Plaja Adras din Saturn – Mai curat ca oriunde

VN:F [1.9.3_1094]
Rating: +6 (from 6 votes)
1 comentariu »

plaja_adras_saturn In vara asta am mers de doua ori la mare, cate o saptamana: prima data la mijlocul lunii iulie, a doua oara la mijlocul lunii august.

Prima “excapada” la mare a fost in statiunea Costinesti, in care (recunosc) nu mai fusesem decat o singura data, si atunci in trecere. Deci, nu stiam mare lucru despre Costinesti, doar ca e distractie, lume multa, tineri, etc.
Contrar asteptarilor mele, am ramas cu un gust tare amar, deoarece Costinesti nu este nici pe departe statiunea “visurilor mele”, ca sa nu mai vorbesc de o plaja groaznic de murdara.

A doua incercare a fost la Saturn (tot pentru prima oara) si am stat la un motel destul de aproape de plaja Adras (langa hotel Sirena), o plaja foarte frumos amenajata.

Chiar pot spune ca plaja mai sus mentionata arata asa cum ar trebui sa arate in toate statiunile litoralului, daca ne dorim sa ducem turismul romanesc la nivelul la care ar trebui sa fie.

In ambele cazuri am mers la mare cu micuta mea (de 1 an) si aici, la Saturn am putut sa o las linistita sa se joace in nisip si in apa; pe cand la Costinesti, jumatate de ora strangem gunoaie si mucuri de tigare si chiar dupa ce curatam, sapand putin in nisip ieseau alte gunoaie la suprafata.

Ei bine, pe plaja din Saturn, nici macar mucuri nu erau, cosuri de gunoi erau la fiece pas (nu aveai cum sa le ratezi), iar femeile ce curatau plaja mai ca imi luau gunoiul din mana.

In fiecare seara ma plimbam cu micuta mea pe faleza si vedeam cum strangeau toate gunoaiele si arau plaja, pentru ca dimineata sa arate impecabil.

De asemenea, preturile sunt mai mult decat acceptabile si plaja are tot ce iti poti dori: terase, umbrelute, sezlonguri, spatii de joaca pentru copii, etc.

Recomand tuturor sa mearga pe plaja Adras si pot spune ca merita promovata cu incredere.

Muzeul Militar Naţional “Regele Ferdinand I”

VN:F [1.9.3_1094]
Rating: +5 (from 5 votes)
Nu există comentarii »

Pentru mine, şi nu numai, istoria e un subiect deprimant. Motivele ar fi multiple, printre ele aflîndu-se şi faptul că s-a întîmplat să mă nasc într-o ţară victimă a istoriei, dar şi a propriului popor şi a caracterului lui oscilant (de multe ori e vorba fix de lipsa acestuia în totalitate, din păcate). Realitatea bine cunoscută e că istoria e scrisă întotdeauna de către învingători, iar noi nu am fost prea des în tabara victorioasă – cel putin în ultima vreme, iar acesta e un motiv în plus în favoarea vizitării unui muzeu dedicat istoriei meleagurilor şi oamenilor din spaţiul carpato-danubiano-pontic. Evident ca această vizită s-a soldat cu surprize de ambele genuri, după cum vom vedea puţin mai tîrziu…

… fiindcă mai întîi trebuie să vă povestesc, pe scurt, despre suferinţa mea legată de Muzeul Militar Naţional. Dacă îmi aduc bine aminte, prima oară am trecut prin faţa locaţiei actuale a muzeului prin 1993-1994, cînd eram venit în Bucuresti la un turneu de volei cu CSS-ul la care eram legitimat. Mi-au ramas în minte piesele de artilerie şi BMP-ul din faţa clădirii principale a muzeului, dar atunci nu am reuşit să îl vizitez din cauza programului şi a regimului cazon de care aveam parte. În ultima vreme, ajungînd din ce în ce mai des în Bucureşti, aproape de fiecare dată treceam şi pe lîngă muzeu, dar de fiecare dată îl ratam, uneori absolut magistral (îmi propuneam ca luni să ajung la muzeu, marţi aveam rezervare pentru întoarcere, doar că omiteam sa tin cont de faptul că luni muzeele sînt în general închise). Din fericire, după festivalul Sonisphere de la sfîrşitul lunii iunie, am avut rezervare pentru marţi la ora 14:30, aşa că am profitat din plin de prima parte a zilei pentru a ajunge la obiectivul mult-visat, Muzeul Militar Naţional “Regele Ferdinand I”.

Citeşte mai mult »

Istanbul – o altfel de Europă

VN:F [1.9.3_1094]
Rating: +5 (from 5 votes)
3 comentarii »

Am fost de două ori la Istanbul şi m-aş mai duce de o sută de ori. Nu este un oraş civilizat ca Viena şi nici unul uimitor precum Roma, dar este un amestec delicios de culturi, civilizaţii, frumuseţe şi grandoare orientală. Nu te poţi plictisi la Istanbul, mereu este ceva de văzut, de făcut, de cercetat.

