Am descoperit rosiile uscate in ulei in Pizza Hut, cand am mancat pastele lor cu zucchini si n-am putut sa-mi mai iau gandul de la ele. Obisnuiesc sa le mananc impreuna cu branza cu verdeata pe paine si in paste. Cand gasesc o reteta delicioasa intr-un restaurant, retin ingredientele si nu ma las pana nu-mi iese acasa. Astfel imi prepar si eu acea reteta de paste cu rosii uscate si zucchini.

Am reusit sa gasesc aceasta caserola in Mega Image in Constanta, dupa ce am testat un borcan de rosii uscate in ulei de turnesol, care mi s-au parut ciudate ca gust. A doua incercare a meritat si o sa raman fidela acestui preparat pana cand voi reusi sa-mi fac rosii uscate in ulei acasa. Apropos, chiar maine intentionez sa pun la uscat primele rosii, iar daca ies cum trebuie dupa 5 zile, conform retetei, imi voi umple vreo 10 borcane pentru la iarna.

Puteti consuma rosiile uscate in ulei cu paste, cu branza, cu tofu, cu salate si cu ce vi se pare voua ca se mai potrivesc.

Ca gust, pot sa va spun ca nu se aseamana cu rosiile proaspete, ci mai degraba cu ceva preparat bun-bun si gustos, caruia nu-i lipseste nimic. Sunt condimentate bine, iar uleiul ramas dupa consumarea rosiilor din caserola, poate fi folosit la prepararea salatelor.

Caserola aceasta costa cam 12 lei. Sper sa o gasiti si in alte supermarket-uri decat Mega Image. Eu inca mai caut.

Mancarea, bautura, dulciurile sunt apreciate in functie de gustul si preferintele fiecaruia. Experientele culinare sunt cunoscute pentru “capacitatea” acestora de a trezi in noi senzatii fizice si emotionale, explicate stiintific prin elibrarea unor substante (serotonina, dopamina si endorfina) in creierul uman. Daca este vorba despre desert sau “pofta de ceva dulce”, eu optez de cele mai multe ori pentru inghetata. In general, mananc una pe zi, cu mici exceptii. Am incercat cam toate sortimentele: autohtone si de import, simple sau cornet, pre-ambalata sau nu. Cand mananc inghetata, ma simt fericita. Sunt intr-o permanenta cautare de mai bun, mai bine in toate aspectele care ma definesc. Si dupa cum am spus mai sus, inghetata ma face fericita, astfel face parte din mine, din ceea ce-mi place. Din acest punct de vedere, pot afirma si sustine cu argumente concrete si verificabile, faptul ca Magnum a atins perfectiunea.


As putea cu greu sa aleg intre cele trei sortimente disponibile. Cred ca totusi o ierarhie in functie de ziua si starea de spirit pe care o am la momentul respectiv. Magnum White cred ca sa potriveste intr-o zi de weekend, boema, cand simti nevoia sa citesti o carte si sa te rupi de cotidian. Iti ofera starea de calm si liniste, o liniste placuta… nu de singuratate. Magnum Classic este o placere pe care mi-as acorda-o in fiecare zi, indiferent de situatie sau nivel al moralului. Cat despre Magnum Almond, as putea marca toate momentele de bucurie cu geniala combinatie de migdale crocante si ciocolata.

Pentru un adevarat iubitor de inghetata, dar si celor care se delecteaza doar din cand in cand, recomand Magnum, iar celor care sunt curiosi de experienta sau nu au gustat niciodata, le-o recomand. Puteti merge la Grand Cafe Van Gogh pana pe 15 august, de joi pana duminica, intre 18:00 si 22:00 si va garantez ca nu veti regreta.

La Metro găsești în niște gălețele urâte de plastic transparent adevărata mozzarella. Lipsa de fițe a ambalajului mă face să cred că e produsă la o fermă italiană care nu a auzit de marketing, packaging și alte invenții care ne iau ochii și banii.

Pe etichetă scrie “Mozzarella di bufala campana”, iar prețul nu e deloc prietenos. Pentru 60 de lei, primești însă un kilogram de bulgărași scufundați în zer care-i păstrează proaspeți și apetisanți.

În plus, atenție, această mozzarella e făcută din lapte de bivoliță. Nici nu vă puteți închipui finețea și savoarea acestei brânze italienești. Sau ce frumos se prelinge cuțitul prin bulgării ce abia așteaptă un praf de oregano și un strop de ulei de măsline.

Descoperiți-o înaintea marilor gurmanzi sau până ce Metro decide că nu e pe gustul românilor. Adevărul e că nu-și prea are locul printre fumuri de grătăre și hituri de Strehaia.

În final, o mare rugăminte: dacă ignori criza și încerci minunăția asta, niciodată, sub nicio formă, în niciun caz nu scoate bulgării din apa lor. Cumpără-ți mai bine un frigider mai mare, dar nu produce ruptura telenovelistcă între mozzarella asta și zerul unde se simte ea bine.

