Si daca tot nu reuseam sa ma mai descurc, laptopul fiind atat de virusat incat nu mai accepta niciun antivirus, am zis sa incerc si eu Bitdefender 2012. Am fost surprinsa de cat de putin a durat instalarea (fata de varianta anterioare a antivirusului) si de durata mult mai redusa pentru un full system scan. Desigur, laptopul era foarte infectat si abia dupa scanare si eliminarea tuturor virusilor am reusit sa-l pun pe picioare.

Am trecut printr-o sperietura destul de mare, nu doar pentru ca sunt realmente atasata de laptopul meu, ci fiindca as fi pierdut o multime de informatii importante, de la poze si amintiri pana la documente si parole. Iar asta chiar e un cosmar. Avem nevoie de programe antivirus, iar daca ar fi sa aleg, optiunea mea ar fi Internet Security, care te face mai atent la vulnerabilitatile de pe net, iti arata cand un site poate fi daunator si iti indica link-urile care pot constitui amenintari la securitatea laptopului sau desktop-ului tau.

In 2012 ai nevoie de un antivirus pentru Windows care sa se miste repede, sa consume putine resurse si sa te protejeze si dincolo de hard-ul calculatorului. Daca esti genul de om curios, care da click chiar si pe link-urile pe care nu ar trebui, cu siguranta e bine sa stii ca poti conta pe un sistem de protectie care e mai grijuliu decat tine. Am realizat dupa experienta neplacuta descrisa mai devreme ca trebuie sa avem grija nu doar la virusi, ci si la programele spion (de tipul celor care fura parole – chiar ieri a incercat cineva sa-mi sparga adresele de email, pentru a treia oara anul asta), la amenintarile la adresa confidentialitatii (stiti link-urile dubioase de pe Facebook și Twitter, care va umplu wall-ul de spam, da?) si chiar la tentativele de furt de identitate. Pentru toate astea o solutie antimalware e ideala.

Sper sa incercati si voi Bitdefender 2012 ca sa vedeti ca merita sa fie utilizat si ca e o investitie importanta in munca voastra. Virusii si amenintarile informatice nu mai sunt de mult o poveste pe care o vedem doar in filmele cu hackeri.

Tu cum iti protejezi calculatorul?

Parcul este asezat pe partea stanga a drumului, pe o culme de deal, intre copaci care abia inflorisera.  Taxa de acces este de 1 euro, mai mult decat decent fata de modul in care parcul este amenajat si curatat. Prima atractie a fost hipnotizanta, la propriu – am  testat discurile optice si efectele lor vizuale. Am gasit acolo mai multe minunatii, printre care mentionez:  prisma, pendulul, sferele inerte, turbina cu apa – in care iti creai mica ta tornada (prind mecansimul intr-un mod naiv),  lentila – care amplifica lumina solara pana in punctul in care puteai sa aprinzi o hartie (stiti voi, cum era in desene cu lupa :P).  Ne-am minunat de reflectoarele parabolice, ceasul solar, compasul, telescopul  si pentaphonul.

Mi s-a parut absolut fascinant modul in care functioneaza reflectoarele parabolice. Daca citesti explicatia mecanismului, pare oarecum banal; dar cand l-am testat, eram cuprinsa de o emotie si nerabdare copilareasca. Pe scurt, reflectoarele parabolice  propaga sunetul sub forma unui val prin aer, sunet care se reflecta  pe suprafata a reflectorului parabolic. In timpul reflectiei, energia este colectata in centrul  reflectorului, de unde este propagata inapoi la sursa. In alte cuvinte, erau doua pietre parabolice pozitionate la o distanta de aproximativ 50 de metri. Daca sopteai in centrul uneia, cuvintele tale se auzeau la 50 de metri departare, in centrul pietrei opuse.

Este un sentiment greu de descris sa vezi ruinele scolii lui Aristotel, alaturi de transpunerile moderne ale minunatiilor mentionate mai sus. Vizitezi o bucata din istoria umanitatii, un loc in care una dintre cele mai luminate minti a contemplat si a creat. Daca mergeti in Grecia, nu ocoliti Parcul lui Aristotel; merita prin tot ce vedeti acolo, cat si calatoria catre acesta.

Am vazut multi oameni care admirau in portul Tomis, velierele parcate la ponto. Unii uitau sa mai manance felul comandat la On Plonge pentru ca erau captivati de manevrele de andocare ale vreunui velier ajuns in port. Multe priviri nedumerite, altele admirative sau entuziaste, altele pur si simplu curioase. Pentru multi, probabil, o plimbare cu un velier poate părea mult peste posibilitatile lor financiare. E un sport de lux, dar nu e atat de scump precum ati crede. Oricum, m-am intrebat intotdeauna ce gandesc acei oameni: isi doresc si ei o plimbare cu barcutele sau pur si simplu dupa ce privesc in nestire, intorc capul si isi reiau sirul gandurilor sau discutiilor de acolo de unde l-ai interupt.

