Pentru cine nu a ajuns in statiunea Olimp, trebuie sa mentionez ca este situata pe un dig natural, la 20-30 de metri deasupra marii, iar plaja este formata din mai multe zone inguste, frumos amenajate, curate si cu nisip fin si apa limpede.

Ehe, deja v-am facut pofta de o baie in Marea Neagra?

Ne-am cazat la Hotel Amfiteatru, care este situat la 30 de metri de plaja (e cam greu cu urcatul si coboratul scarilor). Camera in care am stat a fost cu vedere la mare, un peisaj superb, mai ales dimineata si noaptea. Camera avea mobilier vechi, insa era foarte curat. Intr-un articol precedent am mentionat ca mai ales atunci cand merg cu fetita (si mai mereu merg cu ea) sunt foarte atenta la curatenie. Zilnic ni se facea curat in camera, ni se schimbau prosoapele si totul a fost foarte bine.

Am optat pentru un sejur de 5 nopti cu mic dejun bufet suedez, astfel ca dimineata puteam savura tot ce ne doream din vastul meniu.

Celelalte mese le poti savura linistit in acelasi complex, avand o priveliste de vis la frumoasa noastra mare.

La terasa hotelului canta o formatie in fiecare seara, iar melodiile erau superbe (oldies but goldies), iar artistii desavarsiti.

Ce am apreciat in aceasta statiune si la hotelul unde am stat si de ce il recomand:

- plaja curata;
- apa creste de la mica la mai mare, deci poate sta copilul in apa si pot innota si eu linistita;
- hotelul foarte curat;
- lume de foarte buna calitate;

Pentru ca mi-a placut tare mult, i-am dat un Like si pe Facebook complexului Olimp Amfiteatru Belvedere.

Ca urmare, in cele 14 zile de peregrinari, am avut ocazia sa stam in fel de fel de locuri si am intalnit fel de fel de oameni. Incerc sa prezint, pe scurt, experientele pe care le-am avut si voi incepe cu o experienta placuta, din ciclul “Recomand”: vila Remmar, din localitatea Ciungetu (jud. Valcea).

Vila este situata intr-o zona destul de interesanta, din punct de vedere turistic: aproape de lacurile de acumulare Petrimanu si Galbenu, lacuri de o frumusete deosebita, intr-o zona deluroasa (intre Valea Latoritei si valea Rudaresei), cu un aer foarte curat si foarte linistita. De aici se pot face diverse trasee turistice prin muntii Latoritei sau Muntii Capatanii.

Tot de aici se poate ajunge si pe faimosul drum “Strategica”, care va va purta (pe jos, cu bicicleta sau cu o masina 4×4) pe culmile muntilor pana la Transalpina (DN 67C). Revenind la pensiune, am fost foarte placuti impresionati de amabilitatea gazdelor (care ne-au adus, din partea casei, lapte proaspat, coacaze rosii, sirop de muguri de brad), curatenia camerelor, confortul paturilor si a pernelor (eu sunt foarte pretentios cand vine vorba de acest capitol :) ), etc.

Curtea este suficient de mare ca sa incapa masinile turistilor si sa ramana si ceva loc pentru joaca, doua balansoare, un foisor si un gratar. Desi am petrecut numai o noapte acolo, ne-am simtit foarte bine si vom reveni, cu siguranta. Mentionez (pentru carcotasi) ca nu am niciun fel de legatra cu aceasta pensiune, in fara de faptul ca am innoptat acolo (si ne-am simtit cu totii, 6 persoane, foarte bine).

Avand copil, tot timpul am grija ca locurile unde ma cazez sa fie foarte, foarte curate, deoarece nu trebuie sa stau cu grija ca a atins copilul meu ceva si se imbolnaveste. Din prima clipa, m-a uimit ospitalitatea oamenilor de acolo si curatenia greu de gasit in alte locuri din Romania.

