9600 M GT (512 GDDR3), Bluetooth + Wireless 802.11 a/b/g/n, etc.

În primul rând vreau să lămuresc pe cei care se întreabă de ce am menționat două plăci video. N-am făcut-o din greșeală, laptopul chiar are două plăci video. Cu toate acestea, ele nu funcționează în paralel niciodată. 9400-le este folosit în modul “better battery life”, contribuind la o creștere a autonomiei cu aproximativ o oră, iar 9600-le funcționează în modul “higher performance”, oferind o putere de procesare grafică peste media laptopurilor care se află în comerț la ora actuală. “Best of both worlds” ar spune cineva și, într-adevăr, este o soluție ingenioasă și foarte eficientă. Există și neajunsuri: pentru a trece dintr-un mod în altul, sistemul necesită “logoff”, Windows-ul nu vede 9400-le deloc, iar două plăci video costă dublu decât una singură.

Dacă am început cu plăcile video, o să trec mai departe la display. Este un 15″ cu iluminare LED, o tehnologie destul de nouă, destul de rar întâlnită înca în piață, dar care oferă rezultate excepționale. Rezoluția este de 1440×900, rezoluție care, în opinia mea, este perfectă pentru dimensiunile ecranului, iar bevel-ul negru sporește contrastul aparent al imaginii. Dacă am numărat bine, există 16 nivele de luminozitate pe care utilizatorul le poate selecta prin intermediul unor scurtături pe tastele F1 și F2. Iluminarea display-ului este completată de iluminarea tastaturii, cu tot atâtea nivele de selecție, opțiune întâlnită foarte rar la laptopuri. Din nou, opțiuni de top, care fac din MacBook Pro un produs premium excelent, dar contribuie la un preț pe măsură.

Ajungem și la partea cea mai interesantă: unibody-ul. Cu alte cuvinte, partea superioară a laptopului, cu tot cu colțuri, orificiile pentru diverse porturi și zona dintre taste este fabricată dintr-o singură bucată de aluminiu. Acest lucru asigură o rigiditate cum n-am mai văzut la un laptop până acum. De orice colț l-ai apuca, oricum l-ai manevra, nu scarțâie, nu troznește, nu se bombează sub propria greutate, nimic. De parcă ai ține în mână o bucată de cărămidă. Pe lângă asta, rezistența în timp, atât pentru body, cât și pentru taste și touchpad, este uimitoare. După 6 luni de utilizare zilnica, 8-10 ore pe zi, diferența este că s-au tocit puțin tastele și au devenit lucioase pe alocuri. Atât. Touchpad-ul nu s-a schimbat deloc, zonele de lângă el, care deobicei se tocesc și devin lucioase de la sprijinit podul palmelor, arată la fel ca orice altă zonă din laptop. Nu există vopsea care să se ia, iar în cele două locuri în care l-am zgâriat ușor abia se vede.

O să închei și cu o critică, nu doar pentru că îmi place să scriu review-uri echilibrate, ci pentru că am simțit-o pe-asta de când l-am cumpărat: conectica este dezamăgitoare. Da, mufele de sunet au funcționare duală, ca mufe normale și ca intrare/ieșire optică. Dar pe lângă asta, există doar două USB-uri, un Firewire 800 și un Ethernet 10/100/1000. Se poate conecta un display extern, prin intermediul portului “mini display port” și al unui adaptor (care nu vine în pachet). Bluetooth-ul este incorporat, deci cu un mouse cu Bluetooth am exclus ocuparea din start a unui USB. Cu toate acestea, simt lipsa unui Firewire 400 și cel puțin a încă unui USB.

Ar mai fi foarte multe de zis, sunt multe avantaje în plus: autonomia de 4 ore a bateriei (în medie), indicator separat pentru nivelul bateriei, touchpad-ul revoluționar și imens, etc. Nu aș termina niciodată de scris, așa că mă opresc și trag concluzia: MacBook Pro-ul este un laptop premium, cu dotări excepționale, îmbinate într-un asemenea mod încât utilizarea lui este o plăcere, în fiecare zi, chiar și dupa 6 luni de frecuș zilnic. Îmi place, îmi face viața mai ușoară, fie că sunt la muncă, acasă, sau pe malul mării. Marele lui inconvenient rămâne, într-un final, prețul. Toate opțiunile pe care le are contribuie la un preț mult peste majoritatea laptopurilor actuale, pentru că opțiunile în sine sunt superioare acestei majorități. Eu consider, însă, după 6 luni, că prețul a meritat.

Un produs similar, cu specificaţii uşor diferite este disponibil şi pe eMag.