Stiam de Tabu de cand a aparut si, din reclamele din Catavencu, gaseam ca are cele mai interesante si originale pictoriale. N-am cumparat-o insa pana in iunie 2006. Acela a fost momentul in care a inceput “relatia” mea cu Tabu. Pe coperta era Diana Lascarescu, transformata in araboaica si aratand, asa insarcinata cum era, precum craiasa din povesti. Poate mai mult decat fotografia, pe coperta mi-a atras atentia un titlu: “dosar: Maternitatea, un miracol incomod”. Cumparand revista aveam sa citesc sub acel titlu un reportaj despre 5 mame in afara “normei”, pozate nud. Povestea “fara norisori roz” a mamei singure, a mamicii peste 35 de ani, ca si a mamicii minore, a mamei care abia scapase dupa ce fusese traficata timp de doi ani si care purta copilul unuia dintre clienti, si nu in ultimul rand povestea viitoarei mamici de gemeni, purtatoare de virus hepatic B m-a “lipit” definitiv de aceasta revista.

Era inceputul unei dependente de care n-am scapat pana azi. Cu cateva zile inainte de inceputul fiecarei luni sunt prezenta la chioscul de presa unde stiu ca e adusa prima data in oras la noi, curioasa sa vad noul pictorial (cel din decembrie, intre altii cu Alex Velea si Catalin Botezatu reinchipuind celebra Creare a lui Adam din Capela Sixtina a fost de exceptie) ca si recomandarile de carte, muzica si film (care vin totdeauna inaintea celor de moda), sau dosarul, care cuprinde experiente din viata unor oameni “de rand” legate de o tema data.

Imi place Tabu pentru ca gasesc in ea mai mult decat sfaturi despre cum sa te imbraci sau cum sa imbrobodesti barbatul, pentru ca scoate femeia din conditia de gospodina care gandeste cu creierul barbatului, pentru ca, ocupandu-se si de inteligenta femeii, nu doar de aspectul ei exterior, informeaza fara sa impuna norme sau modele. Citesc Tabu pentru ca din ea am aflat despre autori si muzicieni despre care habar n-aveam, pentru ca nu se sfieste sa abordeze, cu suflet dar obiectiv, subiecte incomode sau… tabu, si pentru ca este originala si inventiva: Tabu a fost revista care a gandit proiectul primului roman chick-lit 100% romanesc scris online de cititoare (a fost si publicat), a fost prima revista tiparita in format lanscape sau care a dedicat un intreg numar conceptului eco.

In martie, luna femeii, Tabu este gandita si realizata si de “15 dintre cele mai reprezentative femei din Romania”, dupa cum spune Cristina Bazavan in editorial. Pictorialul o are ca subiect pe diva Angela Gheorghiu, pictorialul de moda le are ca modele pe trei dintre componentele echipei nationale de handbal feminin. Recomandarile de carte le face Silvia Serban, pe cele de film Ada Ularu, pe cele de muzica Paula Seling.

Va invit asadar sa cititi Tabu, cea mai curajoasa revista pentru femei.