La intrarea in vila, te asteapta un expresor de cafea gata sa te invioreze la orice ora… pe GRATIS. Da, ati citit bine, cafeaua e pe gratis, din partea casei… intra in pretul camerei care este de 90 lei pe noapte. Vii se pare scump? Mie chiar deloc, tinand cont de locatie, curatenie, ospitalitate, s.a.m.d.

Nu exista weekend sa nu plec cu fetita mea in tara (la munte, la mare…) deci ma cazez destul de des la hoteluri, vile, pensiuni, etc. Curatenie ca la Vila Andra din Predeal nu am mai gasit nicaieri.

Prietenii mei erau cazati de joi acolo si mai stau pana marti, insa noi a trebuit sa ne intoarcem (din pacate) dupa numai o noapte. Am dormit acolo la fel de bine ca acasa, incarcandu-ne bateriile pentru o noua saptamana istovitoare.

Prima data am vazut camera prietenilor care era in ton bleu si am crezut ca asa sunt toate camerele, insa intrind in camera noastra am vazut un verde extrem de placut, o camera foarte spatioasa si o baie mai mult decat generoasa… totul in nuante de verde.

Am aflat ca au 12 camere amplasate pe trei niveluri, iar camerele si baile au aceeasi culoare: bleu, vernil sau bej. Camerele au terasa si baie proprie cu cada, televizor si frigider. Camerele de la mansarda au un spatiu suplimentar cu pat pentru copii. Nu am dormit la mansarda, deoarece fetita noastra nu stie sa doarma (inca) in pat normal, avand dupa noi patutul “travel”.

Mi-e greu sa explic in cuvinte cat de bine m-am simtit, deci va invit sa vizitati site-ul Vilei Andra pentru a va face o rezervare atunci cand doriti sa mergeti la Predeal.

Aventura de care a avut parte #taxiulCeRecomand prin Grecia a inclus si vizitarea manastirilor din muntii Meteora. Situate in mijlocul Greciei, pe valea Tesaliei, nu departe de Muntii Pindului, langa oraselul Kalambaka, ai parte de un drum cu peisaje incredibile, ce par ca sunt menite sa fie o initiere catre destinatie.

Nu am crezut niciodata ca o formatiune stancoasa de munte poate fi atat de frumoasa. Formele variate si neregulate alcatuiesc, paradoxal, un tot unitar ce sfideaza orice incercare a omului de a-l descrie.

Serpetinele iti ofera o senzatie incredibila prin faptul ca privesti direct abisul la doar cativa centimetri departare. In timp ce urci, incep sa se arate pe rand zidurile manastirlor, asezate in varful stancilor. Pe masura ce te apropii, simti desprinderea lumii de jos. Desi am fi vrut sa le vizitam pe fiecare in parte, ne-am oprit la Marea Meteora (sau Marele Meteora) – construita pe platoul celei mai inalte stanci, la o inaltime de 613 metri.

In momentul in care ai pasit in interiorul cladirii, nu simti istoria locului, nu privesti si incerci sa descoperi un obiectiv turistic. Simti doar chemarea, chemarea catre contemplare. Si intelegi de ce sihastrii au ales inca de la inceputul secolului IX acest loc pentru rugaciune. Nu iti vine sa crezi ca sunt locuri construite de mana omului, par a fi daruite si nascute din munte.

Marea Meteora – este cea mai mare cladire dintre cele prezente in complexul de manastiri. A fost ridicata la mijlocul secolului XIV dupa Hristos, iar apoi a fost restaurata si infrumutesata in anii 1483 si 1552. Cladirea in sine este muzeu – principalele puncte de interes fiind camera cu cranii, pivnita / crama pentru depozitarea alimentelor si a vinului, bucataria traditionala (pastrata cu exact acelesi specific ), terasa exterioara cu loc pentru rugaciune.

Biserica principala (Katholikon), poarta hramul Schimbarea la Fata si a fost ridicata in aceeasi perioada (mijlocul secolului XIV) si decorata in 1483 si 1552.

