In vara asta am mers de doua ori la mare, cate o saptamana: prima data la mijlocul lunii iulie, a doua oara la mijlocul lunii august.
Prima “excapada” la mare a fost in statiunea Costinesti, in care (recunosc) nu mai fusesem decat o singura data, si atunci in trecere. Deci, nu stiam mare lucru despre Costinesti, doar ca e distractie, lume multa, tineri, etc.
Contrar asteptarilor mele, am ramas cu un gust tare amar, deoarece Costinesti nu este nici pe departe statiunea “visurilor mele”, ca sa nu mai vorbesc de o plaja groaznic de murdara.
A doua incercare a fost la Saturn (tot pentru prima oara) si am stat la un motel destul de aproape de plaja Adras (langa hotel Sirena), o plaja foarte frumos amenajata.
Chiar pot spune ca plaja mai sus mentionata arata asa cum ar trebui sa arate in toate statiunile litoralului, daca ne dorim sa ducem turismul romanesc la nivelul la care ar trebui sa fie.
In ambele cazuri am mers la mare cu micuta mea (de 1 an) si aici, la Saturn am putut sa o las linistita sa se joace in nisip si in apa; pe cand la Costinesti, jumatate de ora strangem gunoaie si mucuri de tigare si chiar dupa ce curatam, sapand putin in nisip ieseau alte gunoaie la suprafata.
Ei bine, pe plaja din Saturn, nici macar mucuri nu erau, cosuri de gunoi erau la fiece pas (nu aveai cum sa le ratezi), iar femeile ce curatau plaja mai ca imi luau gunoiul din mana.
In fiecare seara ma plimbam cu micuta mea pe faleza si vedeam cum strangeau toate gunoaiele si arau plaja, pentru ca dimineata sa arate impecabil.
De asemenea, preturile sunt mai mult decat acceptabile si plaja are tot ce iti poti dori: terase, umbrelute, sezlonguri, spatii de joaca pentru copii, etc.
Recomand tuturor sa mearga pe plaja Adras si pot spune ca merita promovata cu incredere.
Pentru mine, şi nu numai, istoria e un subiect deprimant. Motivele ar fi multiple, printre ele aflîndu-se şi faptul că s-a întîmplat să mă nasc într-o ţară victimă a istoriei, dar şi a propriului popor şi a caracterului lui oscilant (de multe ori e vorba fix de lipsa acestuia în totalitate, din păcate). Realitatea bine cunoscută e că istoria e scrisă întotdeauna de către învingători, iar noi nu am fost prea des în tabara victorioasă – cel putin în ultima vreme, iar acesta e un motiv în plus în favoarea vizitării unui muzeu dedicat istoriei meleagurilor şi oamenilor din spaţiul carpato-danubiano-pontic. Evident ca această vizită s-a soldat cu surprize de ambele genuri, după cum vom vedea puţin mai tîrziu…
