Pe linia tramvaiului 32 în jos, pe un mal frumos, populat de câini vagabonzi și contrabandiști de țigări “efectuând” tranzacții sub paza Poliției comunitare, se ridică mândră piața Rahova.

Odinioară era acolo un stabiliment tradițional, cu mese de piatră în aer liber. Avântul primarului care este a dus la demolarea vechii pieți și la construirea unui complex nou, cu economat, acoperit și cu uși de sticlă care se deschid când vor ele.

În ciuda upgradării, piața Rahova beneficiază de poziția relativ aproapiată de ieșirea din București și atrage destui producători autentici. Nu vă gândiți că vă va fi ușor să-i găsiți. Trebuie mai întâi să treceți de dealer-ii de legume și fructe împământeniți pe culoarul de intrare pentru a intra în inima pieții, unde țăranii adevărați, cu mâinile bătute de sapă, se luptă pentru RON-ii voștri.
Grație acestora, prețurile sunt mult mai decente decât în multe locuri din Capitală. De exemplu, zilele trecute, roșiile mai micuțe puteau fi cumpărate și cu 2 lei pe kil, în condițiile în care Kaufland-ul aflat la o stație de tramvai vindea aceleași legume (de fapt fructe) cu 4,59 lei.

Iar dacă prețurile sunt mai bune decât în multe piețe bucureștene, nu același lucru se poate spune și despre varietatea ofertei. Adresându-se unui cartier sărac, piața Rahova nu oferă mult dincolo legumele și fructele de bază.

Rar veți găsi acolo broccoli sau sparanghel ori alte cărneturi în afară de clasicii pui și porci. Nu mai spun că ciupercile proaspete sunt absolut necunoscute și orice altă brânză în afară de telemea sau caș e proscrisă.

Nu menționez problema parcării, care e o afecțiune malignă a Bucureștiului. Tot ce pot să vă doresc e să nu vă blocheze un “băiat” parcat pe banda a doua automobilul oprit corect în parcarea în spic de lângă trotuar.

În concluzie, piața Rahova vă garantează economii substanțiale, dacă aveți nervi să vă confruntați cu aglomerația cvasi-permanentă. Și dacă nu plecați să cumpărați 100 de grame de bame, două felii de Brie și niște mușchi de vițel.