Complexul de manastiri de la Meteora contine sase cladiri: Marea Meteora, Sf. Nicolae Anapafsas, Sf. Stefan, Sf. Treime, Varlaam, Rusanu. Pana de curand (cateva decenii), accesul catre aceste manastiri se facea exclusiv pe scara de funie sau cu plasa trasa cu un sistem de scripeti. Este inutil sa argumentez mai departe de ce trebuie sa vizitati Meteora.

Este un loc incredibil, printre cele mai frumoase locuri din lume – si nu vorbesc doar din punct de vedere al peisajului.

Parcul este asezat pe partea stanga a drumului, pe o culme de deal, intre copaci care abia inflorisera.  Taxa de acces este de 1 euro, mai mult decat decent fata de modul in care parcul este amenajat si curatat. Prima atractie a fost hipnotizanta, la propriu – am  testat discurile optice si efectele lor vizuale. Am gasit acolo mai multe minunatii, printre care mentionez:  prisma, pendulul, sferele inerte, turbina cu apa – in care iti creai mica ta tornada (prind mecansimul intr-un mod naiv),  lentila – care amplifica lumina solara pana in punctul in care puteai sa aprinzi o hartie (stiti voi, cum era in desene cu lupa :P).  Ne-am minunat de reflectoarele parabolice, ceasul solar, compasul, telescopul  si pentaphonul.

Mi s-a parut absolut fascinant modul in care functioneaza reflectoarele parabolice. Daca citesti explicatia mecanismului, pare oarecum banal; dar cand l-am testat, eram cuprinsa de o emotie si nerabdare copilareasca. Pe scurt, reflectoarele parabolice  propaga sunetul sub forma unui val prin aer, sunet care se reflecta  pe suprafata a reflectorului parabolic. In timpul reflectiei, energia este colectata in centrul  reflectorului, de unde este propagata inapoi la sursa. In alte cuvinte, erau doua pietre parabolice pozitionate la o distanta de aproximativ 50 de metri. Daca sopteai in centrul uneia, cuvintele tale se auzeau la 50 de metri departare, in centrul pietrei opuse.

Este un sentiment greu de descris sa vezi ruinele scolii lui Aristotel, alaturi de transpunerile moderne ale minunatiilor mentionate mai sus. Vizitezi o bucata din istoria umanitatii, un loc in care una dintre cele mai luminate minti a contemplat si a creat. Daca mergeti in Grecia, nu ocoliti Parcul lui Aristotel; merita prin tot ce vedeti acolo, cat si calatoria catre acesta.

Inainte de a pleca, am urmarit cu atentie rubrica Meteo (il prefer pe Busu’ de la ProTV) si am vazut ca la Predeal urma sa ninga in weekend, astfel ca bucuria primilor fulgi de zapada din toamna aceasta (pentru ca nu a venit inca iarna, d.p.d.v. calendaristic) a intrecut starea mea de raceala puternica.

Din pacate, am plecat vineri seara si traficul a fost destul de greoi, astfel ca am facut vreo 2 ore si jumatate (poate chiar mai mult) pana la pensiune.
Pensiunea se afla la maxim 100 de m de partia Clabucet si este situata chiar pe DN1, astfel ca nu mi-a fost deloc greu sa o gasesc.

De cum am ajuns am fost intampinata cu o deosebita caldura, asa cum rar gasesti pe la noi si mi-a fost inmanata cheia camerei pentru a putea urca bagajele. Tinand cont de faptul ca am fost in familie, si cu micuta mea (de 1 an si 2 luni) pe care trebuia sa o culcam, nu am mai putut cobora pentru a servi ceva, insa am putut servi in camera o ciocolata calda care ne-a facut somnul mai dulce si linistit.

