Cand ai fost ultima data la teatru? Daca nu iti mai aduci aminte, atunci este cu siguranta momentul sa faci o plimbare pana la Nottara, sa scoti din buzunar 18 RON si sa iti cumperi bilet la “Ai toata viata inainte” care dramatizeaza  cartea lui Romain Gary, cu acelasi nume.

Piesa spune povestea unui orfan, crescut de Roza, o evreica batrana, fosta prostituata si victima a ororilor regimului nazist. Momo este un baietel arab, cu un viitor incert, care isi duce traiul printre proxeneti si femei care isi vand trupurile pentru cativa banuti.

Si tocmai intr-un astfel de loc trist, Momo reuseste sa invete despre iubire, prietenie si speranta.

“…trebuie sa iubesti” rasuna trei cuvinte in jocul de scena al actorilor. Micul Mohamed nu promite ca o sa rapunda acestui indemn dar ne incredinteaza ca va incerca.

Ceea s-ar putea sa te impresioneze la Momo, este ca el priveste lumea intr-un mod foarte lucid, nu idealizeaza si nici nu  ia in tragic putinul pe care il are. Astfel, pe Roza o vede asa cum este, batrana si urata, dar o indrageste nespus iar pe Moise desi este prietenul sau, il prezinta obiectiv ca fiind dependent de droguri.

O mana de oameni talentati (Laura Vasiliu- o cunoasteti din filmul premiat la Cannes, “4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” regizat de Cristian Mungiu; Ruxandra  Sireteanu, Raluca Juganaru, Mihai Persa si Corina Dragomir) te vor face sa plangi si sa razi deopotriva.

Ai crede ca atunci cand mergi la teatru esti un simplu spectator, o experienta cu nimic diferita de o seara la cinema. Nu este deloc asa; mai mult, lumina reflectorului este tot timpul fixata asupra ta, pentru ca o piesa buna te va indemna intotdeauna la introspectie iar actorii te vor ancora in povestea lor, spusa din suflet.

La teatru uiti de tine, pentru ca un actor cu parul nins, te priveste fix si iti intinde o barcuta de hartie, graind soptit “barcile mele de salvare va stau la dispozitie oricand”. Iar teatrul este intocmai salvarea pe care multi dintre noi o cauta, intr-o mare de filme proaste si literatura de duzina.