Stim cu totii cum ne-a fost predata istoria, multi dintre noi am inghitit-o pufnind si stramband din nas: “Ar fi fost o materie frumoasa, dar atatea date si nume de tinut minte! Pfff!!!”. Nici profesorii mei de istorie n-au reusit sa-mi trezeasca interesul fata de materia lor. Nu mi-e asadar usor sa va explic de ce ar trebui sa cititi aceasta carte.

Sunt sigura ca multi dintre voi ati avut un bunic ale carui povesti le ascultati cu ochii mari in fiecare seara. Stiti, povestile acelea din vremea razboiului, povestile de pe front, daca bunicul era veteran, cu bombardamente, cu nemti si rusi. O astfel de poveste este aceasta carte, din scoarta-n scoarta. Numai ca incepe cu mult timp in urma, inainte de daci. Si continua veac dupa veac, domnitor dupa domnitor, insirata de un bunic intelept, aristocrat, care intimideaza putin, dar de la care poti invata atatea! Desi abunda de informatie cartea nu este deloc greu de parcurs si asta datorita stilului atragator in care este scrisa.

O sa aflati cum s-a format neamul nostru, de ce suntem deosebiti fata de alte neamuri (ne-am unit in jurul limbii vorbite, nu in jurul unei istorii comune), cum am interactionat si cum ne-au influentat vecinii nostri, Imperiul Otoman, Imperiul Austro-Ungar, Rusia. O sa aflati varianta neindulcita a tot ce vi s-a predat in scoala. O sa aflati si ca Mircea cel Batran nu era chiar batran si ca Vlad Tepes era intr-adevar un om de o cruzime cumplita.

Citind …Scurta istorie… m-am trezit destul de repede ca n-o mai pot lasa din mana. La fel ca intr-o carte politista in care abia astepti sa afli finalul, abia asteptam ca autorul sa ajunga mai aproape de zilele noastre, de istoria pe care el insusi a trait-o. Si n-am fost dezamagita, caci viziunea sa este impartiala si evocarea dureros de vie.

Ramane totusi, sunt sigura ca in mintea multora, intrebarea: “La ce bun sa ne ocupam mintea si cu istoria asta?”. Pai, se zice ca prostul invata din greselile proprii, inteleptul din ale altora. Si se mai spune de asemenea ca greselile parintilor sunt platite de copii. N-ar trebui sa stim oare pentru ce platim?

Sa-i dam cuvantul autorului. Despre Pactul Ribbentropp Molotov:
Exista un principiu de la care n-aveam voie sa ne abatem: Nu cedezi un petic de pamant fara sa tragi un foc de arma. Aceasta a fost, dupa parerea mea, marea eroare politica pe care am facut-o in ultimii 50 de ani. Noi trebuia sa ne batem in 1940 impotriva rusilor, chiar de n-ar fi durat decat opt zile.
(…) Am fi pierdut infinit mai putini oameni decat am pierdut apoi in doua campanii, una in Rusia pana in Caucaz si la Stalingrad si cealalta in Apus pana la Praga, dar mai cu seama am fi dat lumii o imagine mult mai nobila, ceea ce e de importanta vitala pentru tine insuti. Din clipa cedarii noastre la 27 iunie 1940 s-ar zice ca toate ne-au iesit rau si ca am dat tuturor prilej de a ne judeca rau(…)

Si despre regimul comunist:
Mostenirea cea mai tragica consta in faptul ca acea jumatate de secol ne-a stricat sufletul. Un regim in care minciuna a fost ridicata la rangul de metoda de guvernare, (…), in care delatiunea a fost considerata virtute, in care furtul (…) a sfarsit prin a parea legitim din cauza privatiunilor permanente (…), un asemenea regim nu putea sa nu lase urme adanci in mentalitati si in comportamente. Ele sunt astazi piedica majora in integrarea noastra intr-o lume noua. Moralitatea batjocorita se repara mai greu decat uzinele invechite.

Cititi O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri ca sa va faceti o imagine despre cine suntem si cum am ajuns aici. Si daca tot gasiti ca-i greu de citit, audiobook-ul va sta la dispozitie, cu povestea rostita de insusi Neagu Djuvara.