Prin definitie literatura este subiectiva, fiind putine la numar cazurile in care un autor sau o carte este unanim apreciata de catre publicul cititor; ba chiar daca am sta sa estimam numarul de carti existente la nivelul mondial in literatura, procentul ar fi prea mic pentru a putea fi luat in seama in vreun calcul statistic.

Am inceput astfel prezentarea acestei carti pentru ca sunt convinsa ca aprecierea mea in privinta romanului de fata ar putea fi vehement contestata de cei ce nu au “gustat” deliciul acestei lecturi. Caci ce alt subiect, daca nu cel de natura erotica, este mai controversat chiar si in societatea contemporana? Cu toate ca sexul nu mai este un subiect tabu, fiind chiar extrem de abordat in reviste si ziare, cartile erotice, acelea ce pot primi titlul de creatie literara, reprezinta inca o noutate si un gen cu care nu suntem obisnuiti.

Motivul pentru care “Povestea lui O” m-a incantat este faptul ca o astfel de carte nu te poate lasa indiferent, ci te obliga sa iei o atitudine: sa o citesti de la un cap la altul fara oprire sau sa o inchizi dupa 2 pagini ; nu este insa un roman a carei lectura sa o continui dintr-o simpla hotarare de a nu lasa vreo carte odata inceputa neterminata. Insa insusi gestul de a deschide o carte ce face parte dintr-o colectie de literatura erotica reprezinta o exprimare a unei curiozitati ce evident exista, chiar daca ulterior sunt si persoane ce isi manifesta dezaprobarea in privinta acestui gen.

Povestea cartii de fata este la fel de fascinanta ca si povestea in sine prezentata in carte. De altfel in cazul meu tocmai aceasta mi-a starnit interesul pentru o astfel de lectura. Se pare ca textul ce alcatuieste continutul romanului nu a fost scris cu intentia de a fi publicat, ci trimis de catre o femeie indragostita sub forma unor scrisori iubitului ei. Acesta, in persoana lui Jean Paulhan, uimit de calitatea literara a textelor, a decis publicarea lor sub un pseudonim, ce a ascuns pana in 1995 adevarata identitate a scriitoarei. Inca de la aparitie, cartea a starnit controverse si a dat nastere unor reactii contradictorii din partea unor nume mari ale literaturii, precum Francois Mauriac – ce o gasea intolerabila – , sau Georges Bataille – ce a numit-o geniala – . Tot din prefata cartii, semnata de Magdalena Marculescu, aflam ca insusi Albert Camus a declarat ca “ O femeie nu putea scrie asa ceva”.

Pe langa prefata in limba romana, cartea este precedata si de prefata originala, tradusa din limba franceza si scrisa chiar de Jean Paulhan, destinatarul acestei indraznete scrisori si cel ce a fost mult timp banuit ca ar fi scris el insusi “Povestea lui O”.

Povestea lui O, este povestea femeii indragostite care, din dragoste pentru Rene, iubitul sau, se vede ajunsa in mijlocul unei asa-zise societati secrete,unde devine sclava sexuala a mai multor barbati chiar sub ochii celui ce pretindea ca o iubeste. Actul de supunere este insa numai la suprafata sexual si fizic, caci prin abandonul sau in aceasta lume, O obtine deposedarea de sine, o stare pe care o descopera a fi placuta si care o face sa se simta in final mandra de statutul ei de sclava: “Ce s-ar fi ales de ea daca i s-ar fi dat cuvantul, daca i s-ar fi lasat dreptul de a alege in timp ce se prostitua in fata propriului iubit?”

Scenele dure de violenta sau posesie fizica produc cu siguranta senzatii puternice si contradictorii cititorului: revolta, scarba, mila, sau de ce nu dorinta? In ciuda cruntelor umilinte, O nu numai ca il iubeste in continuare pe cel ce a supus-o astfel, dar este convinsa si de reciprocitatea sentimentelor acestuia: “Era oricum fericita ca totusi conta intr-atata pentru el incat lui sa ii placa sa o jigneasca, la fel cum credinciosii ii multumesc lui Dumnezeu pentru umilintele traite.” De altfel sentimetele barbatului par a fi intr-adevar imbogatite pe masura ce O se pierde tot mai mult in aceasta lume: “o iubea cu atat mai mult cu cat o daruia. […] O daruia pentru a o lua imediat inapoi, imbogatita, in ochii lui, ca si cum ar fi fost un obiect lipsit de importanta care, utilizat in rang divin, isi primise acum botezul.”

La nivelul ideilor cartea poate fi privita insa ca o simpla poveste de dragoste, o daruire totala, la care se ajunge prin lovitura biciului si supunerea fizica. Obedienta insa provoaca placere ( lui O, care atunci cand e legata se simte “eliberata de propriile maini”) sau fascinatie (micutei Natalie, ce o venereaza pe O si ii invidiaza conditia de a avea un stapan).

Din pacate insa, cartea este neterminata, lipsind un ultim capitol si fiind numai sugerate doua posibile altenative de final. Citind insa “Povestea lui O”, mi-am amintit de “Venus invesmantata in blanuri” (Sacher von Masoch) , cartea ale carei idei au dat nastere termenului de masochism. Cu toate ca motivul dominatiei se regaseste in ambele opere, “Povestea lui O” este mai dura ca limbaj si pare sa duca ideea supunerii la un alt nivel, caci daca in romanul lui Masoch in final eroul se revolta impotriva celei ce ii este stapana, O isi asuma conditia pana in final, indiferent de situatie.

Nu pot sa neg fara a minti, faptul ca sub anumite aspecte romanul a starnit si in mine o doza de indignare si revolta. Insa cati sunt aceia care pot provoca simultan trairi atat de intense in noi, precum revolta si fascinatie, doar prin cuvinte asternute pe hartie ? Privita din acest unghi si tinand cont de asemenea si de imensul act de curaj pe care il reprezinta conceperea si asumarea unui asemenea text, “Povestea lui O” isi merita o lectura lipsita de prejudecati,inhibitii sau idei preconcepute.

Cartea a aparut la editura Trei, in colectia Eroscop si se gaseste pe internet si in librarii la pretul de aproximativ 29 lei.

Warning: file_get_contents(http://www.okian.ro/shop/product/export/json.php?part_number=9781561635733) [function.file-get-contents]: failed to open stream: HTTP request failed! HTTP/1.1 404 Not Found in /var/www/vhosts/cerecomand.ro/httpdocs/wp-content/themes/crv3/okian.php on line 6