A fost votat pe locul 3 în Marea Britanie, 100 Greatest British National Comedians (2007), pe locul 5 în cadrul The 100 Greatest Stand Ups (2010), în primii 20 într-un top făcut de comedianţi, The Comedian’s Comedian (2005), şi este considerat ca fiind unul din cei mai influenţi comedianţi, ever. A jucat în Ocean’s Twelve (2004), Valkyrie (2008) sau a fost vocea personajului negativ din Cars 2 (2011).

“Mentally, I’m all boy – plus extra girl” – aşa se vede el, după cum a spus într-un interviu pentru The Guardian. După cum veţi vedea şi în spectacol, Eddie Izzard este travestit (era, acuma se îmbracă în haine bărbăteşti).

Spectacolul începe când Eddie Izzard iese dintr-o carte, cocoţat pe un fotoliu. Cartea va rămâne în spatele lui pe tot parcursul spectacolului. Pe cele două pagini imense apar proiectate fragmente din diverse cărţi, printre care Macbeth, Jabberwocky sau Mayor of Casterbridge. În fiecare text articolul definit, adică “the”, este înlocuit cu “definite article”.

“They call it coming out of a book, and you gotta do it at some point in your life, haven’t you? You gotta just fucking come out of a book, you know. Surprise your neighbors. Whey! Fucking big book next door. Yes. Andy Warhol always said it: ”You always have to come out of a book at some point” he said, and then Poof! He had big hair… or he said something like that.”

Eddie continuă să povestească despre toate lucrurile incredibil de amuzante din creierul lui.

“Cause people think that I’m on drugs and I’m not, I’m really quite, you know just a bit coffee …really. When I take drugs I start going “Oh, you … insurance. Have you ever thought of… you know, and pensions… very sensible.” So, don’t take drugs otherwise you go like that.”

După aia începe să vorbească despre degetare şi importanţa lor. Apoi despre potcoave, cum ele sunt o înşelătorie a fierarilor şi că ei ar vrea să pună potcoave la toate animalele dintr-o ferma, chiar şi raţelor şi gâştelor. Avand potcoave, caii ar trebui să fie cele mai norocoase animale din lume şi în consecinţă ar trebui să câştige, toţi, toate cursele. Toate astea se discută în primele 3 minute ale spectacolului.

Mai departe vorbeşte despre hypermarketuri şi cum se comportă lumea prin magazine, mai ales femeile bătrâne. Au trecut 15 minute din spectacol şi Eddie a mai trecut prin subiecte ca: mâncare pentru câini, mere, Caesar sau portocale. Dar nu se opreşte aici. Continuă cu Hanibal, criminalii din benzinării, clarinete, Ms. Badcrumble, păsări în avioane, Pavlov sau gravitaţie. La un moment dat începe să vorbească în franceză.

Partea verbală a spectacolului este însoţită de un spectacol de pantomimă extraordinar de amuzant, parcă aducând a o combinaţie de Monty Python (live) şi Charlie Chaplin.

Improvizează. Stilul lui Eddie Izzard poate fi caracterizat ca “un număr suprarealist în fluxul conștiinței”, adică tot ce îi vine în cap pe moment, aia zice. Se plimbă prin subiecte şi le întoarce după bunul său plac, face legături sau revine la probleme puse anterior, ceea ce face spectacolul şi mai amuzant. Uită despre ce vorbeşte, uneori se bâlbâie sau chiar inventează cuvinte. Şi toate astea sunt foarte amuzante. Dar asta nu înseamnă că nu e pregătit, doar că improvizează şi vorbeşte după inspiraţia de moment. Aşa, fiecare spectacol este diferit. El zice că face aşa pentru că e dislexic.

Pentru mine, Eddie Izzard este unul din cei mai isteţi comici şi Definite Article este unul din cele bune spectacole de stand-up pe care le-am văzut vreodată.

Partea cea mai frumoasă este că l-am găsit pe youtube. Întreg. Vizionare plăcută!

Eddie Izzard: Definite Article (1996); Gen: Stand-up comedy;

Durată: 109 minute;  Limba: Engleză.