Prima mea descindere în vechiul Byzantion a fost în toamna lui 2006, la sfârşitul unei excursii prin Turcia. Veneam cu autocarul dinspre podişul Anatoliei, pe excelentele autostrăzi aproape pustii ale Turciei. Am fost uimită de curăţenia care domneşte pe aici. Toaletele din parcări sunt absolut imaculate (deşi gratuite) şi la fiecare oprire vei vedea zeci de şoferi spălându-şi de zor maşinile. Am înţeles că în Turcia există o lege prin care şoferii care conduc maşini murdare sunt sancţionaţi şi, prin urmare, cot la cot, conducătorii de tiruri, autocare şi autoturisme îşi lustruiesc cu râvnă automobilele. De altfel, turcii sunt foarte curaţi, toaletele lor cu robinet de spălat în zonele intime după fiecare folosire a WC-ului stând mărturie. Pot să mai spun despre turci că mi s-au părut foarte cinstiţi în felul lor. În sensul că îţi vor cere fără să clipescă un preţ de 5 ori mai mare pe un obiect oarecare şi, dacă nu ştii să negociezi, vor încasa suma fără să clipească, dar pe străzile lor poţi bântui singur(ă) la orice oră fără cea mai mică teamă. Nu vor încerca să te păcălească la schimbul valutar sau la restul de la cumpărături, în schimb îţi vor vinde şi ultima gioarsă lăudând-o ca pe tezaurul Babilonului. Supărător mi s-a părut că nu ştiu prea bine engleză (deşi ştiu “Buna, ce faci?” în toate limbile Pământului şi detectează aproape fără greş ce limbă europeană vorbeşti). Dintr-un simţ tâmpit al politeţii, chiar dacă nu înţeleg ce spui, te aprobă zâmbitori şi afabili, ceea ce te poate băga în încurcături majore: recepţionerul de la hotel te asigură “Yes, Yes…” când îi ceri să te trezească la ora X, deşi n-are nici cea mai vagă idee la ce te referi şi, evident, n-o să facă nimic pentru a-ţi îndeplini cererea. Şoferul taxiului îţi va zâmbi cu gura până la urechi de parcă ar înţelege unde îi ceri să te ducă şi apoi te va plimba fără rost prin Istanbul, practic neştiind nici măcar aproximativ care este destinaţia solicitată. De aceea vă recomand să nu acceptaţi răspunsuri de tip “Yes, Yes!”, ci să îi cereţi interlocutorului să reproducă cererea voastră aşa încât să vă asiguraţi că a înţeles-o.

Citeşte mai mult »

Balcic

VN:F [1.9.3_1094]
Rating: +5 (from 7 votes)
Nu există comentarii »

Am fost la Balcic iarna… Şi cred ca aş mai merge în orice anotimp, doar ca să exclam, citându-l pe Ovidiu: “O! Oraş de piatră albă, te salut pentru frumuseţea inimitabilă!”. Vă spun de la început că am fost de două ori în Bulgaria şi, de ambele dăţi, mi s-a părut o ţară paşnică, frumoasă şi nu mai periculoasă decât România. Balcicul, însă, mi-a rămas în suflet ca unul dintre cele mai frumoase locuri prin care mi-a călcat pasul.

Sunt câţiva ani de-atunci. Şi totuşi, privind pozele pe care le-am făcut acolo (din care vă ofer şi vouă câteva) simt încă bucuria care mi-a umplut sufletul în acest loc pe care nu l-am simţit deloc românesc, dar care rămâne pentru mine destinaţia perfectă pentru încărcat bateriile.

Balcicul nu-i departe, poţi ajunge acolo ţinând-o tot spre sud de la Vama Veche, însoţind ţărmul mării pentru încă vreo 60 de kilometri. Drumul e bun, fără peripeţii (am fost cu autocarul). Oraşul nu e mare şi poate părea sărăcăcios. Este o mică localitate pescărească care, mai nou, trăieşte şi respiră în ritmul turiştilor români şi nemţi căutători de linişte. Terasele albe de calcar care îl înconjoară şi marea care îl îmbrăţişează blândă şi calmă formează un peisaj de o rară frumuseţe. Nici n-ai zice că eşti atât de aproape de litoralul românesc plat şi lipsit de pitoresc. Cerul e albastru şi curat, aerul lipsit de poluare şi n-ai să vezi nicăieri maşini supărate ambalându-şi motoarele pe plajă. Poate doar un mic pescar bulgar cu barca lui rudimentară, plutind liniştit în căutare de material pentru cină.

Restaurantele au preţuri mai mult decât decente pentru o mâncare bună, destul de diferită de cea românească, dar fără stridenţe exotice. Vă recomand să încercaţi peştele sub orice formă şi salatele (care în luna ianuarie, când am fost noi, aveau gust de roşii culese în august din grădina bunicii).

