Immortals (2011) este un film care are la bază nişte legende greceşti dar care, spre deosebire de celelate filme cu aceeaşi temă, arată mai bine, e puţin mai artistic, o bombonică pentru ochi, dar asta nu îl salvează din a fi banal din aproape toate celelalte puncte de vedere.

Am plecat de acasă cu un gând, că am să văd un film deosebit, mai şi zicea pe afiş că e făcut de producătorii 300 (2006), şi anume Mark Canton şi Gianni Nunnari, şi mai văzusem şi trailerul unde se băteau unii într-un stil aşa artsy şi slowmo. Arăta ca 300 (2006), care mie îmi plăcuse mult tare că avea un stil anume, Zack Snyder, unde luptele arătau ca nimic ce mai văzusem până acum, puţin a Peckinpah, ajutat de toate sculele din post producţie pe care le poate avea un studio în ziua de azi şi parcă dădea şi puţin în poetic, naiv, aşa.

Cu toate că am tot încercat eu să îmi imaginez că nu este aşa, pentru mine Immortals (2011) arată ca o rudă bleagă a lui 300 (2006), din ăia care aduc chec la o întâlnire de familie. Luptele nu ţipă a monumental. Nici nu observi că e 3D. Nu aş vrea să am nici un moment din film printat pe o hârtie mare ca s-o pot lipi pe un perete în camera mea. Pe lângă astea mai sunt, pe ici pe colo, chestii care aduc a Lord of the Rings, când Theseus trage prima dată cu arcul cam seamănă cu Legolas în minele din Moria sau zidul mare, asediat, seamănă puţin cu cel dintre cele două turnuri.

Mickey Rourke e un badass cu crabul ăla pe cap ca Will.i.am cu o căciula de blană pe timpul verii. Freida Pinto, tipa cu ochii sclipitori din Slumdog Millionaire (2008), nu face mare impresie (chiar dacă zice câteva chestii în greacă veche) şi mi-a cam părut că nici musculosul Henry Cavill nu prea iese cu talentul în faţă.
Citeşte mai mult »