Motivul acestei introduceri este de a explica faptul că această peliculă a avut scopul clar de a fi un film de categorie B. Și el ar trebui vizionat, perceput și criticat cu această idee foarte clară în minte. Trecând însă peste calitatea aparent proastă a peliculei în sine, culorile șterse, imaginea uneori neclară, tăieturile bruște și efectele speciale evidente, Machete este un film foarte tare, care te ține în scaun cu un umor debordant și un carnagiu total nenecesar.

Deși cu ceva diferențe față de trailerul din 2007, firul narativ este, în general, neschimbat. În plus, unele secvențe din trailerul de atunci se regăsesc în montajul final al peliculei. Filmul îl are ca protagonist pe personajul cu același nume și începe prin a prezenta o misiune de-a acestuia, în calitate de agent federal mexican. Tradat de toată lumea în care avea încredere, forțat de către traficantul de droguri Torrez (Steven Seagal) să asiste la execuția familiei lui, Machete (Danny Trejo) este lăsat să moară într-o casă incendiată. Acțiunea părăsește apoi Mexicul și se continuă, după o perioadă arbitrară de timp, pe teritoriul statului Texas, unde Machete este imigrant ilegal și lucrează ca zilier pentru cine se nimerește, după o presupusă supraviețuire și fugă din Mexic.

Intriga apare în momentul în care Machete este ales ca țap ispășitor pentru un asasinat politic. Evidenta greseală din partea cui l-a considerat pe Machete ușor de manipulat il scoate pe fostul agent federal din starea de pașnică letargie și îl reîntoarce la vechile obiceiuri. Legături (ne)așteptate între oameni din trecutul lui Machete și cei care au planificat asasinatul ies la iveală, iar noi aliați apar în cele mai sexy forme. Carnagiul ce urmează este greu de descris sau de comparat cu alta peliculă. Găleți de sânge curg în toate direcțiile, pană când toate relele sunt îndreptate, toți vinovații plătesc pentru păcatele lor …

Sunt sigur că mulți dintre voi se întreabă, după paragraful anterior, de ce s-ar uita la un film în care, la fiecare câteva minute, un membru zboară sau un cap se rostogolește. Dacă ar merita să te uiți la Machete pentru doar un singur considerent, acesta ar fi umorul. Modalitatea în care faptele sunt prezentate este de un comic evident, fără a degenera în glume de autobază. Începând de la caracterele personajelor și până la ultima situație în care sunt puse, toate clișeele cunoscute ale filmelor de categoria B sunt exploatate la maxim, fapt care face din Machete o parodie savuroasă.

Pe lângă cei doi actori menționați anterior, în film mai joacă o serie de nume cunoscute, cum ar fi Robert De Niro, Jessica Alba, Don Johnson, Michelle Rodriguez și Lindsay Lohan. Jeff Fahey joacă un rol negativ de excepție, iar Cheech Marin are o prestație foarte bună în rolul unui preot cu abilități impresionante în mânuirea armelor de foc. Personajele sunt bine închegate, în general clișeistice, dar prezentate în circumstanțe aparte.

Per total, Machete este o peliculă foarte reușită, care readuce stilul vechi al filmelor de acțiune și îl combină cu un umor debordant. Nicidecum un film profund, filosofic și, cel mai important pentru mine, fără nici o urmă de sentimentalisme ieftine, Machete este entertainment 100%. Este un film superb de văzut cu baieții la o bere și un popcorn, după o zi lungă de muncă și îl recomand cu toată încrederea, în acest sens.

Gru (voce – Steve Carell) traieste intr-o suburbie linistita inconjurata de gardulete albe si tufe de trandafiri. Insa casa lui e neagra si zace in mijlocul unei peluze darapanate. Desi e inconjurat de o armata de minioni galbeni, personajul duce o existenta singuratica.

Gru este un ticalos caruia ii place la nebunie sa-i necajeasca pe ceilalti. (de exemplu, ingheata  toti clientii care stau la coada in fata lui intr-o cafenea, sau creeaza un animal din baloane pentru un baietel, doar pentru placerea de a i-l sparge apoi)

In spatele oricarui ticalos se afla o mama care n-a fost niciodata multumita de ce facea el.  Batrana isi trateaza inca fiul ca pe un pusti, iar atitudinea ei mult prea critica l-a facut pe Gru sa-si doreasca s-o impresioneze cu niveluri nebanuite de rautate.

Pentru a-si duce planul la capat si pentru a-l infrunta pe tocilarul Vector (Jason Segel) (pe care-l uraste fiindca a furat Marea Piramidă din Gizeh), uriasul Gru cu picioare subtiri profita de ajutorul a 3 fetite orfane (Margo, Edith si Agnes), pe care le infiaza.

Fetitele, care-l vad pe Gru ca un tata, se ataseaza de acesta, desi initial ticalosul nu le arata nicio urma de afectiune.

Preferata mea e Agnes, cea mai mica dintre orfane, care se ataseaza de oricine si vrea cu orice pret sa fie iubita. E obsedata de unicorni si spune tot felul de traznai delicioase. Agnes are deja pagina pe Facebook, cu peste 24.500 de fani. In plus, seamana un pic cu Motanul Incaltat :P

“Sunt un mic ticalos. Mare mizerabil. Tatic adorabil!” este un film pentru toata familia, o ecranizare a unei fabule in care binele invinge. Cele mai multe dintre glume au starnit rasul intregii audiente de la cinema. Cele trei fete sunt adorabile, iar  protagonistul nu poate fi decat indragit, indiferent de ce face el.

Chiar daca actiunea e previzibila, scenele 3D sunt bine realizate, iar cea din parcul de distractii, care apare si in trailerul de mai jos, e geniala. I got goosebumps during that one :P

Un singur sfat am: la finalul filmului sa nu va grabiti sa va ridicati  in picioare, fiindca producatorii va ofera cateva scene 3D fain realizate, doar cu minionii.

Spectatorii din Bucuresti (Hollywood Multiplex, Movieplex si The Light) pot vedea acest film in 3D, subtitrat. In celelalte orase din tara, filmul va rula in 2D. Exceptie face Clujul unde la Odeon Cineplex ruleaza o copie 3D.

Vizionare placuta, alaturi de cei mici, de preferat!

PS: Gru is not this GRU.

Filmul The Experiment este inspirat de acest caz real si spre deosebire de versiunea germana, Das Experiment, este mult mai bine realizat, deci chiar daca ati avut ocazia sa-l vedeti pe cel german va recomand sa vizionati si filmul american pentru ca este mult mai intens, plus ca joaca actori buni ca Adrien Brody (The Pianist), Cam Gigandet (Twilight), Forest Whitaker si Clifton Collins Jr.

Este un film plin de actiune si suspans care va va pune pe ganduri, zic eu, mult timp de acum inainte.

Trailer-ul:

Nu o sa uit niciodata scena de tango dintre Al Pacino si Gabriella Anwar din filmul Scent of a Woman. Este practic principalul motiv care m-a determinat sa invat sa dansez tango-ul si desigur, sa-l iubesc. Cautand muzica pentru tango am dat, intamplator ca intotdeauna, peste o scena de tango dintr-un film. Scena m-a cucerit imediat si am cautat imediat detalii despre film.
Numele lui : Take the Lead.

Filmul il prezinta pe Antonio Banderas in rolul lui Pierre Dulain un instructor de dans. Intr-o seara Pierre observa un tanar de culoare care vandalizeaza fara mila masina directoarei scolii in care invata. (dupa cum urmeaza sa afle).

Curios sa afle motivele tanarului, Pierre merge la scoala si vorbeste cu directoarea propunandu-i urmatoarea idée : sa-I invete pe tineri sa danseze. Propunerea i se pare cel putin amuzanta directoarei, pentru ca liceul respectiv era unul cu o reputatie nu prea buna, dar se decide sa ii ofere instructorului o sansa.

Ce sansa ? Copii din detentie , adica cei mai rai din scoala. In continuare, filmul il prezinta pe Pierre incercand sa-i invete pe tineri despre ceea ce inseamna dansul, despre respect, demnitate, incredere in sine, despre toate lucrurile care ar trebui sa faca o schimbare in viata lor.

Desi nu ii este deloc usor , pe zi ce trece, Pierre reuseste sa intre in inima elevilor si sa faca o schimbare, atat in viata lor cat si in cea a comunitatii in care locuiau.

Take the Lead – “fiecare vis incepe cu primul pas” – un film pe care nu trebuie sa-l ratati, mai ales pe criza asta, nu numai economica ci si cinematografica.

Iata si scena de tango care m-a convins sa vizionez filmul :

Oare ce s-a ales de tovarasii mei de joaca plusati, de complicii mei la nazbatii, de confidentii mei de carpa care n-aveau alta treaba decat sa ma asculte toata ziua cum ganguresc vrute si nevrute?

Realizatorii Toy Story 3, deschid cufarul cu amintiri si raspund pe un ton cand nostalgic, cand comic la aceste intrebari, abordand totodata o multitudine de alte teme si motive din sfera copilariei. Tom Hanks, Tim Alen si Joan Cusack (sora lui John Cusack) le dau glas pentru a treia oara lui Woody, Buzz si Jessie, eroii animatiei.

Ok, am stabilit ca vorbim despre desene, ca protagonistii sunt jucarii, ca e genul de film la care te duci cu placere fie ca ai cativa anisori sau ceva mai multi, dar n-am spus nimic despre actiune.

Ei bine, povestea e simpla, fantastica si totusi pe undeva, ancorata in realitate. Pustiul de ieri s-a tranformat in tanarul adult de astazi. Andy pleaca la facultate si lasa in urma anii inocentei si implicit jucariile de atunci. Neglijati, uitati intr-o cutie cu vechituri, eroii nostri decid ca este momentul sa plece in cautarea unui nou stapan. Pasii ii poarta spre o gradinita din cartier, unde aventurile si poantele se tin lant. Si cam atat va marturisesc despre desfasurare actiunii. Trailerul de mai jos  poveste si el cate ceva. Sa dezvalui mai mult de atat ar insemna sa dau in vileag ce-i mai bun din film.

Va mai spun doar sa mergeti la acest desen cu urmatoarele cuvinte in minte: „spaniola”, „urs roz dar rau”, „prietenie”, „final fericit”, „umor de buna calitate, potrivit pentru toata familia”.

Inca un lucru care mi s-a parut intresant a fost prezenta in film a unei alte mici animatii „Day and Night”, o adevarata bucurie 3D, cu multe efecte deosebite si cu o pilda pe masura. Care anume? Aflati voi. Titlul este si asa destul de sugestiv iar eu nu vreau sa va lipsesc de sansa de a descoperi singuri mai multe despre acest scurt metraj.

Aveti aici trailerul filmului. Va astept cu impresii.

Păi e timpul pentru Rover. Acelaşi tip de personaj amuzant, într-un film animat cu voci ale unor actori celebri precum Dwayne Johnson, Jessica Biel sau Seann William Scott. Sunteţi probabil deja familiari cu filmele family de animaţie, deci nu cred că mai e nevoie de vreo introducere în ce priveşte aspectul ăsta.

Ar fi de remarcat faptul că animaţia pare (sau chiar e) inspirată din foarte multe filme, lucru ce ar putea crea replici mai puţin plăcute în rândul cinefililor mai critici, dar cred că a lua ce-i mai bun din fiecare şi a îmbina totul într-o singură producţie ar putea totuşi să lase un gust plăcut.

E vorba de populaţia unei planete care dezvoltă o teamă de extratereştri pe măsură ce piaţa devine din ce în ce mai bogată în benzi desenate şi pelicule pe tema asta. Publicul este servit cu filme horror, mai exact.

Cum nu ar fi fost alt moment mai potrivit, într-una din zile, hopa-mitică o navă cu un astronaut american aterizează în curtea unor cetăţeni verzi. Bineînţeles că locuitorii panicaţi s-au pus pe fugă mâncând pământul şi repetându-şi isteric “o să ne mănâce creierii”, “o să ne transforme în zombi” sau imaginându-şi scenarii de groază ca-n filme.

Cum se desfăşoară “petrecerea” organizată de Guvern pentru primirea oaspetelui pământean şi ce contribuţii are roboţelul Rover de-a lungul filmului, va trebui să descoperiţi singuri.

Mie mi-a plăcut pentru că a fost amuzant. Povestea e destul de simplă, nimic colosal sau foarte nou. Ca notă personală: 7/10. Nu e un film ce trebuie neapărat de văzut, dar cred merită 90 de minute din viaţa noastră.

• Pagina IMDB se găseşte aici.
• Trailerul se prezintă în felul următor:

Daca stau bine sa ma gandesc, cred ca l-am mai vazut cu ceva timp in urma, insa chiar mi-a facut placere sa il revad, deoarece este un film de actiune, cu actori buni si roluri bune.

Filmul a fost regizat de John Mackenzie si are ca actori principali pe Michael Keaton (Martin Raikes in film), Judith Godreche (Lela Forin in film) si Michael Caine (Jake Mellows- un actor important in film).

Martin Raikes este trimis de firma unde lucra sa verifice registrele contabile ale unei companii care se presupunea ca face filme si provenienta unor sume extrem de importante de bani depuse intr-o banca din New York, printr-o filiala din Monaco.

Fiind un tip inteligent, Martin isi da seama destul de repede ca este vorba de ceva suspect, iar pentru a-i inchide gura si pentru a-l opri sa nu dezvaluie secretele firmei dubioase, cei din spatele acestei afaceri necurate ii insceneaza o crima.

De aici incepe adevarata actiune a filmului, iar Martin va face tot posibilul sa ramana in viata si sa isi dovedeasca nevinovatia, insa daca va reusi sau nu, vedeti in film.

