N-am mai pus mana pe-un joc de cativa ani buni. Motivul e simplu: stupid monkey devine totalmente addicted de un joc misto si lasa deoparte tot ce-ar trebui sa faca, pentru jocul respectiv. Asa ca le evit cu gratie, sa nu-mi fac praf cele lumesti…
Insa acum ceva timp am zis ca… n-ar fi tocmai groaznic de rau sa-mi iau un joc, asa am scris si recomandarea de la eurogamer, si am si dat peste jocul The Saboteur.
Si cu putina rabdare… mi l-am luat in decembrie! Am tot vrut sa va recomand jocul asta dar de fiecare data cand vroiam sa scriu ceva despre el intram ca sa trag niste screen-shot-uri si sfarseam… jucand cateva ore!
Acum ca-s tai-tai si n-am DVD-ul la mine (cu toate ca Asus-ul asta al meu il duce fara probleme) o sa scriu cateva randuri despre The Saboteur.
Povestea este relativ simpla… un irlandez cam je-m’en fische-ist, fost mecanic auto – ajuns pilot de curse, este surprins de izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial in Franta. Odata cu parcurgerea misiunilor ajunge sa faca parte, la inceput nevoit de soarta, din rezistenta franceza, sabotand, atacand si (ma scuzati) mucificand nemtii la greu!
Indeplinirea misiunilor nu e usoara, trebuie sa-ti pui capul la contributie, si la treaba asta contribuie si realismul graficii. Un alt punct misto este respectarea geografiei Parisului si infatisarea monumentelor (Sacre Coeur, de ex., e facut cu tot cu treptele-i vestite). Mai mult, “lupta” nu se rezuma doar la Paris ci si la zonele limitrofe, “la tara”.
Partea cea mai interesanta este ca tu joci dar… parca te uiti la un film. Problemele de scenariu sunt foarte rare, jocul se leaga bine prin logica, cronologia evenimentelor este bine pusa la punct.
Inafara de misiunile unde trebuie sa duci la capat niste chestii clare ca sa poata fi consemnate drept rezolvate, ai la dispozitie un intreg oras unde poti sabota la greu orice instalatie germana. Le poti fura masinile (precum si pe cele ale parizienilor) in acelasi stil cu Grand Theft Auto, te poti ciomagi cu ei, ii poti impusca, mitralia, arunca in aer… intelegeti voi, treaba serioasa!
Partea cu condusul este simpatica, insa doar pana la un anumit punct. Caci m-am uitat pe extrasele jocurilor mele si am condus… 500 km! Intre punctele fierbinti indicate de misiuni, alaturand si kilometrii de drum facuti in free-play… conduci, nenicule!
Evident ca in functie de cum te misti si cum economisesti banii iti poti cumpara arme din ce in ce mai puternice, dobandesti abilitati speciale, obtii sprijin marit din partea rezistentei, iti poti comanda masini puternice pentru a scapa din punctele fierbinti ale luptei… in sfarsit, multe sunt problemele pe care le ai pe cap odata ce-ai instalat jocul asta.
Dar nimic nu se compara cu… declansarea alarmei. Si aici trebuie sa va spun, alarmele sunt organizate pe 5 niveluri. E, in momentul in care se declanseaza alarma si auzi sirenele alea nenorocite, iti intra sunetul ala direct in creier! Nu te mai poti gandi ca ai ceaiul pe foc, ca iti urla copilul de foame sau ca intarzii la serviciu! Ce “pause”, ce “save game”…! Tu trebuie sa scapi, si inafara de nemtii aia… nimic nu poate sta in fata scaparii tale!
Uite si trailerul jocului (ca la de screen-shot-uri nici sa nu va ganditi, c-am sa pierd toata noaptea jucand ca apucatul!)…
Citeşte mai mult »
Cautand un cadou pentru nepotul meu am dat peste un site de jucarii foarte tari, pentru copii mai mari sau mai mici: wannaplay.ro. Sunt jucarii pe care nu prea le vezi prin magazine, cel putin nu intr-o asemenea varietate si la aceasta calitate. Sunt jucarii pe care doar le visam cand eram mic: masini, barci sau elicoptere teleghidate, masini cu baterie “ride-on” (gen miniATV), casute pentru copii, topogane si balansoare, etc.
Traiesc in 2009, spre 2010 (mda, si spre 2012, dar asta e alta poveste), am computer cu ceva resurse si, cateodata, as avea timp de cate un joc.
