Acesti folkisti americani din Oregon sunt una dintre cele mai nonconformiste trupe autohtone din muzica. Reusesc sa combine frumos indie-ul cu diferite instrumente (unele dintre ele chiar home made) si sa compuna piese dintr-un registru unic. 

Albumul Three Rounds and a Sound a fost primul pe care cei sase membri (Israel Nebeker, Ryan Dobrowski, Luke Ydstie, Kati Claborn, Ian Krist si Dave Jorgensen) l-au inregistrat (2009). Desi au evitat sa participe la evenimente mainstream, albumul de debut a urcat pana pe locul 13 in Billboard dedicat albumelor digitale.

Va recomand, pentru inceput, doua dintre piesele lor: Two towns from me si Three rounds and a sound. Dupa ce o sa va castige atentia, cautati intregul album de unsprezece piese.

Apoi, poze cu el gasiti aici, am auzit multe fete vorbind despre faptul ca e foarte aratos, poate vor sa se uite mai cu atentie, zic.

Vorbind apoi despre muzica… nu mai are nevoie de vreo prezentare Just the way you are, a lui Bruno Mars.

La fel, nici Billionaire sau chiar si asta mai noua, Nothin’on you.

Dar sunt sanse mari ca piese foarte reusite ca Grenade (care tocmai ce-a aparut pe iTunes in urma cu vreo 15 minute), Mama’s Worst Nightmare sau Only when your lonely sa nu va mangaie inca urechile, asa ca playlistul Bruno Mars de mai jos s-ar putea sa va bucure urechile mai mult decat v-ati astepta.

Asadar, doamnelor si domnilor, primul artist recomandat de noi in 2011 este Bruno Mars – playlist.

Auditie placuta!

Am stat în avanscenă, pentru prima dată în viaţa mea şi am putut urmări cu atenţie mişcările lui Sam Haywood, interpretarea personală, grimasele lui faciale şi, mult mai important pentru mine, mişcarea mâinilor sale. Este ceva fascinant în mâinile unui pianist bun, o trăire copleşitoare, o încordare creatoare irepetabilă. Cred că aş fi putut să-i urmăresc mâinile ore întregi fără să mă plictisesc. Dar n-am făcut-o. Fiindcă muzica blândă care umplea aerul Ateneului mi-a impus de mai multe ori să închid ochii, să anulez imaginea pentru a mă putea lăsa purtată de note, de emoţia lor.

Sam Haywood este mult mai bun ascultat în sală decât oricare dintre înregistrările sale. Reuşeşte să transmită mai multe senzaţii decât suportă orice metodă de reproducere a sunetului şi imaginii inventată de către om, practic electrizează sala, o atrage inexorabil şi o ţine prizonieră în lumea muzicii sale până la sfârşit.

De altfel, greu le-a fost spectatorilor să se rupă de atmosfera creată de Haywood. Au aplaudat minute în şir, cerând un bis şi altul şi altul, deşi se vedea că solistul era din ce în ce mai obosit. Fiindcă un pianist bun dă tot ce are şi îşi încheie seara la fel de extenuat ca un maratonist.

Concertul a fost organizat în cadrul Cruciadei Culturii, un proiect al Fabricii de Vise şi ArtEst care mai organizează în toamna asta trei concerte de excepţie: Mischa Maisky (pe 27 octombrie la Ateneul Român), Sarah Chang (pe 28 noiembrie la Ateneul Român) şi Paco de Lucia (pe 3 decembrie la Sala Palatului). Într-o lume prea subjugată de criza economică, vă invit să uitaţi o clipă de bani şi să participaţi la un apogeu al muzicii frumoase în cadrul acestui proiect minunat.

In seara asta American Express produce un eveniment on-line de anvergura, un concert John Legend pe Youtube! Eu cred ca merita urmarit, si tocmai de-aia pun si spotul de promovare.

Si daca tot am deschis discutia despre John Legend, am selectat cateva piese pe care le-am si inregimentat cumintele intr-un playlist John Legend.

Auditie placuta!

De curând, am aflat de Sam Haywood, pianist care a mers cu înţelegerea lui Chopin până la a cânta la pianul lui, un Pleyel din 1864. Interpretarea lui Haywood are mai multe calităţi care nu sunt deloc de neglijat: tehnica impecabilă, sensibilitatea suficientă, adeseori reverberantă, bucuria de a cânta, înţelegerea muzicii şi dragostea faţă de public. Sam Haywood este un om de spectacol, se hrăneşte din emoţia ascultătorului, comunică intim cu sala. L-am ascultat cântând aceeaşi bucată în săli diferite şi am avut de fiecare dată impresia că şi-a schimbat discret interpretarea pentru a răspunde necesităţilor publicului.

Cred ca stilului său de interpretare i se potrivesc, cel mai bine, Antonio Rosetti şi Frédéric Chopin. De aceea, m-am bucurat când am auzit că Sam Haywood va putea fi ascultat şi la Bucureşti, la Ateneu, pe data de 26 septembrie 2010, într-un eveniment înscris în cadrul Anului Chopin (în 2010, se împlinesc 200 de ani de la naşterea compozitorului). Vă recomand să nu rataţi acest concert,desfăşurat, aşa cum mărturiseşte Sam Haywood pe site-ul lui, în “una dintre cele mai frumoase săli din Europa”. Vă asigur că Chopin, Haywood şi Ateneul Român sunt o combinaţie de neuitat.

