In plus, pralinele Milka Thank You sunt delicioase, fiind facute din ciocolata fina umpluta cu o crema numita “dessert au chocolat”. Hai ca-mi ploua in gura. Si acum, la aceasta ora tarzie cand scriu frumoasa recomandare nu mai am din delicioasele praline; norocul meu ca am facut o poza cutiei inainte sa o termin.

In poza atasata acestui articol puteti vedea un mesaj extraordinar gandit de cei de la Kraft Europe.

Pralinele Milka Thank you se gasesc sub doua forme: floare si cutie normala dreptunghiulara. Evident ca le prefer pe cele sub forma de floare, nu pentru ca au alt gust, doar pentru “imagine” si cantitate. Cutia sub forma de floare are 25 de praline fine, iar cea dreptunghiulara are 20 de praline.

In general, imi place ciocolata Milka, indiferent de forma, continut si dimensiuni, insa am dorit sa recomand cele sub forma “Thank you” drept un cadou minunat pentru oricine, in orice situatie.

Voua va place?

Prajiturica Barni este un blat pufos sub forma de ursulet cu mijloc cremos de trei tipuri:
- Barni Ciocolata
- Barni Capsune
- Barni Lapte
Noi o preferam pe cea cu lapte.

Ingredientele prajiturei Barni cu lapte: făină de grâu, zahăr, sirop de glucoză-fructoză, ouă, ulei de rapiţă, lapte praf degresat (3,7%) şi integral (2,6%)*, stabilizator (glicerină), ulei de palmier, dextroză, pudră de cacao cu conţinut redus de grăsime, agenţi de afânare (difosfat disodic, carbonat acid de sodiu), sare, emulgatori (esteri lactici ai mono şi digliceridelor cu acizi graşi, esteri poliglicerici ai acizilor graşi), zer praf, arome, agent de îngroşare (gumă guar), regulator de aciditate (acid citric). *Echivalent lapte: 60%.

O prajiturica are 115 kcal, deci nu este un aport caloric exagerat.

Nu ma pricep prea bine in ceea ce priveste compozitia prajiturei, insa o prajiturica pe saptamana nu mi se pare nimic exagerat, iar aspectul sub forma de ursulet o face fercita pe micuta mea.
Voi ati gustat Barni? Eu da, si imi place.

Sunt, de mulţi ani, un fan declarat al ciocolatei cu mentă. Am încercat cred cam toate variantele de pe piaţă. Preferata mea a dispărut de mult de pe piaţă: Kandia amăruie cu cremă de mentă. Acum mă mulţumesc cu diferite alte produse de pe piaţă şi, când vreau să mă răsfăţ, cu After Eight. Fiecare cutie verde conţine numeroase pătrăţele învelite separat, fiecare alcătuit dintr-un miez generos de cremă mentolată şi un înveliş delicat de ciocolată neagră simplă. Fiindcă acesta este, după părerea mea, secretul: arome simple, de bază. Multă mentă şi unt de cacao, fără alte briz-briz-uri. De copil nu suportam prăjiturile cu zece arome. Pentru mine, ori pui vanilie, ori rom, ori coajă de lămâie, ori zahăr caramel. Nu pe toate claie peste grămadă să nu mai înţelegi nimic.

Împotriva celor tocmai declarate, After Eight a scos pe piaţă două variante noi: cu mentă şi lâmâie, respectiv cu mentă şi portocală. Deşi nu sunt rele, nu se înscriu pe lista favoritelor mele, tocmai din cauza aromei prea bogate, prea încărcate.

Preţul unei astfel de cutii este în jur de 10 lei, destul de mare, dar meritat.

In punguta vad o chestie ambalata oribil, care nu arata deloc interesant si nu promitea nimic bun.

Pe scurt, cred ca este cel mai neatragator produs pe care l-am vazut in ultimii ani pe piata! Arata… hai sa spunem – total neatragator!

Cred ca una dintre colege mi-a vazut fata cand examinam oroarea si mi-a spus zambind “E cea mai buna ciocolata pe care ai mancat-o vreodata!“. M-a bufnit rasul si i-am dat o replica ce pomenea de faptul ca am bani sa-mi iau macar un Snickers si un Bounty. Mi-a spus “Incearca-l si vorbim dupa!”.

Si l-am incercat… umanilor, n-am mancat ciocolata asa de buna de cand ma stiu! Imi plac Snkickers, Mars, Bounty si Toblerone. Dar End-Ibo asta este… nenorocire de bun!