Pentru unii poate sa fie si asa. Eu imi aduc aminte insa de anii in care in fiecare vara si iarna veneam in Tomis si analizam cu nesat fiecare velier pe care il vedeam la ponton. Cand am venit prima data, erau doar doua, trei barcute artizanale. Niciun yacht grandios. Stateam in port ore in sir intrebandu-ma daca voi avea vreodat sansa sa urc pe o barca, nici prin cap nu mi-ar fi trecut sa am eu vreuna vreodata. An de an, barcutele s-au inmultit in Tomis, in Mangalia, in Eforie. Regattele s-au inmultit si ele. Eu am descoperit, rand pe rand, bucuria de a participa la competitiile sportive, apoi desfatarea de a sta in larg ore in sir, zile in sir, neauzind decat marea, vantul. Am admirat zeci de apusuri si rasarituri in larg. M-am jucat cu delfinii, am dormit leganata de valuri, la ancora, mi-am ascultat in liniste gandurile intr-o alta dimensiune a lumii unde timpul trece mai greu, m-am regasit, mi-am scos din amorteala corpul, mi-am hranit pielea cu apa sarata si am descoperit o lume mirifica, a navigatiei. I-am indemnat si pe altii sa-mi urmeze exemplul si le-a placut. Mult. Atat de mult incat am auzit deseori replica: ,,mi-as cumpara mai degraba o barca decat o casa’’.

Cei care isi doresc o alta modalitate de a se odihni, de a se regasi, de a-si petrece timpul liber, natural, departe de zgomot si agitatie, departe de rutina zilnica, sunt asteptati in data de 19 septembrie, in portul Tomis, la un eveniment care combina, cred eu, relaxarea si buna dispozitie cu provocarea si competitia. Este vorba despre o regatta, o mini competitie de yachting, organizata de Nautic Line, care pune la dispozitia celor care vor sa se inscrie doua veliere care se vor intrece pana la Eforie si inapoi pe parcursul unei zile. Mai multe detalii aflati aici, iar daca va atrage ideea, scrieti-le la office@nauticline.com. Atentie, locurile sunt limitate! :) Cate opt locuri pe fiecare barca.

Eu va indemn doar sa incercati. Nu va urez traditionalul ,,Vant din pupa!’’ pentru ca – si aici va spun un secret – vantul din pupa e cel mai prost vant pe care l-ar putea avea un marinar pentru barca sa. :) Va spun doar

Vant bun!

Hanul Dambu Morii se afla la aproximativ 3 km de Brasov (cand vii dinspre Bucuresti spre Brasov e un panou mare pe DN1 indicandu-ti sa virezi dreapta; dar si in sensul dinspre Brasov este semnalizat). Cand am ajuns la han, era o petrecere intr-unul din saloane, si distractia era in toi, insa pe noi muzica nu ne-a deranjat, dar just in case eu va sfatuiesc sa intrebati inainte  ca sa nu aveti surprize neplacute.

Eu imi faceam probleme ca fiind aprilie deja poate in camere nu va fi cald si o murim de frig si cand colo… era sauna! In sensul bun vreau sa spun. Pentru ca am intalnit destule locuri la munte la noi in Romania unde era caldura doar cateva ore cat sa se incalzeasca putin camera si in rest trebuia sa te descurci cu paturi si plapumi si ce aveai la indemana. Insa aici nu a fost cazul.

Camera arata in realitate mai bine decat in pozele de pe site, curata si spatioasa si cu iesire pe un balcon care era comun tuturor camerelor de la etajul 1.

Pe mine m-a bucurat si wireless-ul din camera care mergea foarte bine si a fost gratis (mentionez asta pentru ca in Sinaia de exemplu ni s-a cerut 7 ron/zi pentru wireless, bani pe care as fi preferat sa ii bage cumva in pretul camerei, decat sa stiu ca ii platesc separat pentru asa ceva).

Partea cea mai frumoasa a hanului mi se pare insa gradina, unde oamenii au amenajat un iaz (e deviat dintr-un parau care curge in imediata vecinatate). Exista si un spatiu de joaca pentru copii, loc de foc de tabara cu scaune in jurul sau si spatiu pentru gratar. De asemenea hanul dispune de o piscina (nu foarte mare, dar foarte adanca din cate am putut observa eu) si niste mese acoperite langa aceasta.

La etajul 1 era amenajata si o sala cu jocuri: ping-pong, biliard, darts, unde aveau acces toti clientii hanului.

Si oamenii mi s-au parut foarte amabili, de aceea le-am si scris in cartea de oaspeti ca le voi face o recomandare aici pe CeRecomand.ro

Sa spun insa si cateva minusuri:

• micul dejun nu s-a ridicat si el chiar la nivelul cazarii (in pretul camerei era inclus si micul dejun si aveai 3 variante din care puteai alege)
• o parte din curte arata ca un santier, pentru ca se extinde restaurantul. Banuiesc ca atunci cand se lucreaza e cam neplacut pentru ca e si zgomot, insa eu fiind acolo sambata noapte, respectiv duminica dimineata, nu am avut parte de asa ceva.

Hanul Dambu Morii e clasificat la 4 margarete si pretul unei camere duble este de 120 RON cu mic dejun inclus pentru 2 persoane. Mie se pare un pret rezonabil, avand in vedere conditiile oferite, comparativ cu multe alte locuri din Romania.

Si atasez si cateva poze facute chiar de mine: