Branza topita President Nature – Plain e ambalata la fel ca cea de la Hochland si costa in jur de 3 lei. Ingredientele sunt cele obisnuite pentru o branza topita, adica lactate si multe E-uri. Am comparat-o cu cea de la Apetitto si este mult mai gustoasa.

In afara de sandwich-uri, imi place sa o mananc cu cartofi prajiti. Bag cam jumatate de cutie la o farfurie de cartofi prajiti cu salata. O ador si recomand s-o incercati! Eu am gasit-o in Carrefour.

A fost prima oara cand am mancat tofu si eram foarte curioasa despre gustul delicios laudat de vegetarienii din toata lumea. Auzisem ca este un inlocuitor de branza, dar din experienta pot sa spun ca atunci cand devii vegetarian nu e o idee buna sa cauti inlocuitori de carne si alte produse de origine animala. Motivul e simplu – carnea are gust de carne, laptele de lapte, s.a.m.d.. Nu le poti imita ca sucurile cu arome de fructe.

N-am incercat tofu cu gandul ca mananc inlocuitor de branza, ci un alt fel de mancare decat cele cu care eram eu obisnuita. Concluzia? – Una favorabila, mai ales daca e vorba despre versiunea aceasta in ulei. Ca sa nu lungesc vorba, va spun ca imi place gustul acestui prepadat inedit si il recomand vegetarienilor, celor ce vor sa tina post, precum si celor ce inca mananca animale, dar si curiosilor.

Eu personal mananc Tofu in ulei Mexico intre mese si seara, atunci cand simt o usoara foame si nu-mi place nimic din frigider. Se poate manca atat simplu, direct din borcan, cat si cu paine, dar abia astept sa-l incerc in salate. Am amanat pana acum testul cu salata pentru ca nu prea imi plac in general, decat cele simple, ca garnitura la alt fel de mancare.

Ingrediente: tofu (apa, soia 50%, agent de coagulare clorura de calciu), ulei de floarea soarelui, apa, 1,2% condimente (contin mustar), sare de bucatarie.
Informatii nutritionale pentru 100g de produs: 450 calorii, 8.9g proteine, 0.8g glucide, 45.6g lipide.

Cei ce nu ati mai gustat tofu, probabil va intrebati ce gust o avea. O sa va dezamagesc spunandu-va ca nu se aseamana cu niciun alt aliment. Tofu are gust de tofu. Pentru mai mult puteti incerca si voi un borcan din alimentara la un pret in jur de 5 lei si sa reveniti cu pareri.

Ei bine, sa incepem cu inceputul. Eu nu ma pricep sa fac blat, si prefer sa cumpar blat “de-a gata”; se gaseste in toate magazinele alimentare, supermarket-uri, etc.

Alte ingrediente necesare:
- Cascaval;
- Masline (prefer negre);
- Oua;
- Ardei Gras;
- Rosii;
- Ciuperci;
- Porumb (la conserva);
- Kaiser, Salam (daca doresti);
- Sare;
- Piper;
- Suc de rosii;
- Cimbru;
- Ulei (eu prefer de masline).

Bine, cam astea sunt ingredientele principale; sigur ca puteti pune mai multe dupa preferinte.
Eu iau tava de la cuptor, o ung cu putin ulei de masline, apoi pun blatul pentru pizza. Pe acesta adaug in ordinea dorita: Kaiser-ul, ciupercile, ardeiul gras, rosiile, maslinele, porumbul, cascavalul si pe deasupra oul batut.

Se incinge bine cuptorul, apoi se baga tava pentru aproximativ 30 minute.

Intre timp, se pregateste sosul. Nu uitati: Sosul este cheia! O pizza e mult mai gustoasa cu un sos bun, decat cu un ketchup cumparat de la magazinul din colt.

Sosul se pregateste astfel:
Se incinge putin ulei intr-o cratita, se adauga suc de rosii si se caleste putin, se pune sare si piper dupa gust si … ingredientul secret- putin cimbru. Credeti-ma, va iesi un sos super bun, iar in combinatie cu pizza descrisa mai sus va fi o adevarata “nebunie” culinara (calorica).

Succes la preparat si Pofta Buna!

PS: Poza este pusa pentru a adauga culoare, insa prima data cand voi face pizza voi pune poza “originala”.

I-am descoperit acum o lună, când voiam să fac ceva ieftin de mâncare şi eventual gustos. Aveam în frigider nişte ficăţei. Aşa că m-am decis să fac piure de cartofi cu ficăţei. Nu pot să vă explic cât de bun este gustul, dacă nu încercaţi pe propria piele acest produs. Sunt absolut sigură că vă va plăcea. Mai ales că este extrem de uşor de gătit şi nici nu costă mult. Deci, ce mai aşteptaţi?

Sunt o mare admiratoare a bucătăriei turceşti şi arăbeşti, deşi multe dintre preparatelor lor sunt grele şi îmi provoacă indigestii dacă le mănânc intempestiv. Soţul meu, însă, este un consumator entuziast al preparatelor de acest tip şi el a fost cel care a cumpărat prima oară cutia din imagine, dintr-un supermarket Mega Image. A rămas, de atunci, mare amator de Couscous şi, dupa ce am încercat toate mărcile găsite prin oras, s-a întors tot la prima iubire: Couscous Royal Poulet and Merguez.

Cutia este compusă din doăuă recipiente: unul mic de plastic care conţine couscous (un fel de griş din grâu dur, zis şi alac prin pieţele bucureştene) şi o conserva mare de metal care conţine un fel de tocană de legume cu bucăţi de carne de pui şi cârnaţi de oaie. Cred ca mulţi au strâmbat deja din nas la auzul acestei combinaţii. Eu vă recomand să nu renunţaţi înainte de a gusta, fiindcă amestecul este unul foarte interesant şi surprinzător. Tocana este făcută din năut, patate, morcov, dovlecei, roşii, ceapă şi mai ştiu eu ce, combinaţie pe care n-o s-o întâlneşti în alte preparate. Recunosc că împărtăşesc doar parţial entuziasmul soţului meu în legătură cu mâncarea asta, fiindcă mie îmi cade destul de greu şi trebuie să o mănânc în tihnă ca să nu sufăr. În ceea ce priveşte gustul, n-aş putea să-i reproşez ceva, fiind unul bogat, plăcut, complex, o adevărată desfătare pentru papilele gustative.

Prepararea este foarte simplă: couscousul se pune în apă fierbinte (eu folosesc o cantitate de două ori mai mare decât cea indicată pe ambalaj) în care s-a pus o linguriţă de sare şi o lingură de ulei de măsline. Se lasă 10 minute să se umfle grişul şi apoi se mai fierbe puţin, până scade tot lichidul. Tocana se pune într-o cratiţă separată şi se fierbe cu capacul pus timp de 10-15 minute. Cutia mai conţine un pliculeţ cu condimente care teoretic trebuie dizolvat în două-trei linguri de sos de tocană. Eu îl adaug la sfârşit în tocană. Se servesc separat şi se amestecă, după gust, în farfurie.
Curajoşilor într-ale gustului, vă doresc poftă bună!

Io nu-s mare ciorbar dar cand ai febra si gripa ti-a mancat ultimele zile din viata parca te ia asa cu un chef de zemuri fierbinti… asa ca m-am suit in utilaj si am debarcat la Thalia (cea veche, din Tineretului – Str. Cuza Voda nr. 147) si am intrebat de ciorbe: mi-a fost recomandata cea de vita dar cum vita, ca o vita ce e, iti ramane in dinti am ales sa iau “a la greque”.

E o simfonie de ciorba (stiam io c-o sa radeti), are ponderea de carne si legume perfecta fata de cantitatea generala de zeama, gustul este delicios si daca veti comanda si doua chifle prajite langa… aveti un inceput de pranz de nota 10!

Ciuperci pe grill, cu delikat si busuioc – se curata ciupercile (cate vrei), se spala, se scot piciorusele iar in palariute se pune delikatul amestecat cu busuioc. Se lasa pe grill pana se inmoaie. Pont: se folosesc ciuperci proaspete, champignions nu pleurotus. Nu sunt la fel de gustoase.

Salata arabeasca: rosii, ardei verde, gogosar, ceapa rosie, morcov, sare, ulei, otet de mere, busuioc, piper, patrunjel – toate tocate marunt (cate o bucata din fiecare). Pont: salata e delicioasa si pt cei care tin post. Ca si ciupercile, de altfel.Si foarte consistente.

