Berea la PET. Is plastic fantastic?

VN:F [1.9.3_1094]
Rating: +1 (from 3 votes)
Nu există comentarii »

Berea. Lichidul din care domnii înțeleg să consume cel puțin doi litri zilnic, așa cum fervent ne instruiesc toate canalele de televiziune. Principalul inamic al unui abdomen plat, pachețele-pachețele, ca-n filmele americane. Invenția unor călugări care, puși la post negru, au inventat pâinea lichidă (numele spune multe despre aportul caloric al berii)

Criza și canicula au mutat berea din sticlele clasice sau cutiile mai moderne în consumeristele PET-uri de plastic de 1 sau 2 litri (deși recent am văzut și hibrizi de 0,75 litri).

Majoritatea mărcilor care apelează la această tactică sunt cele populare, dar există și mărci de mijloc (de’alde Gosser, Timișoreana sau Holstein) care vor să ne umple burțile cu PET-uri supradimensionate.

Așa că este evidentă întrebarea: cât de bună e berea la PET? Dincolo de avantajul evident al prețului, sunt mai multe lucruri pe care trebuie să le ai în vedere când vrei să-ți potolești setea cu bere la sticlă Jumbo.

Mai întâi și mai întâi, berea la PET se răcește mult mai încet decât cea în recipiente mici. Așa că dacă e să o iei la grătar și nu e deja aburită, nu-ți închipui că există lac sau pârâu de munte suficient de înghețat ca să o răcească.

Al doilea mare păcat al berii la PET e că trebuie neapărat turnată în pahare. Nu știu prin ce minune a tehnicii moderne, berea ajunsă din plastic în halbă își pierde aproape instantaneu acidul și orice urmă de guler, “trezindu-se” mai ușor decât cel mai sperios iepure.

Ultimul defect al berii la PET poate fi și o calitate. Dacă e lăsată în sticla de plastic după deschiderea acesteia, berea își pierde urgent proprietățile, transformându-se într-o amăreală nu foarte apetisantă. Așa că trebuie băută cât mai repede, trecând apoi chiar și mai iute la o nouă sticlă.

În concluzie, berea la PET e recomandabilă atunci când ai în jur consumatori de încredere și destul de viteziști plus un frigider de încredere. Chiar dacă e mai comod de cărat, nu prea e de luat la pădure (asta dacă nu te încrunți la berea călâie). În schimb, este ideală pentru microbiști, fiind bună atât de sărbătorit victoriile cât și de uitat înfrângerile.

Evan Williams Kentucky Straight Bourbon Whiskey. Bun de criză

VN:F [1.9.3_1094]
Rating: +3 (from 5 votes)
2 comentarii »

Single malt-urile scoțiene sunt foarte bune, dar au un foarte mare defect: costă de parcă ar fi filtrate prin aur. Așa că sătul de interacțiunea cu “bancherițele” de la Împrumuturi de nevoi personale, i-am acordat o șansă acestui bourbon surprinzător de accesibil: 56 de lei pentru o sticlă de 1 litru (daaa, Travel Free).

Evan Williams Kentucky Straight Bourbon Whiskey se bate în State cu bătrânul Jim Beam pentru locul 1 în topul celor mai bine vândute bourbon-uri.
Cu domnu’ Evan nu te împrietenești prea ușor. La prima degustare, părerile (chiar și ale mele) au fost foarte împărțite. Din fericire, sticla a fost destul de mare pentru a permite și niște sesiuni ulterioare.

De o culoare asemeni aramei vechi sau ceaiului negru, distilatul din Kentucky are o corpolență între ușoară și medie. Picăturile rămase pe pereții paharului după rotirea licorii se scurg relativ repede, ceea ce înseamnă că băutura nu este foarte învechită (dar și că nu conține aditivi).
Ca să-i trezești toată aroma, câteva picături de apă sunt vitale. Abia atunci vei remarca mai pregnant notele de vanilie și mentă. Inițial, nasul va protesta la izbiturile aburilor de alcool, dar, din nou, apa va domoli și această problemă – vezi aici cum se degustă profesionist whisky-urile.

Dulce! Cam ăsta e pe scurt gustul băuturii servite azi. Pe lung, după începutul bogat în dulceață de porumb și caramel, whiskey-ul de Kentucky mai scoate la iveală adieri de vanilie și stejar. Finișul nu e nici lung, nici impresionant, dar te încălzește frumos și-ți lasă acea senzație bourbon-escă inconfundabilă.

Evan Williams Kentucky Straight Bourbon Whiskey nu este o mare licoare a lumii. Îi lipsește o învechire mai conștiincioasă și poate o cupajare mai atentă. Însă pentru prețul plătit, licoarea este perfect acceptabilă în orice situație (adică și sec, și în cocktail-uri). Cu alte cuvinte, raportul calitate/preț este imbatabil. Cel mai ieftin Jack Daniels e cu cel puțin 30 de lei mai scump și aș îndrăzni să spun, cel mult egal ca rafinament.