Acum poate credeti ca-s nebun… dar eu spun sa incercati unul si-apoi vorbim. O sa ma pomeniti…! Ca proba am rugat-o si pe Andreea sa guste si mi-a spus ca este identica cu ciocolata pe care o face mama ei in casa.

Si daca ati incercat deja… bagati si-un comentariu, sa fie evident ca n-am luat-o razna! :)

„Milka Happy Cows” cu lapte din Alpi si ciocolata alba este noua descoperire pentru rasfatul gustului meu. Recunosc faptul ca m-a atras si salariul de 1000 de euro oferit (este vorba de un concurs Milka prin care se ofera un salariu de 1000 de euro si multe alte premii daca introduci codurile de pe ambalajele produselor pe milka.ro).

Citind mai mult despre Milka, am descoperit ca este brandul cel mai vandut al celor de la Kraft Foods (si nu ma mira asta). Numele Milka vine de la „Milch si Kakao”, adica lapte si cacao in germana.

Milka Happy Cows este un baton de ciocolata cu “pete” de ciocolata alba, care o face sa arate ca vaca patata din binecunoscutele reclame.
Mereu am preferat ciocolata alba, iar senzatia de “negru-alb” oferita de acest produs imi incanta atat privirea, cat si gustul.

Cateodata imi place sa o las sa se topeasca putin si abia apoi sa o degust, deoarece senzatia de ciocolata delicioasa ce se topeste in gura este de neinlocuit (pentru mine).

Aceasta ciocolata este destul de dulce (acesta si este rolul ciocolatei), insa nu gretoasa. Din punctul meu de vedere este exact asa cum trebuie sa fie o ciocolata buna.
Milka Happy Cows are un aport de 530 kcal pe 100 g si contine: zahar, unt de cacao, lapte praf degresat, masa de cacao, zer praf, grasime din lapte, pasta de alune, lecitina din soia si arome.

Ti-am facut pofta? Mie imi place aceasta ciocolata si o recomand cu mare placere.

Dacă stau să mă gîndesc puţin, o întrebare foarte interesantă pentru concursurile gen “Vrei sa fii miliardar” ar fi legată de diferenţa dintre magiun şi gem sau dulceaţă. Pentru cultura voastră generală, e suficient să menţionez că gemul/dulceaţa au adaos de zahăr (evident, atunci cînd discutăm de produsele din supermarket, puteţi adăuga pe listă şi delicii gen pectină, acid citric şi altele), iar magiunul “de la mama lui” conţine doar fructe (nu, reţetele tradiţionale NU conţin aspirină sau alţi conservanţi!!!).

Trecînd la subiectul de astăzi, trebuie să vă povestesc în primul rînd cum am ajuns în posesia borcanului meu de magiun, fiindcă nimic nu e atît de simplu cum pare. Eram într-un taxi şi am auzit la radio despre un tîrg de produse tradiţionale ce se petrece în curtea unei biserici. Evident, cît mai departe de ochii lumii. Nu tu afişe pe străzi, nimic în presă. Deh, promovare ca la noi… aşa că am reuşit să ajung la event şi m-am ales cu un borcan de magiun şi unul de zacuscă (despre zacusca de Topoloveni, altă dată…).

Ca să nu mai pierdem timpul cu nimicuri, voi trece direct la “datele tehnice” ale problemei: obţinut prin metoda fierberii în duplicate deschise, magiunul de Topoloveni foloseşte ca unic ingredient prunele, mai exact o listă destul de bogată de varietăţi de toamnă, cum ar fi Grasa Românească, Tuleu Gras, Bistriteană sau Brumărie, Abaspath sau Stanley. Suta de grame de magiun conţine următoarele: 840 mg potasiu, 45 mg calciu, 27 mg magneziu, 1,8 mg fier, 0,12 µg seleniu, 514µg betacaroten, zaharuri naturale, fructoză cu index glicemic mic și glucoză, putînd fi consumat chiar şi de cei suferind de diabet, datorită încărcăturii glicemice scăzute (evident că trebuie consultat doctorul mai întîi).

Spre deosebire de alte produse româneşti de calitate ce nu reuşesc să îşi facă loc pe piaţă, magiunul aici prezent are trei mari atuuri: e un produs favorit al Casei Regale (nu trebuie să fii regalist pentru a îţi da seama că cei cu sînge albastru nu consumă toate piureurile de mere cu 20% fruct si restul arome intulate “Dulceaţă de Fructe” sau alte mizerii similare), e singurul produs românesc recunoscut ca produs tradiţional şi brand protejat de către Uniunea Europeană, însă cel mai important mi se pare faptul că are o identitate vizuală bine definită. Logo-ul are sens şi e foarte bine realizat (simplu, dar în acelaşi timp cu elemente ce sugerează sănătate, naturaleţe, apropiere faţă de consumator, tradiţie), ambalajul per total este foarte bine gîndit, conţinînd absolut toate informaţiile care ar putea interesa un client pretenţios în momentul întîlnirii cu acest produs.

Acum bănuiesc că aţi vrea să auziţi cîte ceva şi despre gust, nu? Ei bine, n-am nimic de spus deosebit despre gust. La mine în familie se face magiun în fiecare an, şi singura componentă “non-bio” e aspirina. Magiunul de Topoloveni este… un magiun foarte bun, cu un brand bine lucrat şi cu mult peste 99% din produsele pe care le veţi găsi la raftul cu dulceţuri-gemuri din orice supermarket de la noi, atîta tot. Recomand consumul moderat, împreună cu nişte pîine de casă şi puţin unt românesc de calitate (există destule alternative pe piaţă, sper că nu e nevoie de sugestii)… ;)

Din cîte am înţeles, e posibil să găsiţi produsul aici de faţă prin Billa, Real sau Selgros. Eu am dat 8 RON pe un borcan la tîrgul pe care l-am menţionat mai sus. Ca un mic fapt divers, pînă acum cîţiva ani, magiunul de Topoloveni era exportat în Germania/Austria, unde era “lungit” cu zahăr şi alte prostii, apoi vîndut cu 15 EUR borcanul.

Oh, da, încă ceva – site-ul oficial al producătorului este acesta. Ştiu, e cu mult sub ce ar merita, dar sper să se remedieze problema cît de curînd. Nu de alta, dar am văzut deja sucurile Râureni dispărînd de pe piaţă, ar fi mult prea păcat ca o astfel de istorie să se repete…

Pana atunci, habar n-aveam de ei. Nu stiu cum se face, dar din acel moment ii gasesc peste tot, in supermarket, la alimentara, la chioscul de la metrou sau la non-stop-ul de la colt.

Bine, recunosc, am cam devenit dependenta. Sunt atat de buni, incat am oricand pofta sa-i mananc.

La inceput serveam doar cu Cereale si fructe (sortimentul din stanga), pentru ca prietena mea asta manca. Dar apoi i-am descoperit pe cei cu Cereale si Ciocolata si m-am reindragostit.

In plus, fata de aceste doua sortimente mai exista si biscuitii cu Cereale si Lapte, care se topesc in gura.

Ei bine, Belvita reprezinta o alternativa la micul dejun. Nu stiu cat de sanatos e, dar eu cand nu am timp sa mai prepar micul dejun, imi iau in geanta un pachet de biscuiti si il mananc pe drum, in statia de autobuz sau la metrou.

Asta pentru ca, mai nou, am acasa provizii de BelVita. La birou am alte provizii, pentru gustarea de la ora 5.

Biscuitii sunt frumos impachetati, cate 4 bucati lunguiete, in pachete ce cantaresc 50 g.

In cutiile de 300 g (in imagine) se regasesc 6 pachete mai mici, care au fiecare tot  cate 50 g, numai ca sunt impachetate in material transparent.

Un pachet de 50 de g de biscuiti contine 220 kcal, in caz ca va intrebati, doamnelor. In plus, biscuitii nu contin conservanti sau coloranti artificiali, dar contin vitamine importante pentru corp (B1, B3, B6) si sunt o sursa de fibre.

Si in caz ca vreti sa stiti cati bani scoateti din portofel, un pachetel de 50 g costa intre 1.5 lei si 2 lei, depinde de unde este achizitionat. Pe la chioscuri de cele mai multe ori i-am gasit la pretul de 1.6-1.7 lei.  Cutia de 300 de g, cumparata din supermarket, costa 7.5 lei.

Pofta buna! Va doresc sa-i aveti aproape in diminetile in care sunteti lipsiti de orice forma de chef.

Sau cand vreti ceva dulce.

Numai sa nu abuzati, ca mine!

PS: Cititi si recomandarea Cristinei, care i-a descoperit acum mai bine de o luna.

