Am fost de două ori la Istanbul şi m-aş mai duce de o sută de ori. Nu este un oraş civilizat ca Viena şi nici unul uimitor precum Roma, dar este un amestec delicios de culturi, civilizaţii, frumuseţe şi grandoare orientală. Nu te poţi plictisi la Istanbul, mereu este ceva de văzut, de făcut, de cercetat.

Prima mea descindere în vechiul Byzantion a fost în toamna lui 2006, la sfârşitul unei excursii prin Turcia. Veneam cu autocarul dinspre podişul Anatoliei, pe excelentele autostrăzi aproape pustii ale Turciei. Am fost uimită de curăţenia care domneşte pe aici. Toaletele din parcări sunt absolut imaculate (deşi gratuite) şi la fiecare oprire vei vedea zeci de şoferi spălându-şi de zor maşinile. Am înţeles că în Turcia există o lege prin care şoferii care conduc maşini murdare sunt sancţionaţi şi, prin urmare, cot la cot, conducătorii de tiruri, autocare şi autoturisme îşi lustruiesc cu râvnă automobilele. De altfel, turcii sunt foarte curaţi, toaletele lor cu robinet de spălat în zonele intime după fiecare folosire a WC-ului stând mărturie. Pot să mai spun despre turci că mi s-au părut foarte cinstiţi în felul lor. În sensul că îţi vor cere fără să clipescă un preţ de 5 ori mai mare pe un obiect oarecare şi, dacă nu ştii să negociezi, vor încasa suma fără să clipească, dar pe străzile lor poţi bântui singur(ă) la orice oră fără cea mai mică teamă. Nu vor încerca să te păcălească la schimbul valutar sau la restul de la cumpărături, în schimb îţi vor vinde şi ultima gioarsă lăudând-o ca pe tezaurul Babilonului. Supărător mi s-a părut că nu ştiu prea bine engleză (deşi ştiu “Buna, ce faci?” în toate limbile Pământului şi detectează aproape fără greş ce limbă europeană vorbeşti). Dintr-un simţ tâmpit al politeţii, chiar dacă nu înţeleg ce spui, te aprobă zâmbitori şi afabili, ceea ce te poate băga în încurcături majore: recepţionerul de la hotel te asigură “Yes, Yes…” când îi ceri să te trezească la ora X, deşi n-are nici cea mai vagă idee la ce te referi şi, evident, n-o să facă nimic pentru a-ţi îndeplini cererea. Şoferul taxiului îţi va zâmbi cu gura până la urechi de parcă ar înţelege unde îi ceri să te ducă şi apoi te va plimba fără rost prin Istanbul, practic neştiind nici măcar aproximativ care este destinaţia solicitată. De aceea vă recomand să nu acceptaţi răspunsuri de tip “Yes, Yes!”, ci să îi cereţi interlocutorului să reproducă cererea voastră aşa încât să vă asiguraţi că a înţeles-o.

Citeşte mai mult »