Asta aveam sa aflu ulterior, dupa ce consumasem deja crema de branza cu aroma de nuca de cocos MAIGRE MAGER.  Din seria vizitelor mele destul de rare in supermarketuri/hipermarketuri, saptamana trecuta am incercat alte produse noi, importate. 

Crema de branza pe care vi-o recomand astazi este importata din Belgia, se gaseste in cutiute de 180 g si are 109kcal/100g, in cazul in care kilogramele in plus va ingrijoreaza.

Fiindca eu consum foarte multe lactate, ma plictisesc repede de aceleasi produse si acelasi gust si simt mereu nevoia sa incerc ceva nou. Cunosc deja gama Danone ( Activia, Nutriday, Actimel, Danette-delicios :D , Fruitmania, Cremosso, Danonino(da!) ), Tnuva( Sana Mea, Budinca Mea, Iaurtul meu fin, Lapte Batut, Iaurtul meu fin cu cereale), Zuzu( Lapte batut, Iaurt Dietetic),  Milli, Yoplait( gustul de care ma plictisesc cel mai repede), etc si din cand in cand merg in hypermarket cu ideea ca voi pleca acasa cu produse noi pe care sa le incerc. Asta va recomand si voua sa faceti uneori, sa pastrati increderea in produsele pe care le folositi, dar sa acordati atentie si altora.  Asadar, data viitoare cand ajungeti in Mega Image( acolo am gasit eu produsul, nu stiu in ce masura este de gasit in celelalte ) nu ezitati sa incercati Maigre Mager. 

Mentionez doar ca aceasta specialitate cu branza proaspata nu reprezinta tocmai o gustare, nu tine de foame! Pentru mine functioneaza ca un desert racoritor.

Primul lucru pe care îl observi la brânză este stratul de mucegai de la suprafață, de culoare albă (eu îl îndepărtez înainte de a consuma brânza), iar apoi te izbește un miros puternic, deloc plăcut aș putea spune. Cunoscătorii știu însă că aspectul mirosului trebuie ignorat, mai ales că sunt multe alte brânzeturi, în special franțuzești, care sunt și mai “înmiresmate”. Gustul în schimb face toți banii, deloc puțini, pe care trebuie să-i dai pentru a te bucura de acest produs românesc 100%. Consistența brânzei este cremoasă (nu se poate întinde pe pâine însă), iar gustul foarte pregnant, cu o aromă unică și persistentă mult timp după ce ai degustat-o.

Brânza Năsal nu se mănâncă în cantități mari, se savurează. Tăiată în bucățele mici, se recomandă a se servi împreună cu boabe de struguri negri, feliuțe de ceapă roșie și un vin roșu cât mai sec. Câteva felii de pâine prăjită sunt de asemenea “permise”.

Ca orice produs cu tradiție, și brânza Năsal are o “poveste”:

“Povestea branzei Năsal incepe demult, pe vremea cand tinutul de la Ţaga era sub stapanirea unui grof puternic si bogat. Intr-o buna zi, cativa tarani mai curajosi au nesocotit poruncile grofului si au luat din caşul lui, cu gandul sa puna pe masa copiilor ceva, langa mamaliga. Pentru ca nu vroiau sa fie surprinsi, au ascuns casul in grota din apropierea satului Năsal. Inspaimantati de razbunarea grofului, in cazul in care ar fi aflat, taranii nu s-au grabit sa-si ia casul din pestera. Au trecut saptamani, pana cand unul dintre ei si-a luat inima-n dinti si a intrat in pestera. Convins ca va gasi casul stricat, mare i-a fost mirarea cand l-a gasit in stare buna. Branza isi schimbase culoarea intr-un galbui rosiatic, insa era foarte buna la gust, in ciuda mirosului. In cele din urma, groful a aflat de isprava taranilor si i-a pedepsit pe nelegiuti. Apoi insa, a inceput el insusi sa-si tina branza in pestera. Asa s-a nascut branza Năsal, cu care groful isi servea toti oaspetii, mandru de gustul ei neasemuit.”

Prețul unei cutii de brânză Năsal: in jur de 38 lei/kg, variază in funcție de comerciant.

“Rețeta” de pe ambalaj mi se pare cea mai potrivită pentru degustarea somonului. Aveți nevoie, pe lângă somon, de paine toast, unt, lămâie, piper măcinat. Se păjește pâinea, se unge cu un strat subțire de unt cât este caldă, se pun deasupra feliuțe subțiri de somon peste care se stoarce lămâie și se presară piper după gust. Un vin alb este recomandat, eu prefer să distrug totul servindu-l cu cola :)

Incercati-le doar si va garantez ca nu ma veti injura.  :)