Dupa cum spuneam la inceputul articolului, este un film vechi, dar bun si merita vazut.

Povestea şi acţiunea

Povestea e foarte complexă, acţiunea permanentă şi de o calitate ridicată. Nu te plictiseşti de loc, are tot ce-i trebuie, şi nu-i lipseşte suspansul, care cred că este foarte important.

Jason Statham e un actor foarte bun: are carismă, aspect, corp şi mişcări care îl recomandă exact pentru aşa ceva. În seria Transporter, întruchipează personajul Frank Martin, un curier care nu îşi face meseria chiar într-o sferă a legalităţii.

E adevărat că pe alocuri acţiunea e puţin cam trasă de păr, şi unele lucruri s-ar putea produce chiar aşa în realitate decât doar după multe încercări ale unor profesionişti, dar totuşi puţin SF nu strică, pentru că de cele mai multe ori, filmele oricum nu se intersectează cu realitatea.

În definitiv sunt trei filme care merită văzute, mai ales datorită calităţii foarte ridicate a acţiunii şi a poveştii complexe care e dusă foarte departe.

The Transporter (2002)

Facem cunoştiinţă cu transportatorul. Un tip foarte bine antrenat, care a lucrat în trecut într-un domeniu militar, loc de unde are şi foarte multe cunoştiinţe esenţiale ocupaţiei actuale. Şofer de excepţie, îşi conduce viaţa după un set de reguli stricte, are ca ocupaţie de bază “curieratul” diverşilor clienţi care nu sunt tocmai bine intenţionaţi când vine vorba de respectarea legilor.

Problemele încep să apară atunci când îşi încalcă o regulă, şi anume: “Pachetul nu se deschide niciodată”. Urmează o surpriză la deschiderea pachetului şi implicit o gaşcă de băieţi cu multă muniţie după el.

Trailer:

Transporter 2 (2005)

Frank a intrat în legalitate. Denumirea de curier a căpătat alte sensuri. Acum este şoferul unui puşti, fiu al unui om cu funcţie importantă în politică.

Lucrurile se complică atunci când Frank duce puştiul la spital pentru un banal vaccin. Câteva clipe mai târziu se dovedeşte că de fapt e o înscenare pentru a-i fi injectat copilului un virus gripal letal.

“Îţi promit că nu voi lăsa pe nimeni să-ţi facă rău” este promisiunea ce-o face Frank copilului înainte ca acesta să intre în cabinetul “medicului” pentru vaccin. Combinată cu noua regulă “O promisiune nu se încalcă niciodată”, curierul este dispus să meargă până la capătul lumii pentru a împiedica orice lucru rău ar putea să i se întâmple puştiului.

Trailer:

Transporter 3 (2008)

Curieratul nu mai este o opţiune pentru el. A predat ştafeta unui alt bun şofer. Problema este că noul curier nu a reuşit să ducă misiunea primită la capăt, şi astfel, Frank ajunge din nou curier, însă fără a avea de ales de data aceasta.

Primeşte o brăţară care produce lucruri nu tocmai plăcute (cum ar fi moartea) în caz că şoferul se depărtează prea tare de maşină. Odată cu brăţara îi este înmânat şi noul pachet ce urmează a fi livrat în noua misiune.

Ce probleme ar putea să apară? Păi e brăţara, şi mai e pachetul, care nu e chiar ceea ce pare. Mai e nevoie de altceva?

Trailer:

Vizionare plăcută!

Fără îndoială cele două filme animate Madagascar au avut succes, trezind copilul din fiecare sau măcar aducând zâmbetul pe buzele spectatorilor. Cei 4 prieteni, King Julien – regele dement cu gaşca de lemurieni şi bineînţeles echipa de pinguini au făcut deliciul fiecărei părţi din film.

Astfel, pinguinilor li s-a dedicat un serial întreg, din care un sezon s-a difuzat deja pe Nikelodeon. Personajele principale sunt evident pinguinii care trăiesc la grădina zoologică şi fac deliciul vizitatorilor. Pe lângă ei, farmecul serialului îl completează King Julien cu micul Mort. În rest, în funcţie de episod apar cam toate animalele: cimpanzeii, elefantul, vidra, elefantul, gorilele, etc. Cei care lipsesc sunt chiar protagoniştii din Madagascar: leul, girafa, hipopotamul şi zebra.

Dacă-mi permiteţi, aş considera serialul ăsta ca varianta animată şi amuzantă a filmelor “Misiune imposibilă”. În rest, cuvintele sunt de prisos. Trebuie văzut! Cui i-a plăcut Madagascar, îi va plăcea şi serialul ăsta.

• Pagina IMDB.
• Mostre video: