Lucrez mult. Uneori nu ştiu, când plec de-acasă, la ce oră mă voi întoarce (nici măcar aproximativ). În dimineţile în care sunt hărnicuţă, îmi prepar la repezeală un sandwich, preferabil la sandwich-maker. Însă destul de frecvent mi se întâmplă să nu am timp/chef/răbdare să o fac. Şi, invariabil, ca o gurmandă ce mă respect, pe la o anumită oră mi se face o foame teribilă. Există două chestii care mă fac să mă ridic de la microscop şi să merg la chioşc: faptul că uneori de la hipoglicemie nu mă pot concentra şi dau rateuri şi faptul că alteori mi-e jenă de colega mea de birou (mai exact de bancă) care nu poate ignora zgomotele nerăbdătoare comise de stomăcelul personal.
Am depistat în curtea spitalului unde lucrez un chioşc care vinde sandwich-uri “Sandwich Time”. Într-o vreme, le botezasem împreună cu colegii mei, “sendvişele”, dar nu pentru dimensiuni, ci pentru senzaţia de plăcere pe care ne-o procurau. Sortimentele pe care le cumpărăm sunt: cu piept de pui pane (conţine o baghetă, piept de pui pane, castraveţi prospeţi şi muraţi şi maioneză), cu muşchi file şi caşcaval afumat (conţine în plus unt şi felii de roşii şi castraveţi); cu şuncă de pui sau şuncă presată şi caşcaval afumat (mai conţine salată de crudităţi şi maioneză). Pe cel de-al doilea eu îl încălzesc (în microunde sau, mai bine, în sandwich-maker) şi devine cu adevărat senzaţional. Cel cu piept de pui pane este absolut delicios, neîncălzit, eventual asezonat cu o Cola la jumate (se duce direct pe coronare).
Nu susţin că e o mâncare sănătoasă, totuşi sandwich-urile seamănă extrem de mult cu cele făcute acasă (dacă le faci cu maioneză cumpărată). Defectul lor este că au cam multă pâine, dar măcar e o pâine bună la gust, nu porcăria sfărâmicioasă pe care ne-o oferă adesea brutăriile.
Nu vă recomand aceste sandwich-uri în regimul de zi cu zi, dar, când foamea vă chinuie şi la orizont nu se întrevede nici o supiţă ca la mama acasă, puteţi apela la aceste gustări săţioase şi aducătoare de pace minţii şi stomacului. Un sandwich costa 5 lei şi le găsiţi la numeroase chioşcuri, precum şi în majoritatea staţiilor de metrou (în nişte frigidere). Ţinând cont că pe la ora 14.00 şi acele frigidere şi chioşcurile au stocul epuizat, cred că nu se prea pune problema prospeţimii. Eu personal n-am mâncat niciodată astfel de sandwich-uri vechi şi nu am avut niciodată probleme din cauza lor.
Remia Fritessauce este maioneza mea preferata, pe care am descoperit-o acum ani de zile, cand m-a invitat o prietena sa luam pranzul la ea acasa, servindu-ma printre altele cu o portie mare de cartofi prajiti peste care pusese aceasta maioneza. Mi-a placut din prima gustul, mai ales in combinatie cu cartofii prajiti – felul meu de mancare preferat.
Deşi nu prea sunt adeptul mâncărurilor de tip fast-food, vreau să vă recomand una dintre cele mai bune (dacă nu cumva cea mai bună) pizza din Bucureşti: 
