Acum două weekend-uri mi-am luat consortul cu tot cu pozometru şi ne-am dat cu yachtul. Ne-am îmbarcat cu o sticlă de entuziasm şi două sendvişuri cu nerăbdare pe Indira, un velier de 9,6 m, pe care l-aş primi la schimb într-o clipită pe apartamentul sărăcăcios de 3 camere în care ne târâm speranţele în Constanţa, asta dacă nu ar mai trebui să mai dăm o diferenţă de încă vreo 50.000 de euro. După un training rapid cu Mihai (vezi foto)
, ne-am iniţiat cât de cât în termenii marinăreşti, am înlocuit stângile cu baboardele şi dreptele cu triboardele, faţa cu prova şi spatele cu pupa, şi am ieşit cu tupeu în larg. Pe parcurs am mai stresat-o şi pe Oana (foto) 
cu întrebări începăreţe, am tras de parâme, am ţinut timona, am ridicat focul şi randa (cele două vele) şi am făcut volte. Aceşti termeni mi-au fost atât de străini precum a fost şi bărbată-miu străin de răul de mare, el fiind pescar de Dunăre, din Călăraşi, neavând de a face până acum cu tangajul ambarcaţiunilor de mare. Ne-am simţit ca nişte copii în excursie şi am dat piept cu marea cea neagră, care a devenit la fel de prietenoasă ca şi delfinii ce ne-au acompaniat o bună bucată de vreme şi de drum, în sincron, câte 4. Să mergi cu yachtul cu vele pe mare este o experienţă pe care ar trebui neapărat s-o încerce toată lumea. Nu ne-am gândit o secundă, din cele 8 ore cât am fost pe mare, la ce griji ne aşteptau acasă, ori la mondenităţurile inutile ce ne aşteaptau în societate. Eram doar noi şi Marea. Un sentiment pe care nu l-am mai încercat de când eram copil. În mod oficial, a fost de fapt mini-regatta “End of Summer” între Indira şi Life, cele două bărci ale Nautic Line. Pe Life s-au căţărat 10 barbaţi, iar pe Indira au fost doar 4 bărbaţi din cele 9 sau 10 persoane câte am fost în total. Câştigătoare? Indira, normal, mai ales că cinci dintre personii de pe Life au rămas în Eforie cu mal de mer la bord, rămaşii trebuind să frece puntea după dânşii. Aventura a pornit din Portul Tomis, cu plecarea de la On Plonge, orele 11:00, şi punctul de destinaţie a fost o baliza cap Agigea. La întoarcere ne-am cinstit cu o ciorbă de burtă mult râvnită după atâtea hâţâneli şi balansări, ne-am luat diplomele, şi am jurat pe roșu să revenim şi la anu’.
Citeşte toată recomandarea »
Despre autor
Dom’le, pentru că io mi-s fată de treabă şi gagică dă comitet, am zis aşea: ia să fac eu o nouă categorie de recomandări, şi anume aceea de aplicaţii iPhone. Am cerut voie de la împărăţie şi mi s-a dat dezlegare. Sunt utilizatoriţă de iPhone, ergo posed şi cotizez pentru aplicaţii care îmi fac mie viaţa mai uşoară şi memoria mai lejeră. Sunt multe care merită recomandate şi cu puţină răbdare dinspre partea domniilor voastre, le voi etala pe toate ce-mi gâdilă retina. Dar ţineţi minte un lucru: unele aplicaţii sunt de nişă, adică pentru femei, pentru copii, pentru maniace cu slăbitu’, pentru maniace cu gătitu’ etc.
Aşadar să purcedem spre a începe a recomanda prima dintre aplicaţiile care-mi fac mie traiul mai suportabil: ea se cheamă ShoppingList. Ei, şi cu ce credeţi voi că se ocupă această aplicaţie? Logic şi sugestiv: cu listele de cumpărături. Eu când aleg o aplicaţie să-mi rămână în telefon şi eventual să ajung să achiziţionez şi varianta Pro (adică cu bani), aceasta trebuie să îndeplinească nişte cerinţe. În ordinea priorităţii ele sunt:
- Design
- Ergonomie
- Preţ
- Scor
Cam când avea Tudor al meu vreo 4 luni (acum are 1 an), am achiziţionat un storcător de fructe. Era musai, ţinând cont că nu-mi doream să-mi cresc copilul cu fanta şi cola în loc de apă. Aşa că m-am înfiinţat cu al meu soţ la MediaGallaxy să facem casting la storcătoarele de fructe.
