Acum două weekend-uri mi-am luat consortul cu tot cu pozometru şi ne-am dat cu yachtul. Ne-am îmbarcat cu o sticlă de entuziasm şi două sendvişuri cu nerăbdare pe Indira, un velier de 9,6 m, pe care l-aş primi la schimb într-o clipită pe apartamentul sărăcăcios de 3 camere în care ne târâm speranţele în Constanţa, asta dacă nu ar mai trebui să mai dăm o diferenţă de încă vreo 50.000 de euro. După un training rapid cu Mihai (vezi foto), ne-am iniţiat cât de cât în termenii marinăreşti, am înlocuit stângile cu baboardele şi dreptele cu triboardele, faţa cu prova şi spatele cu pupa, şi am ieşit cu tupeu  în larg. Pe parcurs am mai stresat-o şi pe Oana (foto) cu întrebări începăreţe, am tras de parâme, am ţinut timona, am ridicat focul şi randa (cele două vele) şi am făcut volte. Aceşti termeni mi-au fost atât de străini precum a fost şi bărbată-miu străin de răul de mare, el fiind pescar de Dunăre, din Călăraşi, neavând de a face până acum cu tangajul ambarcaţiunilor de mare. Ne-am simţit ca nişte copii în excursie şi am dat piept cu marea cea neagră, care a devenit la fel de prietenoasă ca şi delfinii ce ne-au acompaniat o bună bucată de vreme şi de drum, în sincron, câte 4. Să mergi cu yachtul cu vele pe mare este o experienţă pe care ar trebui neapărat s-o încerce toată lumea. Nu ne-am gândit o secundă, din cele 8 ore cât am fost pe mare, la ce griji ne aşteptau acasă, ori la mondenităţurile inutile ce ne aşteaptau în societate. Eram doar noi şi Marea. Un sentiment pe care nu l-am mai încercat de când eram copil. În mod oficial, a fost de fapt  mini-regatta “End of Summer” între Indira şi Life, cele două bărci ale Nautic Line. Pe Life s-au căţărat 10 barbaţi, iar pe Indira au fost doar 4 bărbaţi din cele 9 sau 10 persoane câte am fost în total. Câştigătoare? Indira, normal, mai ales că cinci dintre personii de pe Life au rămas în Eforie cu mal de mer la bord, rămaşii trebuind să frece puntea după dânşii. Aventura a pornit din Portul Tomis, cu plecarea de la On Plonge, orele 11:00, şi punctul de destinaţie a fost o baliza cap Agigea. La întoarcere ne-am cinstit cu o ciorbă de burtă mult râvnită după atâtea hâţâneli şi balansări, ne-am luat diplomele, şi am jurat pe roșu să revenim şi la anu’.

Citeşte mai mult »