Romanele lui John Fowles te surprind prin forta imaginativa a descrierilor si te zguduie din temelii prin dialogurile tulburatoare dintre personaje, care aproape te obliga la introspectie. M-am familiarizat cu stilul lui Fowles cand am citit “The Collector” (“Colectionarul”).
Mi-a placut mult, intr-atat incat sa ma aventurez la “The Magus” (“Magicianul”); o cartulie stufoasa si incalcita la prima vedere. Nu sunt adepta beletristicii cu scris mic si pagini multe. Talentul naratorului consta, pana la urma, si in prezentarea faptelor intr-o maniera succinta, astfel incat ideea de baza sa ajunga intacta la cititor.
Ei bine, “Magicianul” lui Fowles a fost, pentru mine cel putin, exceptia de la regula. Dupa cele sase sute si ceva de pagini, simteam ca am aflat prea putin. Neasteptat, cartea m-a lasat dorindu-mi un al doilea volum, poate chiar si un al treilea. Misterele la care esti expus in momentul in care te cufunzi in lectura acestui roman, nu iti mai dau pace; pana la finalul cartii speri tu, mult timp dupa ce termini de citit, de fapt.
Esti gata? Incepe “magia”.
Pret de cateva zile, esti Nicholas Urfe, profesor la o scoala din Grecia. Radacinile tale sunt adanc infipte in Anglia. Esti in cautarea unei oportunitati profesionale si totodata incerci sa lasi in urma una dintre numeroasele tale povesti amoroase esuate.
Odata ajuns pe insula Phraxos traiesti un profund sentiment de alienare. Ti-ai facut socoteala prost. Se pare ca nu o sa ai parte de alinarea sperata. Oamenii de aici sunt foarte diferiti de cei de acasa, iar discrepanta dintre culturile voastre este deranjanta si de neinvins.
Nu dispera. Destinul te-a adus aici. In plimbarile tale descoperi o vila a carei usi de intrare poarta strania inscriptie: “Salle D’ Attente” (“Sala de asteptare”). Esti intrigat. Pura intamplare? Ramane de vazut.
Stapanul casei este excentricul Maurice Conchis. Esti avertizat sa nu iti intersectezi calea cu a lui. Esti sigur ca vrei sa il cunosti? Se pare ca da. Din acest moment inainte nimic nu va mai fi la fel. Nu vei mai avea nici macar luxul de a lua decizii, daramite de a mai avea si certitudinea lor.
Te lasi prins in panza de fantasmagorii, pe cat de putin probabile pe atat de fascinante, a batranului Conchis. Initial, nici nu vrei sa scapi. Foarte bine, pentru ca n-ai vazut nimic inca.
Urmeaza o calatorie prin praful de pusca al Primului Razboi Mondial. Mirosul de putrefactie din narile tale, gustul de sange coclit, teroarea pe care o resimti, te fac sa crezi ca esti acolo, chiar pe campul de lupta. De fapt traiesti intr-un mod foarte violent amintirile lui Conchis, care se materializeaza sub ochii tai.
Trage aer in piept. E doar inceputul. Pe parcursul sederii tale in vila bogatasului vei fi supus la jocuri mentale dintre cele mai perfide. Durerea, asa cum o stiai, se va amplifica pana la paroxism.
Doua surori gemene iti fura mintile cu farmecul lor. Mai presus de dubla identitate a celor doua nimfe mincinoase, vei fi socat sa descoperi ca esti o simpla “marioneta” pe o scena de teatru iar aceste doua femei sunt actrite platite de “papusar” sa te distruga emotional.
O sinucidere a unei figuri feminine din trecut te ingenuncheaza definitiv. Un proces absurd te pune simultan in postura inculpatului si cea a judecatorului. Esti confuz si furios. Dar pe cine? Ai permisiunea sa iti biciuiesti presupusii persecutori. Cum vei proceda? A fost o inscenare? Ai facut parte dintr-un experiment? Ai halucinat toate acestea? Cine esti si cum ai ajuns omul care te priveste scarbit inapoi din oglinda?
Finalul romanului nu lamureste nicidecum setea de intrebari pe care o provoaca Fowles prin stilul sau narativ alert si temele psihologice rascolitoare abordate, dar este un sfarsit spumos si deschis interpretarilor.
“The Magus” este o carte care isi merita toate elogiile si toti banii. O gasiti tradusa sub pecetea Editurii Polirom la Carturesti, Libraria Mihai Eminescu sau in Diverta, la pretul de circa cincizeci de lei noi. Va recomand totusi varianta in engleza. Nicio traducere oricat de buna, nu poate sa surprinda exact esenta unei scriituri straine. Din pacate, pe la noi circula doar varianta in romana. Eu am imprumutat cartea de la “British Council” Bucuresti.