Îmi doream să iau unul pentru care să nu mă apuc să tai cubuleţe fiecare căpşună sau mură şi nici să mai storc încă o dată ce-i ieşea pe cur, scuzată-mi fie literatura. Am curtat noi cam toate concurentele expuse pe acolo, ne-am uitat pe sub fustele lor şi ne-am hotărât la un Bosh de calibru mai de tun, aşa. Am ajuns cu el la bancul de probe şi acolo un băiat de bine, ne-a recomandat să-l luăm pe Phillips 650 W 2 L Tub XL. Noi îi zicem Gigi.
Mi s-a părut prea pompoasă denumirea lu’ ta-su. Am mers pe mâna service-arului şi nu am regretat. De 8 luni, Gigi rulează zilnic, de 3 ori pe zi, bagă ca MIG-ul mere întregi, portocale întregi (curăţate doar de coajă), grapefruit-uri, morcovi, pepene verde cu seminţe cu tot etc. Resturile fecaliere îi ies umede, nu fleaşcă, iar în cuva de resturi îi pun pungi de unică folosinţă, ca să nu trebuiască să o spăl prea des. Restul organelor le spăl la sfârşit de zi, ca să nu-mi pută a ţuică dimineaţa. Şi făcând calculul la bani, oricum ieşim mai ieftin cumpărând cu lăzile portocale decât dacă am lua Santal-uri.
Presupun că e inutil să vă spun povestea vorbei acum, despre cât de bune sunt sucurile naturale pentru cei mici şi chiar şi pentru ăia mai bătrânii şi altă propagandă adevărată de altfel. D-astea găsiţi pe google gârlă. Mai bine vă redau mai jos ce zice ta-su de el:
- Motor puternic, de 650W
- Filtru cu micro-sită din oţel inoxidabil
- Recipientul pentru pulpă de 2 l şi vasul pentru suc de 1,25 l vă permit să preparaţi mai mult suc într-o singură utilizare
- Toate componentele demontabile pot fi curăţate în maşina de spălat vase (una d-asta îmi doresc şi eu, dar până una alta mai iau ad labam)
- Vine cu o carte de reţete pentru cocktailuri din sucuri de fructe.
Cremă de ochi anti-rid din gama BeautyCycle Foc
Share Sănătate şi frumuseţe Data: 18 Iunie 2010 31 comentarii »
Bineînţeles că şi azi mă adresez tot fetelor, şi mai de nişă, celor ridate şi încercănate. Nu de foarte mult timp am achiziţionat cu mare trudă (financiară) şi talent o cremă pentru ochi. Asta pentru că am început să devin obsedată de fiecare liniuţă minoră săpată pe vreme pe lângă ochii mei verji. Această „must have” a cremelor pentru ochi se cheamă pe numele ei Cremă de ochi anti-rid din gama BeautyCycle Foc. Ea se dă din mână-n mână tocmai de la America, de la al’de Amway, iar eu am luat-o mai mult cu inima destul de chircită, căci este 60,00 lei bucata iar bărbată-miu e un zgârcit de n-aţi văzut. Nu vă lăsaţi păcăliţi de micimea tubului (15 ml) căci este mai mult decât suficientă pentru câteva luni de utilizare zilnică (2 aplicări pe zi). Nu pot să vă spun exact cât o să vă ţină, pentru că eu nu o am decât de vreo două săptămâni şi nu prea se observă că am început-o, căci este suficientă o cantitate cât un bob de orez mai mic pentru un singur ochi. Unsoarea face tot ce promite. Adicătelea: revigorează zona delicată din jurul ochilor, estompează cearcănele, ridurile şi ochii umflaţi. Ce este cel mai important, e că face chestia asta instant. Se simte în secunda 5 (hai să nu zic 2) pielea ca de bebeluş, hidratată, mată, fină, iar efectul durează mai bine de 8 ore. Eu am aplicat seara, înainte de culcare, iar dimineaţa încă se mai simţea efectul ei. Personal, vă sugerez să o folosiţi şi înainte de a aplica un machiaj pe ochi. Producătorii recomandă aplicarea de 1-3 ori pe zi, după demachiere şi tonifiere, pentru rezultate optime, fiind potrivită pentru toate tipurile de piele.