De asemenea, vă recomand să cumpăraţi CD-ul dacă sunteţi pasionaţi de Chopin sau dacă, ascultând melodia ataşată, simţiţi că puteţi deveni.

Chopin cântat de Haywood

Dacă v-am trezit interesul, vă rog lăsaţi-mi aici un semn, o apreciere personală legată de această muzică. Un comentator va primi, miercuri 22 septembrie prin tragere la sorţi, o invitaţie dublă la Ateneu pentru acest concert.

Aşadar am încercat să realizăm o înşiruire de melodii ce ne ajută să traversăm stări mai puţin frumoase, să atragem energii pozitive şi să ne electrizăm spiritele. Iată ce propuneri am primit:

Helloween – I can

David Guetta & Chris Willis & Fergie – Gettin’ over you

Moby-Lift me up!

Body Rockers – I like the way you move

Dana Dawson – Romantic World

Caro Emerald – “A Night Like This”

Melanie Fiona – “Monday Morning”

Mary Chapin Carpenter – Almost Home

Queen – Don’t Stop Me Now

Judy Garland-Get Happy

Bare Necessities

Lista este una destul de lungă, aşa că o puteţi găsi aici.

Dacă simţiţi nevoia, putem  realiza chiar un top 20 de melodii energizante. Ei, ce ziceţi? Facem un poll?

Până data viitoare, să aveţi zile în acorduri de Beethoven (simfonia a 9a :D )

Mark Minelli şi The Ray Montford Group, sunt un artist, respectiv o formaţie, ce i-am descoperit pe canalul de YouTube al celor de la Candyrat Records, o casă de discuri ce a promovat artişti precum Andy McKee sau Ewan Dobson, doi chitarişti de excepţie.

Aşezaţi-vă confortabil, pregătiţi-vă să uitaţi de probleme şi ascultaţi…

• Playlist The Ray Montford Group
• Playlist Mark Minelli

Enjoy!

Formatia este alcatuita din 4 tineri (1 fata si 3 baieti) dar, in ciuda acestui fapt, au o experienta buna in domeniu. Nu ii urmarisem pe viu niciodata dar din ce am vazut pe internet mi-au facut o parere foarte buna, si am avut incredere sa incheiem un contract cu ei chiar si asa.

La nunta a fost totul la superlativ din partea lor. Au venit la restaurtant, in Bucuresti, si-au instalat instrumentele (sunet + lumini) si au facut probele de sunet pana la ora pe care o stabilisem astfel ca nici un invitat nu a fost deranjat de prezenta lor.

Muzica lor este foarte variata si reuseste sa multumeasca cele mai felurite gusturi, cele mai diferite persoane (tinerei sau in varsta, barbati sau femei, dansatori activi sau cei care stau la mese). S-au adaptat in continuu la atmosfera care era si au reusit sa tina lumea pe ring foarte multa vreme. A fost o nunta la care s-a dansat mult si asta in mare parte datorita lor. Ne-au zis de la inceput ca ar prefera sa nu cante manele, lucru pe care oricum il vroiam si noi; o bila alba pentru ei. Pauzele au fost 2 sau 3, foarte scurte (cat sa manance) si oricum au fost ocupate de muzica pusa tot de ei.

Prezenta scenica este unul dintre punctele lor forte. Sunt eleganti, sunt tineri si frumosi, sunt dinamici si stiu sa se “infiltreze” printre oamenii care danseaza astfel incat sa creeze o atmosfera de distractie pentru toata lumea. La final au fost foarte simpatici cand ne-au facut dedicatii muzicale bine potrivite pentru niste tineri casatoriti.

In ceea ce priveste pretul, nu vreau sa dau sume, dar desi nu este unul mic, merita din plin. Noua nu ne-a parut rau deloc pentru ca i-am ales.

Imagini de la nunta mea nu am inca dar pot sa va spun ca atmosfera este una mult mai buna decat se poate desprinde din niste clipuri video. La nunta toata lumea i-a remarcat, inclusive conducerea restaurantului. Sunt sigur ca pe langa nunti sunt foarte potriviti si pentru evenimente corporate, sau petreceri de tot felul. Datele de contact le gasiti tot pe pagina lor.

Daca anul trecut am ramas impresionata de show-ul spectaculos al rusilor, de Red Russian Army Choir si de superba melodie Mamo cantata de Anastasia Prikhodko, in acest an, desi n-am vazut nimic spectaculos in prezentarea concursului, au fost mai multe melodii care mi-au placut si pot sa spun ca a meritat sa ma uit la transmisiune, mai ales ca e prima oara cand melodia mea preferata din concurs este aleasa castigatoare.

Vreau sa va recomand cele 5 melodii din concurs care mi s-au parut cele mai bune, in ordine crescatoare.

Serbia: Milan Stanković – “Ovo je Balkan” (compusa de Goran Bregović)

Belgia: Tom Dice – “Me and My Guitar”

Rusia: Peter Nalitch Band – “Lost and Forgotten”

Ucraina: Alyosha – “Sweet People” (Superba!)

Germania (Winner): Lena Meyer-Landrut – “Satellite”

Bonus Portugalia, pentru interpretare: Filipa Azevedo – “Há dias assim”