Am apreciat foarte mult faptul ca pensiunea dispune de internet wireless, astfel ca am putut sa imi verific toate e-mailurile si sa mai urmaresc articolele si comentariile de pe cerecomand.ro :).

De asemenea, in toate cele 14 camere, pensiunea Del Monte are toate dotarile necesare unei vacante reusite la munte.

O alta facilitate de care m-am bucurat a fost caldura, fara de care nu as fi putut rezista. Spun asta, deoarece la sfarsitul lui august am fost in concediu in zona Moldovei si am fost cazata 3 nopti la o pensiune in Putna, unde, desi temperaturile erau destul de scazute noaptea, managerii refuzau sa porneasca caldura.

Foarte important de mentionat, camerele au paturi matrimoniale, nu cum gasesti in alte locuri 2 paturi lipite, iar cand vrei sa ajungi la mijlocul “patului” cazi in gaura.

Sambata dimineata am servit micul dejun in restaurantul pensiunii, care este foarte frumos aranjat, iar servirea este impecabila. Gasesti aici un meniu diversificat din bucataria noastra romaneasca, cat si din cea internationala.

Pensiunea dispune si de posibilitatea inchirierii de ATV-uri pentru plimbari montane, insa, fiind cu micuta noastra nu ne-am putut bucura de acestea, dar, data viitoare vom merge singuri si vom profita la maxim.

Preturile sunt acceptabile, astfel ca pentru cazare platesti 100 lei / zi pentru camera dubla (pat matrimonial), iar la restaurant platesti ca la orice restaurant de aceeasi clasa.

Eu m-am simtit foarte bine, astfel ca voi repeta experienta din weekendul acesta, iar daca doriti mai multe detalii despre pensiunea Del Monte, oferte de Craciun si Revelion si nu numai, puteti accesa site-ul lor www.pensiuneadelmonte.ro.

Prima oară am ajuns cu trenul din Germania. A doua oară, cu avionul de la Bucureşti. Am zburat cu vreo 250 de euro pe bilet. Prin comparaţie, oferta de acum a KLM-ului –  149 euro dus-întors, cu toate taxele incluse, este de nerefuzat.

La începutul anilor 2000, am dormit într-o cameră de hostel mixtă, cu vreo 40-50 de locuri, deasupra unui israelian chitit pe plăceri carnale (paturile erau suprapuse, o, voi amatori de interpretări licenţioase).

AICI REGINA E BANCNOTA DE 50 DE EURO!

În 2008 am ales un hotelaş cochet aproape de Cartierul Roşu, care mi-a cerut 100 de euro pe noaptea de odihnă. Din nou, ce găsiţi pe platforma booking.com a site-ului KLM.ro e foarte convenabil: 196 de euro pentru două persoane şi trei nopţi e foarte bine pentru Amsterdam.

Nu o să mă apuc acum să ridic ode canalelor din oraş, Cartierului Roşu sau Muzeului Van Gogh. Cine află de ele de aici sigur tocmai a evadat din jungla amazoniană. O să vă recomand însă nişte lucruri descoperite pe pielea mea, unele potrivite pentru cei de 20 şi, altele pentru cei de 30 şi.

În adolescenţă, după ce ai terminat al 50-lea tur al Cartierului Roşu, rezervă-ţi un asfinţit de soare pe care să-l petreci în Vondel Park.

PARTY ÎN VONDEL PARK

Tupilează-ţi două doze de Amstel în buzunare şi alătură-te găştilor zgomotoase de turişti şi studenţi care se „chillează” pe iarbă. Dacă ai noroc, o să scoată unul o chitară sau un boom box şi o să te pomeneşti în mijlocul unei petreceri ad hoc la care poliţia întoarce capul.

După 30 de ani, odată ce ai reuşit să ieşi întreg din aglomeraţia de la Muzeul Van Gogh, prinde un loc la turul fabricii de diamante aflate vis-a-vis de Muzeul Regal. După aceea, aruncă departe ghidul şi harta şi explorează pe jos străduţele oraşului până ameţeşti de atâta uitat la clădiri magnifice.