Cu: Eddie Izzard;

Scenariu: Eddie Izzard;

Regizor: Ed Bye;

Locaţie: Teatrul Shaftesbury, Londra, Marea Britanie;

The Rum Diary (2011) este ecranizarea celui de-al doilea roman, omonim, a celui ce urma sa devină jurnalistul Gonzo. Se spune despre cărţile lui că sunt aproape imposibil de trecut pe film. Where the Buffalo Roam (1980) este un bun exemplu, fiind un eşec în adaptarea Fear and Loathing in Las Vegas. Dar, în 1998, Terry Gilliam împreună cu Johnny Depp, în rolul lui Thompson, reuşesc să facă un spectacol vizual fără precedent. E aproape imposibil să te lepezi de asta cand vezi The Rum Diary (2011).

Actiunea se petrece pe la sfarsitul anilor ’50, pe când Hunter S. Thompson înca mai avea păr pe cap, în San Juan, Puerto Rico. Thomson era pe atunci doar un tânăr, îmbrăcat la costum, care încerca să îşi găsească vocea, era liniştea dinaintea furtunii. Cu toate astea, te cam aştepti să vezi Fear and Loathing in San Juan. Probabil aşteptarea asta îţi cam taie din elan.

Filmat în San Juan, putem admira frumuseţile tropicale şi aici cred că trebuie menţionată neapărat prezenţa feminină, Amber Heard. Kemp, Johnny Depp, este un ziarist tânăr care se aventurează, sătul de New York, să scrie pentru The San Juan Star.

Este amuat pe alocuri şi mi-a plăcut că machiajul e făcut extrem de bine. Personajele au ochii roşii de la cât alcool au consumat şi Moburg parcă miroase prin ecran.

Johnny Depp îl interpretează foarte bine pe Hunter S. Thompson, că doar au fost prieteni destul de buni. Cred că din ’98 încoace cam acelaşi personaj atot joacă, mai ales Jack Sparrow care este un fel de Thompson cu corabie şi papagal pe umăr. Pe lângă Depp, mai e Giovanni Ribisi, un jurnalist beţivan pe nume Moburg, care face un rol excepţional, într-un fel cum nu am mai văzut pe cineva de câţiva ani încoace, poate doar pe Mickey Rourke. Ceva deosebit de restul personajelor din film, iese în evidenţă dar nu preia controlul.

Filmul nu mă face să iau repede cartea să vad ce o fi fost la bază, cum a făcut Fear and Loathing in Las Vegas (1998). Are mai multă personalitate decât multe alte filme care se dau acuma la cinema, dar nu îndeajuns. Este un fel de şpriţ, un rom şi cola. După cum a spus şi Wyatt Williams, într-un articol pentru Creative Loafing: “the movie version amounts to Thompson’s whole vision of journalism, glossed and made plain by Hollywood.”

The Rum Diary / Jurnalul Unui Iubitor de Rom (2011); 

Gen: Comedie | Dramă | Romance;  Durată: 120 minute;  Limba: Engleză;

Regizor: Bruce Robinson;

Cu: Johnny Depp, Aaron Eckhart, Amber Heard, Michael Rispoli, Richard Jenkins şi Giovanni Ribisi;

Producători: Johnny Depp, Graham King, Christi Dembrowski, Anthony Rhulen şi Robert Kravis;

Scenariu: Bruce Robinson după cartea “The Rum Diary” de Hunter S. Thompson;

Coloană sonoră: Christopher Young;

Director imagine: Dariusz Wolski;

Montaj: Carol Littleton;

O producţie GK Films şi Infinitum Nihil şi distribut de FilmDistrict şi MediaPro Distribution (pt. România).

Povestesc astea pentru a explica puţin din contextul în care apare filmul Tower Heist (2011). Odată cu el au început vorbele despre revenirea lui Eddie Murphy la comedie, însă nu la atrocităţi ca Meet Dave (2008), Norbit (2007), Daddy Day Care (2003), The Adventures of Pluto Nash (2002) sau Dr. Dolittle 2 (2001), ci la din alea amuzante ca Beverly Hills Cop (1984) şi Saturday Night Live sau chiar Coming to America (1988), dar mai ales despre revenirea lui la stand up. Mai şi trebuia, până acum câteva zile, să fie gazda Oscarurilor.

Cu astea în minte, filmului i se pun în cârcă multe aşteptări. În distribuţie, pe lângă domnul Murphy, îi mai găsim şi pe Ben Stiller sau Casey Affleck (fratele lui Ben) dar avem şi deosebita plăcere de a-i revedea pe cei ce au devenit legende ca Ferris Bueller sau Captain Benjamin Franklin “Hawkeye” Pierce (care şi aici îşi joacă rolul foarte bine). Pe lângă ei mai sunt şi altii, Michael Peña (tipul care e gangster hispanic mai mereu), Téa Leoni (pe care aproape o uitasem de la Fun with Dick and Jane (2005)) sau preţioasa Gabourey Sidibe. Unde mai pui că filmul este în plan de vreo şase ani şi că Brett Ratner are nişte experienţă de pe vremea cand regiza Rush Hour (1998) sau pilotul de la Prison Break.

Filmul vorbeşte despre nişte oameni care lucrează la un hotel, The Tower. Angajaţii îşi investesc banii prin Alan Alda, el îi pierde, aşa că Ben Stiller face o echipă de intervenţie ca să îl jefuiască pe ăsta rău, ajutaţi de Eddie Murphy pe care îl adună de pe stradă. De aici lucrurile devin puţin amuzante dar mai mult ridicole.

În prima parte a filmului trebuie să cunoaştem personajele şi pentru că trebuie să simpatizăm mai târziu cu ele, nu putem să radem prea tare de la început de acestea. Mai departe, Casey Affleck are nişte replici amuzante, Ben Stiller e tot un fel de el din alte filme şi Eddie Murphy parcă dă puţină culoare (glumă neintenţionată) pe care, de altfel, toată lumea o aştepta. După ce ne pregătim să râdem, filmul se transformă într-unul puţin plauzibil despre un jaf absurd care uită să mai fie amuzant.

Cu toate astea, efectele speciale au părut destul de credibile, zic eu. Îi ajută şi bugetul serios de au ajuns să filmeze în New York în timpul Macy’s Thanksgiving Day parade sau că au avut la dispoziţie două replici la un Ferrari 250 GT Lusso ‘63 care ar fi aparţinut lui Steve McQueen, The King of Cool.

Într-un final filmul nu reuşeşte să confirme aşteptările dar nici nu dovedeşte să fie o comedie veritabilă sau măcar un Ocean’s Eleven (2001). Este un film OK din câteva puncte de vedere, mai ales al unor actori, dar, cred eu, că nu reuşeşte să fie mare lucru pentru că nu execută, ce să mai zic să termine, nimic cum trebuie. Sper să văd pe viitor filme mai bune şi cu Ben Stiller şi cu Alan Alda dar mai ales Hong Kong Phooey, un lung metraj după binecunoscuta serie omonimă, viitorul proiect a lui Eddie Murphy.

Tower Heist / JAF… LA TURNUL MARE (2011);  Gen: Acţiune | Comedie | Crime;  Durată: 104 minute;  Limba: Engleză.

Regizor: Brett Ratner;

Cu: Ben Stiller, Eddie Murphy, Casey Affleck, Alan Alda, Matthew Broderick, Téa Leoni, Michael Peña şi Gabourey Sidibe;

Producători: Brian Grazer, Eddie Murphy şi Kim Roth;

Scenariu: Ted Griffin şi Jeff Nathanson dupa o poveste de Bill Collage, Adam Cooper şi Ted Griffin;

Coloană sonoră: Christophe Beck;

Director imagine: Dante Spinotti;

Montaj: Mark Helfrich;

O producţie Imagine Entertainment şi Relativity Media şi distribut de Universal Pictures şi MediaPro Distribution (pt. România).