Mancarea, bautura, dulciurile sunt apreciate in functie de gustul si preferintele fiecaruia. Experientele culinare sunt cunoscute pentru “capacitatea” acestora de a trezi in noi senzatii fizice si emotionale, explicate stiintific prin elibrarea unor substante (serotonina, dopamina si endorfina) in creierul uman. Daca este vorba despre desert sau “pofta de ceva dulce”, eu optez de cele mai multe ori pentru inghetata. In general, mananc una pe zi, cu mici exceptii. Am incercat cam toate sortimentele: autohtone si de import, simple sau cornet, pre-ambalata sau nu. Cand mananc inghetata, ma simt fericita. Sunt intr-o permanenta cautare de mai bun, mai bine in toate aspectele care ma definesc. Si dupa cum am spus mai sus, inghetata ma face fericita, astfel face parte din mine, din ceea ce-mi place. Din acest punct de vedere, pot afirma si sustine cu argumente concrete si verificabile, faptul ca Magnum a atins perfectiunea.


As putea cu greu sa aleg intre cele trei sortimente disponibile. Cred ca totusi o ierarhie in functie de ziua si starea de spirit pe care o am la momentul respectiv. Magnum White cred ca sa potriveste intr-o zi de weekend, boema, cand simti nevoia sa citesti o carte si sa te rupi de cotidian. Iti ofera starea de calm si liniste, o liniste placuta… nu de singuratate. Magnum Classic este o placere pe care mi-as acorda-o in fiecare zi, indiferent de situatie sau nivel al moralului. Cat despre Magnum Almond, as putea marca toate momentele de bucurie cu geniala combinatie de migdale crocante si ciocolata.

Pentru un adevarat iubitor de inghetata, dar si celor care se delecteaza doar din cand in cand, recomand Magnum, iar celor care sunt curiosi de experienta sau nu au gustat niciodata, le-o recomand. Puteti merge la Grand Cafe Van Gogh pana pe 15 august, de joi pana duminica, intre 18:00 si 22:00 si va garantez ca nu veti regreta.

Zis si facut, intr-o dimineata, alaturi de pliculetul de capuccino Jacobs mov am cerut la chiosc in drum spre farmacie si-un pachet de biscuiti. Care s-au dovedit a fi in numar de 4. Mari si lati, pardon, mari si lunguieti! Ei, daca va place grahamul o sa va placa si acesti biscuiti, in care se simt destul de pregnant cerealele. Sunt trei variante: cu fulgi de ciocolata (suficient de mari ca sa se simta, fulgii, adica), cu fructe (in care sunt bucatele de fructe si stafide), iar cei cu lapte au chiar gust de biscuiti inmuiati in lapte.

Observ ca in ultima vreme e un adevarat trend in producerea de forme cu eliberare prelungita, si vad ca nu numai la medicamente. Recunosc ca asta m-a intrigat cel mai tare la reclama: ce-i cu carbohidratii aia cu eliberare prelungita? Pot sa va spun ca biscuitii BelVita Start, sunt gustosi si suficient de satiosi ca sa nu-ti mai trebuiasca nimic altceva, nici dulce nici de mancare pana dincolo de pranz.

Acum, daca cei 4 biscuiti (care cantaresc 50 de grame si numara 33 de grame carbohidrati pe pachet) merita 1.5 lei va las pe voi sa hotarati. Nu inainte de a-i gusta, insa, alaturi de o cana de lapte (sau cafea, cum va place) si-un servetel.

Din cate am vazut prin magazine exista bomboane Chokotoff ambalate sub doua forme, care difera ca si gramaj, insa eu prefer cutiile mai mari, de 285g (ca si in poza atasata articolului).

O cutie de Chokotoff mare cantareste 285g si contine 30 caramele delicioase invelite in ciocolata Poiana cu 80% caramel, suficient pentru orice pofticios.

Acum nu am in casa aceste caramele, insa numai scriind despre ele mi se face pofta.

Dupa un studiu recent ciocolata Poiana a iesit in topul preferintelor romanilor, si pe buna dreptate as spune eu.
Nu am cuvinte prea multe pentru ca un produs bun nu necesita o prezentare prea detaliata. Un produs bun se vinde datorita calitatii deosebite.

Poiana Chokotoff reprezinta caramele delicioase ce pot fi cumparate pentru a fi oferite cadou sau pentru a le devora cu familia si prietenii.

Partea negativa ca la orice ciocolata (sau mai bine zis ca la orice produs din gama) e ca are destul de multe calorii, drept urmare trebuie mancat cu moderatie (ce amuzant suna), desi, recunosc ca aceste caramele creeaza o usoara dependenta si odata ce ai desfacut una, cu greu te mai opresti.

Savurati-le cu placere!