UNUL DINTRE MIILE DE PĂLĂŢELE

Da. Amsterdamul este unul dintre cele mai fascinante locuri din lume. Pentru a te bucura de el, important e să nu pleci hotărât să faci ceva anume. Lasă-te dus de inspiraţia de moment, intră pe străduţa de jumate de metru lăţime care nu promite nimic, bagă-ţi nasul într-un micuţ magazin de brânzeturi şi trage-ţi sufletul într-un băruleţ de lemn afumat cu un pahar de oude jenever.

Daca vrei sa traiesti “bio” si sa iti oxigenezi creierul si trupul, aici poti gasi tot ce iti doresti.

Cabana Caprioara este realizata in totalitate din lemn rotund si, desi este construita in mijlocul naturii, aceasta este foarte bine dotata, avand 8 camere fiecare cu baie, living, locuri de parcare, loc de joaca, loc de gratar, bucatarie, precum si partie de schi si sanius (pentru iarna).

Am intalnit aici niste gazde extraordinare care au facut absolut totul pentru ca noi sa ne simtim asa cum ar trebui sa ne simtim peste tot in Romania.

De la aceasta cabana am facut drumetii, iar nu departe de aceasta am gasit cateva izvoare de apa minerala, numite de localnici “borcut”. Aceasta apa minerala (recunosc, greu de baut) pare sa fie un bun remediu pentru ficat si stomac.
De asemenea, in zona gasesti cu usurinta alune de padure, mure si alte fructe specifice, care nu fac decat sa iti rasfate gusturile.
La cabana gasesti si un bucatar care iti prepara minunate mancaruri specifice zonei si nu numai.

Zona este minunata, iti relaxezi ochii si te incarci cu energie pozitiva pentru o buna perioada de timp, astfel ca recomand aceasta cabana cu mare placere.
PS: Cabana are si un site (www.cabanacaprioara.go.ro) unde puteti gasi mai multe detalii si poze.

Vizitand o buna parte din tara, acum pot recomanda si altora unde si ce sa vada, tinand cont de faptul ca traseul meu a fost foarte lung.

Primul obiectiv turistic care doresc sa il recomand este Manastirea Sihastria Putnei, situata in Putna, intr-un peisaj extraordinar. Aceasta manastirea este asa cum am spus in titlu, un vis.

Manastirea este destul de nou refacuta, ceea ce o face si mai interesanta, fiind plina de icoane de mare valoare, precum si o icoana “facatoare de minuni”.

Cand am intrat in Biserica, am observat la una din icoane (cu Maica Domnului si Pruncul) foarte multe bijuterii din aur si argint, si nu intelegeam de ce sunt acolo. Am fost si am intrebat un calugar si mi-a spus ca fiecare persoana care si-a pus o dorinta si i s-a indeplinit a venit cu un obiect al sau de pret si l-a pus la acea icoana; asadar, nu am putut rezista tentatiei si mi-am pus si eu o dorinta, iar daca mi se va indeplini o sa merg sa imi las si eu un obiect de valoare acolo.

Prima atestare documentara a acestei manastiri este din anul 1446, insa nordul Moldovei a fost ocupat de Imperiul Habsburgic, astfel ca abia dupa 1990 Sihastria Putnei reinvie. Din anul 2005 aceasta primeste statut de Manastire.
In aceasta Manastire gasiti acum racle care contin lemn din Sfanta Cruce si parte din mostele mai multor sfinti, precum: Sf. Ioan Botezatorul, Sf. Nicolae, Sf. Nectarie, Sf. Vasile, Grigorie si Ioan, si altii.

In curtea Manastirii veti gasi flori extraordinar de frumoase, asa cum rar poti vedea.
Totul este mirific, astfel ca va recomand un strop de liniste de la Manastirea Sihastria Putnei.