Pana astazi a fost arestat de 13 ori pentru activitati similare si are interdictie in 5 tari. Dar tot pana astazi a fost ascultat de peste 60.000 de elevi si studenti din 170 de scoli, licee si universitati din SUA, unde si-a tinut discursurile asa cum numai el stie s-o faca.

Doamnelor si domnilor, Gary Yourofsky:

In data de 12 mai a proiectat pe cladirea Facultayii de Arhitectura “Ion Mincu” din Bucureşti el mai mare conţinut video mapping 3D. Marcand astfel noutatea absoluta, Orange a redecorat o mica parte a capitalei si a oferit sansa de a vedea proiectia si celor de acasa putand admira spectacolul în direct pe telefonul mobil, prin serviciul TV Live de la Orange, disponibil în Portalul Orange pe mobil.

Experienta s-a repetat pe 14 mai, în Piata Universitatii, la Noaptea Alba a Muzeelor. Trecatorii au putut admira proiectile si noua infatisare a Universitatii in periplul lor prin capitala.

Orange este primul operator care lansează in Romania serviciul HD Voice. Serviciul este disponibil gratuit, putand fi folosit la nivel national, pentru apeluri locale, in aria de acoperire 3G intre doua telefoane compatibile. Pentru a beneficia de acest serviciu este nevoie si de un telefon compatibil cu tehnologia voce HD. Operatorul de telefonie a anuntat ca in prezent are in portofoliu trei telefoane compatibile cu noul serviciu: Samsung Galaxy mini, Nokia E5 si Nokia N8.

Acest eveniment de excepţie a fost creat pentru a sustine rolul Orange de “digital coach” promovat prin noua semnatura de brand: ”today changes with Orange”. Orange şi-a propus sa simplifice accesul clientilor la lumea digitala şi sa ofere experienţe de utilizare a noilor tehnologii la o calitate extraordinara.

Felicitari pentru idei si noua campanie ce li se potriveste de minune si se incadreaza excelent pe directia lor de comunicare!

Video preluat de la Razvan Pascu.

Nu sunt la Hala Balanţa din Sibiu acolo unde se joacă piesa în regia lui Silviu Purcărete avându-i in rolurile principale pe Ofelia Popii care îl interpretează excelent pe Mefisto şi pe Ilie Gheorghe, care îl interpretează pe marele Faust. Silviu Purcărete a regizat un spectacol absolut genial. Nu este o simplă piesă de teatru ci este un spectacol complex cu elemente noi. Spectacolul a avut premiera în toamna anului 2007 şi a avut un succes imens. Ofelia Popii adică Mefisto a luat Premiul Uniter pentru Cea mai bună actriţă în 2007.

„Faust” este doctorul care îşi vinde sufletul diavolului şi ajunge să îşi lase viaţa în mâna lui Mefisto. Povestea de dragoste dintre Faust şi Margareta este redată foarte original. Margareta de fapt este interepretată de mai multe fetiţe ( care cântă foarte frumos).

Spectacolul este frumos. Nu este o piesă clasică de teatru. Se joacă într-o hală iar la un moment dat scena se deschide iar spectatorii pătrund în iad. Şi aici începe jocul de lumină, muzica ( un band cântă live ), costumele unice şi mai ales atmosfera care te duce cu gândul la iad. Costumele create de Lia Manţoc sunt absolut fabuloase şi depăşesc orice limită de imaginaţie.

Ceea ce pot spune este că „Faust” se va juca şi anul acesta la Festivalul Internaţional de Teatru şi nu merită ratat. Pentru că Silviu Purcărete a regizat la Sibiu un spectacol de succes, un spectacol unic.
Eu sunt iremediabil îndrăgostită de spectacol şi mai ales de regia lui Purcărete.

„Faust” la Hala Balanţa la Sibiu este spectacolul pe care trebuie să îl vedeţi.

Pentru ca sharing is caring, iar sarbatorile ce se apropie ne daruiesc mai mult timp de zabovit asupra lucrurilor si oamenilor cu adevarat  importanti din viata noastra, CeRecomand va promova in fiecare zi, pe toata durata lunii decembrie, cate o initiativa social-umanitara.