Citeşte mai mult »

Szerelem Budapest

VN:F [1.9.3_1094]
Rating: +6 (from 12 votes)
5 comentarii »

După ce am locuit în Budapesta mai mult de un an-jumate, îmi vine greu să fac o recenzie turistică. Sau aș putea, însă la câte sunt de văzut aici, mi-e ca aș umple lejer câteva zeci de pagini, de “Lonely Planet” mi-ar zice admin-ii.
Așa că după ce te îndemn din toată inima să vii aici în vacanță, o să încerc să înșir niște sfaturi/sugestii/chestii pe care nu prea le găsiți în ghiduri.

Lasă mașina acasă!!!!!
În tot centrul Budapestei, parcarea e cu plată; sistemul e destul de complicat, necesită multe monezi, iar în unele zone nu ai voie să stai mai mult de trei ore. În plus, parcările sunt administrate de firme private, care au o armată de controlori. Băieții (și fetele) sunt tot timpul la datorie, iar hobby-ul lor e să pună amenzi în geam, mai ales mașinilor străine – asta când nu le blochează roțile.

Nu rata “cârciumile în ruină”

Szimpla Kert, cel mai celebru bar-ruină din Budapesta

Szimpla Kert, cel mai celebru bar-ruină din Budapesta

Tipice pentru Budapesta sunt Romkocsma (baruri-ruină). Acestea sunt făcute în clădiri părăginite și abandonate din centrul vechi. Acolo nu-s două scaune la fel, atmosfera este foarte boemă și non-conformistă, petrecerile ad-hoc sunt la ordinea zilei, iar chelnerii au un stil foarte personal de a-și mulțumi clienții-stăpâni. Merită o vizită pentru autenticitatea experienței, deși te poți declară norocos dacă pleci fără moloz pe țolul festiv.

Atenție mare pe Vaci utca
Celebra străduță turistică din Budapesta e o mare țeapă. Nu te opri la barurile de aici. Berea te va costa 1700 de forinți paharul, pe când oriunde altundeva în oraș nu sare de 700.

Citeşte mai mult »

Unde vă veţi petrece concediul de vară ?

VN:F [1.9.3_1094]
Rating: +4 (from 6 votes)
2 comentarii »

Cunoaştem prea bine variantele standard de răspuns: plec în afara ţării, la noi la mare e urât, etc. Săptamâna acesta însă, am încercat să vedem ce ne recomandă vizitatorii noştri, cerându-le şi motivaţia, pentru a vă oferi nişte răspunsuri calde şi eficiente veşnicei întrebări: “Noi unde mergem în vara asta?”

Astfel, Dana Max ne spune:  “Hmmm… dat fiind faptul ca am o “buburuză” mică care va face pe 24 iulie 1 anisor, probabil că voi merge cu ea pe la mare şi la munte la noi în ţară, deoarece e dificil să mă aventurez prin ţări străine cu ea. La mare probabil la Venus că e mai linistit şi la munte îmi place mult la Tohanu Nou, e o zonă linistită lângă Bran.”

Buica Laurentiu are planuri de a părasi graniţele tării:” eu unul vreau să strâng ceva bănuţi să merg câteva zile la Nisa şi la Monte Carlo. Întotdeauna am vrut să vizitez Riviera.”

Tomescu Daniel ne propune variante mult mai exotice şi totodată uimitoare datorită preţurilor reduse: “Bali/Kualumpur/Sigapore= 1500 euro de persoană…motivele nu mai are rost să le scriu aici :) 10 zile.”
Vă aşteptăm în continuare ideile şi propunerile pentru a-i ajuta pe cei indecişi să facă alegerea potrivită.
Şi nu în ultimul rând, vă dorim o vacanţă reconfortantă, lungă şi frumoasă!

Hanul Dambu Morii – Brasov

VN:F [1.9.3_1094]
Rating: +5 (from 7 votes)
Nu există comentarii »

Am ajuns la Hanul Dambu Morii intr-o sambata seara. Nu aveam rezervare, pentru ca nu era nimic planificat, pur si simplu am sunat cu o ora inainte si ni s-a spus ca au camere libere si ca ne asteapta.

Hanul Dambu Morii se afla la aproximativ 3 km de Brasov (cand vii dinspre Bucuresti spre Brasov e un panou mare pe DN1 indicandu-ti sa virezi dreapta; dar si in sensul dinspre Brasov este semnalizat). Cand am ajuns la han, era o petrecere intr-unul din saloane, si distractia era in toi, insa pe noi muzica nu ne-a deranjat, dar just in case eu va sfatuiesc sa intrebati inainte  ca sa nu aveti surprize neplacute.

Eu imi faceam probleme ca fiind aprilie deja poate in camere nu va fi cald si o murim de frig si cand colo… era sauna! In sensul bun vreau sa spun. Pentru ca am intalnit destule locuri la munte la noi in Romania unde era caldura doar cateva ore cat sa se incalzeasca putin camera si in rest trebuia sa te descurci cu paturi si plapumi si ce aveai la indemana. Insa aici nu a fost cazul.

Camera arata in realitate mai bine decat in pozele de pe site, curata si spatioasa si cu iesire pe un balcon care era comun tuturor camerelor de la etajul 1.

Citeşte mai mult »