Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la copilăria mea…
Prin clasa a VIII-a am citit cartea “Cireşarii” a lui Constantin Chiriţă. Sunt 5 volume care la un loc sunt cât un volum din “Fraţii Karamazov”.
Cum am citit
Eu n-am avut, şi nici nu am încă nici unul din volume. Aşa că am împrumutat primul volum, şi mai mult motivat de tema pe vacanţă primită la română, un rezumat al cărţii, m-am apucat de citit. Pagină cu pagină mă fascina tot mai tare, iar finalul a fost pe măsură. Am rămas cu un gust extrem de plăcut, şi am zis: trebuie neapărat să citesc şi celelalte volume cât mai curând. Era ca şi cum te uiţi la un serial, şi n-ai răbdare până apare următorul.
Celelalte 4 volume au fost ca pâinea caldă. Citeam unul pe noapte, aşa mă atrăgeau de tare. În aproape o săptămână, mă puteam lăuda cu fraza “Am citit toate cele 5 volume <Cireşarii>!”
Despre ce-i vorba
E vorba despre o gaşcă de copii, dintr-un cartier “al Cireşului”, şi de aici vine numele de “Cireşarii”. Aceştia pornesc în diverse aventuri, diverse căutari, descoperă lucuri interesante. Poate aventurile şi întâmplările lor de copii par a fi pentru copii, deşi, copilul din mine şi acum îşi aminteşte cu plăcere bucuria cu care citise rândurile scrise cu atâta măiestrie, şi încă regretă că s-au terminat. E ca un fel de “Wild Things”: lucururile iau mereu câte o întorsătură radicală, stelele se aliniază mereu aleatoriu, finalul este inpredictibil, neaşteptat.
Final şi concluzie
Cu părere de rau am terminat de citit volumul 5, care a avut un final mult prea trist parcă, sobru, care nu te mai invita niciunde, imaginaţia seca brusc, totul se învăluia în noapte. Sau poate aşa simţeai tu, ca cititor doar. Aventurile erau spectaculoase, totul era plin de suspans, şi îţi injecta o doză de plăcere cu fiecare pagină citită, când deodată brusc, deşi ştiai că volumul 5 e ultimul, şi n-aveau să mai urmeze alte aventuri care ţi-au hrănit imaginaţia până acum, finalul e unul care face să crezi că acolo e şi sfârşitul Cireşarilor, că după ultima pagină din carte, ei nu mai există, că totul se destramă. E doar contrastul intens, dat de sfârşitul poveştii şi regretul că s-a terminat.
Citeşte mai mult »