Cordon bleu: piept de pui, cascaval, oua si faina – se iau doi piepti de pui, se portioneaza astfel incat sa iasa 4 bucati, se bat ca pentru snitele. Se ia o astfel de bucata, se pune delikat, piper si se adauga o felie de cascaval; se impacheteaza; se dau prin ou, prin faina, prin ou si se prajeste pe o parte si pe alta timp de cateva minute, asftel incat sa se rumeneasca. Pont: Am zis ca la snitele, asta inseamna sa le bateti. In plus, pot fi lasate un pic la fezandat (cu piper, sare si ulei), la rece. De asemenea, trebuie sa aveti grija de unde cumparati puiul. Adica ce marca. Eu folosesc “Ferma natural” sau “Cocorico”.

Se aranjeaza frumos pe farfurie.si se orneaza farfuria cu patrunjel tocat.

Orezul este un fel de mancare destul de usor de preparat. Fie ca l-am facut cu legume, ciuperci, carne, sau fructe de mare, de fiecare data a fost extrem de simplu sa umplu o farfurie cu un amestec comestibil; de cele mai multe ori, singurul lucru pe care a trebuit sa-l fac, a fost sa pun boabele la fiert si sa adaug restul ingredientelor pe la urma.

Pana acum, indiferent cate tipuri de orez am incercat, in afara de forma diferita a bobului nu am observat nimic diferit. Toate felurile de orez aveau acelasi gust, aceeasi consistenta dupa fierbere și toate se lipeau la fel de usor de fundul cratitei. Asta, pana cand am cumparat de la magazinul din cartier, mai mult din curiozitate, o punga de orez Nayab Super Basmati, produs de o companie Pakistaneza, Salva Foods.

Orezul Basmati este o specie de orez cu bobul lung, cunoscut în toata lumea pentru aroma si gustul sau unic. Principalii exportatori sunt India si Pakistan, majoritatea plantatiilor aflandu-se in regiunea Punjab.

De la inceput, am fost atras de ambalaj: un saculet verde din panza, cu fermoar si manere – o forma de prezentare pe care nu am mai intalnit-o la niciun alt produs de acest gen din Romania. In interiorul sacultetului, am gasit si o punga de plastic, care presupun ca este utila in cazul in care se doreste stocarea orezului pentru o perioada mai mare de timp. Totuși, logic ar fi fost ca orezul sa se afle deja in punga aia de plastic – presupun ca s-a intamplat ceva pe linia de productie.

Al doilea lucru care m-a atras, a fost pretul. De obicei, o punga de 1kg de orez normal costa in jur de 8 lei. O punga de 500 de grame de orez Basmati de la Uncle Ben’s costa cam 10 lei (cel de la Uncle Ben’s este singurul orez Basmati pe care l-am gasit in comert). In schimb, orezul Nayab Super Basmati costa 12 lei punga de un kilogram. Este disponibil si la 2 si 5 kilograme, la pretul de 24, respectiv 60 de lei.

Apoi, mirosul, care se simte chiar prin saculetul de panza. E o aroma dulce, patrunzatoare, pe care nu am mai intalnit-o niciodata pana acum. Nu pot sa o descriu altfel decat ca fiind similara cu mirosul de grau proaspat scuturat.

Dupa ce am ajuns acasa, mi-am spus sa testez noul produs. Am turnat ceva orez intr-o cana mica, l-am varsat intr-un castron si am inceput sa il spal. Aici, o alta surpriza. Daca, pana acum, eram obisnuit sa schimb cam 6-7 ape pana cand sa se curete complet orezul de impuritati, acum, dupa ce l-am clatit numai de 2 ori, apa era curata.

După ce am pus oala cu apa si orez pe foc, am adaugat putina sare, o lingura de ulei si l-am lasat sa fiarba amestecand din cand in cand. 10 minute mai tarziu, orezul era gata, iar tot apartamentul era plin de acelasi miros de cereale proaspete pe care l-am descris mai devreme. Boabele nu era lipite intre ele, fundul oalei a ramas curat dupa ce am golit continutul intr-un castron, iar gustul… incredibil.

In loc de incheiere, as dori sa precizez ca singurul loc unde am gasit orezul asta a fost un magazin mic din Complexul Orizont, Drumul Taberei, chiar langa shaormaria Maverick. Vanzatorii sunt pakistanezi si, din cate am inteles, Nayab este brand-ul tatalui unuia dintre ei.