Stiu ca suntem toti obositi si incrancenati dupa o iarna parca prea lunga si tare friguroasa. Dar iata ca soarele isi aminteste de noi si ne imbie cu speranta lui Martie. Se intrezareste primavara. Si ne bucuram romaneste, cu o sarbatoare neaosa si foarte draga mie: Martisorul.
Legenda firului alb si firului ros’, rasucite in tandem, o aminteste pe Baba Dochia care “umbland cu oile prin padure si torcand lana din furca, a gasit o para, i-a facut o “borta” si a legat-o cu un fir de ata”; toate acestea se intamplau „intr-o zi de 1 Martie si de atunci s-a extins obiceiul”.
De 1 Martie noi, doamnele si domnisoarele, suntem rasfatatele domnilor care se intrec in a ne oferi flori si mici podoabe cu snur impletit ( potcoave norocoase, cosari, gargarite, trifoi cu patru foi; ca sa enumar doar cateva.).
Traditia s-a pastrat pana in zilele noastre doar ca acum ziua Martisorului se prezinta ceva mai pestrita si mai comerciala. Negustorii din ce in ce mai creativi si mai buni speculanti, au scos la vanzare marisoare mari, stralucitoare, colorate strident, din plastic sau din metal, caraghioase. Daca ati dat o raita printre tarabele ticsite cu scheleti, creaturi fantastice si maimutoi care te privesc ostentativ din spatele celofanului lor grosolan, stiti la ce ma refer. Multe dintre acestea nici nu mai poarta firul dalb-sangeriu, însemn al primaverii.
Poate ca unii dintre dumneavoastra, ca si mine de altfel, tanjesc dupa un strop de randuiala romaneasca indoita cu matase si cu fetru; dupa lucru de mana inlesnit de o mare dragoste pentru datina straveche si de doua maini dibace.
Ei bine, bunica mea in varsta de saptezeci de ani ii bucura de mai bine de doua decenii pe toti cei care doresc martisoare traditioanele. Lucreaza tot anul cu mare drag iar rezultatul finit este induiosator. Mii de martisoare delicate si fermecatoare se nasc dintre degetele iscusite ale acestei Doamne a Primaverii. Florica Varban, coase, brodeaza si potriveste cate un gand voios in tot ceea ce face. La fiecare inceput de Martie, ea isi deschide valiza cu martisoare si povesti si aduce invariabil zambetul pe buze, atat celor tineri, cat si celor trecuti de prima tinerete. De o carisma si de o energie covarsitoare, pentru mine, ea este spiritul primaverii.
Cu doamna Varban va intalniti in sectorul 3, pe Bulevardul 1 Decembrie 1918, Bucuresti. Si multumita nepotilor ei, care o adora, o gasiti acum si pe internet. Doamna Primaverii se mandreste acum cu propriul ei site, unde ii puteti admira creatiile si de unde puteti face totodata comenzi la numerele de telefon afisate.
Va doresc sa primiti cat mai multe martisoare de la cei dragi si sa aveti parte de o primavara minunata!
M-am gândit să vă recomand trenul care face legătura dintre Aeroportul Otopeni şi oraş, deşi am identificat mai multe probleme ale acestui mijloc de transport. Cu toate acestea, pentru mine personal acest tren are mai multe avantaje decât dezavantaje şi va fi mijlocul de transport folosit de-acum înainte pentru Otopeni.
Sunt foarte entuziasmata de cand am primit floricica asta neobisnuita si vreau sa va povestesc si voua putin despre ea.
Desi niciodata nu mi-au fost dragi uniformele iata-ma ajunsa sa lucrez tot in “uniforma”. Nici halatul alb nu mi-e prea la inima, mai ales ca am talentul sa-l patez cand mi-e lumea mai draga. Ba cu pixul, ba uit cate-o hartie in buzunar care la spalat intinde culoare pe un sfert de halat, ba dau pe mine cafea, suc sau cine stie ce substanta coloranta din laborator.