In fiecare zi Iulian face un pas mic pentru o cauza mare.

In fiecare sezon, Iulian ne indulceste cu limonda si cidru pentru a ne aminti de cauza pentru care lupta.

In fiecare an, pe 15 decembrie, Iulian ne intampina cu un eveniment frumos, dedicat unei cauze nobile.

Anul acesta ne asteapta in Kulturhaus, unde se va tine un concert caritabil in cadrul caruia se strang fonduri pentru dotarea si utilarea sectiei de oncologie de la Spitalul Marie Curie din capitala.

Merita sa fim alaturi de el si sa-i aratam suportul nostru!

Ne vedem la concert, da?

Asteptam propunerile voastre de proiecte speciale, social-umanitare, pe care le putem promova in cadrul aceste sectiuni.

Acum, ca să vă dau și niște detalii mai scorțoase, redau mai jos ce am primit de la Oana Sima pe mail despre Nautic Line și serviciile promovate de ei:

Compania noastră organizează:
- chartere interne de 1 până la 7 zile cu opriri în porturile Eforie, Limanu, Balcic, Portița;
- chartere externe în Grecia și Croația;
- serbări și aniversări la bordul ambarcațiunilor Nautic Line;
- teambuilding-uri;
- expediții;
- regatte;

PREȚURI ÎNCEPÂND CU 50 EURO!

Vă oferim în plus posibilitatea de a urma cursuri profesioniste de yachting și de a participa la competițiile
sportive de yachting organizate pe parcursul sezonului estival.
De asemenea, compania noastră vă poate sprijini în achiziționarea de ambarcațiuni cu vele și motor.

foto: Adrian Costea

Sigur ca se inscriu, mai multe perechi, care mai de care mai plina de vise si de sperante referitoare la cei 50.000 de euro. O tanara familie, in care peste 2 luni se va naste inca un membru, un marinar, o actrita impreuna cu impresarul ei… Toti vor dansa si vor face tot ce le sta in puteri sa reziste cat mai mult, pentru a castiga premiul, marele premiu, lumina de la capatul tunelului in care se taraie existenta lor zilnica. Printre reprizele de dans sunt inserate probe speciale (momente artistice personale sau sprinturi -da, exact, alergari!- dementiale) si cate-o pauza de 10 minute, tot la doua ore.

MC-ul (Maia Morgentern) e necrutator. Debordand de energie ii baga pe toti in viteza, ii impinge dincolo de limitele personale, de limitele normalului sau omenescului. Nimic nu poate periclita spectacolul pentru care munceste atat. Te-ai oprit, ai cazut (si nu te-ai ridicat in 10 secunde), ai lesinat, ai murit (si n-ai inviat in 10 secunde)? Altul la rand! The show must go on! Totul e audienta! Pe Robert (Tudor Aaron Istodor) il intampina cu replica: Dumneavoastra, domnule, dansati, sau sunteti cu mamica??? Pe Gloria (Antoaneta Cojocaru) cea pe veci sictirita si tare-n clont MC-ul o “iubeste” in mod deosebit si o trateaza ca atare, ca pe un ghimpe in coaste. De altfel Gloria este aceea care va scoate la iveala adevarul despre concurs si despre premiul cel mare, dand masca jos de pe fata MC-ului.

Impreuna cu Compania de teatru D’AYA va invit la Laptaria lui Enache, pe 16 sau 29 septembrie sa aflati cine a castigat concursul de dans si cei 50.000 de euro. Veti avea ce vedea: o Maia Morgenstern de mare spectacol, niste tineri actori care o acompaniaza fara timiditate si care te fac sa te gandesti cu optimism la viitorul teatrului din Romania, si o piesa (dupa Horace Mccoy, regizata de Chris Simion) de la care vei iesi gandindu-te mai serios la ce-ar trebui sa te mane-n lupta cu adevarat.

Nici nu-ti vine sa crezi ca biletul e 25 de lei. Detalii aici.