Framboise St Louis Premium Lambic cu Zmeura

VN:F [1.9.3_1094]
Rating: +4 (from 4 votes)
Nu există comentarii »

Framboise St Louis Premium Lambic cu ZmeuraIn primul rand vreau sa stiti ca nu sunt bautoare de bere, al carei gust nu-mi place, si banuiesc ca celor care sunt obisnuiti sa savureze berea obisnuita le-ar placea cu greu o bere cu gust de fructe dulci fermentate. Acesta este cazul acestei beri pe care o cumpar ocazional din Carrefour si care este scumputa la un pret de 8 lei pentru 250 ml. Se numeste Framboise St. Louis Premium Lambic si este facuta prin fermentatie spontana din: apa, malt, grau, fruct, sirop de soc, zahar, hamei, arome, edulcorant, acesulfam K si antioxidant ascorbat. Cat despre alcool, aceasta contine doar 2.8% alcool.

Acest tip de bautura m-am informat de pe Internet si am aflat ca se numeste lambic si se produce in Belgia.
Eu beau aceasta bere belgiana in varianta cu zmeura, dar voi o puteti gasi si cu alte fructe.

Ce mi-o fi venit mie sa cumpar asa ceva daca nu-mi place berea? –Pai am fost curioasa si mi s-a facut pofta la vederea etichetei. Probabil imi era si sete.
Mi se intampla des sa mi se faca pofta cand vad sticlele acelea de Bacardi Breezer si alte cokctail-uri colorate de pe rafturile alimentarilor.
Partea buna este ca, desi este dulce si are gust de zmeura, Framboise St. Louis Premium Lambic mi-a placut din prima. Am baut cu sete sticla si am stiut ca o sa-mi mai cumpar cand voi mai simti nevoia. In seara aceasta a fost a doua oara cand am baut si mi-am cumparat doua sticle.

Despre gust, miros, aspect si consistenta va pot spune ca miroase a zmeura, are gust de zmeura fermentata si bere (malt, hamei si restul catacteristice berii obisnuite), este rosie si face multa spuma, aproximativ la fel ca berea, consistenta fiind aceeasi cu a berii. Combinatia de arome este interesanta si gustoasa. Va recomand s-o incercati cand aveti ocazia si sa reveniti cu pareri.

Haina face whisky-ul Dimple 15 Years Old

VN:F [1.9.3_1094]
Rating: +2 (from 6 votes)
3 comentarii »

De numele familiei Haig, inventatoarea mărcii Dimple, se leagă prima mențiune istorică despre whisky. Prin 1655, împins de Necuratul (citește însetat nevoie mare), Robert Haig își pornește alambicul într-o zi de Sabat. Preotul satului îl prinde însă cu mâța în sac și cu malțul în pahar, așa că îl aduce în fața sfatului bătrânilor pentru a-și primi afurisenia de cuviință. Actul care oficializa muștruluiala a devenit prima referire documentată la o distilerie de whisky.

Dimple e un blended whisky – adică un amestec de single malt-uri (whisky-uri făcute din malț de orz la o singură distilerie) și whisky-uri de cereale. Tradițional, un blended whisky e considerat inferior unui single malt, din cauza prezenței în cupaj a unor distilate de cereale cu mai puțină personalitate.

Caracterul Dimple
De când îi arunci prima ocheadă, Dimple iese în evidență prin sticla stilată, cu niște “gropițe” elegante. Dincolo de rolul estetic, cele trei “dimples” asigură o priză perfectă, asta în caz că-ți tremură mâna de nerăbdare.

Culoarea lui Dimple e specifică unui whisky de o vechime respectabilă: un cafeniu deschis, asemeni lemnului de stejar lăcuit. Odată turnat în pahar, licoarea scoțiană nu impresionează cu o aromă deosebită.

În afară de notele de malț și a unei vagi urme de fum de turbă (aromele cele mai persistente în majoritatea single malt-urilor), nu prea miroși altceva. Asta îmi spune mie clar că Dimple conține un procent destul de mic de single malt-uri nobile și multe whisky-uri de cereale, mai slab parfumate.

Un strop de apă descătușează însă o seamă de adieri de vanilie și flori de câmp, dar buchetul tot rămâne destul de discret pentru un blend învechit 15 ani.

Gustul nu e nici el ceva de neuitat. Sunt acolo niște note de miere atrăgătoare, poate și ceva citrice. Curând însă ele sunt luate pe sus de tonurile dominante de malț și alcool curat.

Corpolența lui Dimple e destul de fină, ceea ce-l face ușor de băut. Finișul e mediu spre lung, dar fără prea mare profunzime, singura impresie clară fiind cea de malț.

