Nu sunt vreo mare sportivă şi nici fizicul nu mă recomandă, dar am observat că după o săptămână de fiert creierii la foc mic dar apăsat, nimic nu mă relaxează la fel de bine ca puţină alergătură (cu o minge) şi febra musculară asociată. De aceea, în măsura posibilităţilor, încerc să ajung cât mai des în Complexul Studenţesc Tei. Se găseşte undeva în cartierul Tei (pe strada Caroteni, deşi ştiu că nu vă spune mare lucru). Puteţi ajunge acolo cu tramvaiele 36, 16 (în zilele lui bune, nedeviate) şi autobuzele 616 (în zilele proaste ale lui 16), 182, 282. Coborâţi la staţia de la intersecţia Bulevardului Lacul Tei cu Strada Maica Domnului. Pentru altfel de cunoscători, căutaţi cluburile Bamboo sau Turabo.
Eu mă duc acolo pentru basket (pasiune nou-descoperită), dar în Complexul Tei sunt terenuri de volei (cu nisip), tenis (cu zgură, contra-cost), fotbal (de asemenea contra-cost), un teren de rugby/fotbal american cu iarbă şi spaţii amenjate pentru tenis de masă. Mai puteţi alerga pe malul lacului dacă asta vă pasionează.
Pentru baschet sunt 3 terenuri mari (se poate juca 3 la 3 la fiecare coş) şi vreo 12 coşuri (pe alee şi sus) la care se poate juca cu
uşurinţă 2 la 2. Nu vă speriaţi dacă nu aveţi minge sau parteneri de joc. Băieţii de pe Studenţesc sunt foarte fair-play (cel mai adesea) şi vă vor primi să jucaţi alături de ei. Meciurile sunt fără arbitru, dar în general destul de cinsitite şi lipsite de evenimente.
Dacă sunteţi fani, puteţi găsi adesea diferite vedete din muzică, film şi televiziune care joacă mai ales fotbal pe terenurile sintetice foarte bine întreţinute şi prevăzute cu nocturnă (i-am văzut acolo pe Dani Oţil, Kamara, fraţii Viziru, etc) Dacă nu sunteţi neapărat fani puteţi, în loc să le cereţi autografe, să jucaţi un meci cu ei.
E multă verdeaţă în parc şi o atmosferă plăcută, mulţi tineri, majoritatea pasionaţi de joc. O să vedeţi şi oameni de vârsta a doua şi chiar a treia, obişnuiţi ai locului, unii venind adesea de 20 de ani.
Citeşte mai mult »
Europa FM
