La compania la care lucrez ca administrator IT, securitatea informaţiei este privită destul de serios. Astfel, majoritatea angajaţilor au acces la internet, trebuind doar să semneze “tone” de hârtii şi de declaraţii pe propria răspundere că vor folosi serviciile de internet şi de email în modul agreat de companie, şi că nu vor înstrăina informaţiile ce constituie proprietatea companiei. Chiar şi în aceste condiţii, internetul este restricţionat prin software specializat, la nivelul anumitor categorii de domenii, site-uri, URL-uri.
Din motive cerute şi impuse contractual de clienţi ai companiei, pe lângă sistemul înformatic al firmei, s-au mai înfiinţat încă două astfel de sisteme informatice, dedicate fiecarui client în parte, neexistând niciun fel de conexiune fizică sau logică între cele trei sisteme informatice. Evident, multitudinea şi complexitatea serviciilor oferite de către aceste ultime două sisteme informatice sunt decise tot de clienţii respectivi, deci o integrare sau un imprumut al serviciilor din sistemul informational al companiei sunt mai curând imposibile decât improbabile.
Dorind să gasesc o variantă prin care să pot asigura accesul controlat la internet şi pentru angajaţii ce lucrează pentru aceşti clienţi şi deci, nu fac parte din reţeaua companiei, am descoperit OpenDNS, care oferă posibilitatea aceasta la nivelul serviciului DNS.
Citeşte mai mult »