În concluzie, Dimple e un blended whisky acceptabil, dar în niciun caz memorabil. Eu vi-l recomand gândindu-mă mai ales la ambalajul elegant. Grație acestuia, Dimple e un cadou perfect atunci când mergi în vizită la un amic neinițiat într-ale whisky-ului sau dacă trebuie să-ți arăți recunoștința față de un medic sau un reprezentant al statului.

În rest, dacă iau în considerare prețul de circa 130 de lei, vă sfătuiesc din tot sufletul să mai puneți încă 10-20 de lei și să luați un single malt respectabil, Talisker sau Glenfiddich.

Vodka Żubrówka. Mai avem nevoie și de iarbă

VN:F [1.9.3_1094]
Rating: +4 (from 10 votes)
1 comentariu »

De luni seara, am făcut o pasiune pentru cea mai bună prietenă a prietenei mele poloneze. E delicată, dulce, ademenitor parfumată… A, și are un zimbru pe etichetă.

Cu multă curiozitate am desfăcut frumușica sticla de vodkă Żubrówka adusă de Anna. Știam multe lucruri bune despre vodka poloneză, considerată de mulți cel puțin egala suratelor rusești. Dar licoarea gălbuie care mi-a invadat paharul s-a dovedit dincolo de cele mai optimiste așteptări. Arome delicate de vanilie, migdale verzi și fân proaspăt cosit s-au ridicat în valuri năbădăioase spre mustăcioara-mi pofticioasă.

Așa că nu am stat pe gânduri și am sorbit prima picătură. Dulceața ca de miere a licorii îi cumințește excelent tăria de 40%. Alcoolul nu arde în niciun moment, ci alunecă foarte delicat, grație corpolenței sale aproape uleioase.

Savoarea vodcii Żubrówka este neașteptată: o explozie de lămâie, condimente (scorțișoară, cuișoare?) și ierburi sălbatice (izmă, cimbrișor). Această combinație de gusturi e dată de iarba zimbrului (cunoscută la noi ca iarba Sfintei Maria), care parfumează vodka pură de secară poloneză.

De altfel, în fiecare sticlă de Żubrówka vei găsi un fir de iarbă frumos mirositoare. Bine ar fi să faci ca mine și să-l păstrezi cu maaaare atenție pentru momente speciale. Polonezii jură că iarba zimbrului e un afrodisiac potent și mărește sensibil virilitatea.

Dulce și parfumată. Rafinată și tare. Vodka Żubrówka face cu ochiul atât lui, cât și ei. Este excelentă pentru o seară relaxată cu prietenii de familie însoțită eventual de un castron de guacamole cu tortilla chips. Noi am băut-o seacă, răcită puțin. Însă în Polonia, Żubrówka se bea mai ales în combinație cu suc de mere, după cum ne-a spus Anna.

Și un ultim pont pentru consumatorii de cursă lungă. Fiind extrem de curată și produsă exclusiv din secară de foarte bună calitate, vodka Żubrówka nu se lasă cu dureri de cap a doua zi.

Bowmore, whisky-ul reginei

VN:F [1.9.3_1094]
Rating: +6 (from 6 votes)
5 comentarii »

Deși e mai puțin cunoscut la noi, Bowmore e unul dintre whisky-urile scoțiene cu care trebuie să înceapă orice aventură prin țara single-malt-urilor. Nu degeaba Bowmore a fost singura distilerie de whisky vizitată de regina Elisabeta a II-a.

Bowmore e făcut prin uscarea malțului cu fum de turbă, ceea ce-i dă un gust foarte specific whisky-urilor făcut în insulele scoțiene.

Eu am încercat un Bowmore de 12 ani, cel mai tânăr din colecția casei. Am fost impresionat de notele de lămâie și miere care rotunjesc superb aroma de fum de turbă. Gustul păstrează tonurile de fum de turbă, dar cu siguranță vei regăsi pe undeva și savoarea de ciocolată neagră.

Bowmore 12 Years Old nu rupe portofelul, dar spune multe despre priceperea ta într-ale whisky-ului. E una dintre acele nestemate care transformă o seară cu prietenii în ceva de neuitat.

Sambuca Ramazzotti

VN:F [1.9.3_1094]
Rating: +1 (from 3 votes)
5 comentarii »

pernod-ricard-ramazzotti-sambucaNu sunt eu o mare băutoare, dar am câteva licori cărora nu le pot rezista. Printre ele acest minunat lichior de anason: Sambuca Ramazzotti.

Produsul aparţine casei Pernod-Ricard care are în portofoliu atâtea bunătăţi bahice încât mă întreb uneori cu ce scop mai există ceilalţi producători. Sambuca Ramazzotti este un lichior de anason dulce, cu gust foarte intens şi un conţinut mare de alcool (38%).
Citeşte mai mult »