Acum să vă spun ce mai mişună prin această poţiune magică:
- vitaminele A, B, E şi echinaceea
- probiotice naturale din iaurt pentru un aport crescut de oxigen
- extract de panseluţă sălbatică
- minerale tratate special: zinc, cupru, magneziu, fier şi silicon pentru a echilibra nivelul de sebum
- ingrediente energizante: drojdie, alge şi glucozamină pentru stimularea regenerării celulare
Dacă vă aveţi pe bune cu vreun distribuitor Amway, o puteţi cumpăra chiar şi cu 45 lei. Eu sunt mai mult decât mulţumită de ea şi cu siguranţă o să o mai cumpăr şi pe viitor. Dacă nu cunoaşteţi nici un distribuitor, vă voi îndruma eu către unul, căci sunt destui.
Mă dădeam eu într-o seară, aşa, pe Facebook, şi îmi pică între click-uri magazinul virtual Bijuterii Constanţa. M-am lăsat luată de val şi am căscat gura în maaare stil prin cele două albume de bijuterii (unul de 91 de poze şi celălalt de 53), şi nu am rezistat până nu am achiziţionat o brăţară de-a dreptul superbă cu o libelulă şi o pereche de cercei ca-cadou pentru o foarte bună prietenă obsedată de libelule ce-şi va sărbători ziua luna viitoare.
Din câteva comentarii şi un add pe messenger, aflu că dezvoltatorul mini-afacerii este Siny, constănţean de-al meu, care a adus o bilă albă în plus acestui magazin virtual de facebook, şi anume că livrează la domiciliu în Constanţa, dar GRATUIT! Eh? Ce ziceţi de asta? Iată cam 10 lei economisiţi, pe care puteţi să-i daţi pe o pereche de cercei, tinere constănţence. Eh, de sunteţi ghinioniste şi locuiţi în altă urbe, el promite că vi le trimite prin poştă (că sunt costurile mai mici) cu acelaşi entuziasm.
Dacă o să vă pierdeţi şi voi noţiunea timpului prin cele două albume, o să vedeţi că sunt nişte modele foarte interesante şi irezistibile. Ele sunt lucrate manual, cu mare atenţie la detalii, dar nu de români, ci de indieni, că ei au mai multă răbdare şi încorporează materiale ca pietrele semipreţioase, pielea, blăniţa şi metalul. Singurul meu regret, care sunt ahtiată după argintării, este că metalul nu este argint, dar.. atunci preţurile nu ar mai fi aşa accesibile, nu?
Siny promite constănţencelor că livrează şi în 30 de minute de la comandă, chiar şi în weekend, dacă vă arde pipota de nerăbdare şi trebuie musai să potriviţi pantofii cu nişte accesorii la o nuntă de fiţe sau un club unde trebuie obligatoriu să lăsaţi nişte piţipoance cu gura căscată. Momentan afacerea nu a luat atât de mult amploare cât să aibă şi un site de site de sine stătător, şi se dezvoltă doar în manieră facebook-iană. Galeria cu bijuterii o găsiţi aici, iar datele de contact aici.
Acest articol este destinat gagicilor, şi în mod special celor cu părul tern, fără strălucire şi încurcăreţ. Aşa, cam ca al meu. Am suspinat o viaţă întreagă după o claie de păr rebelă şi deasă, dar genele şi părinţii mi-au fost potrivnici în zestre şi, deci, fac şi eu ce pot cu ce găsesc.
Folosesc de când eram eu mai mică, serul pentru vârfuri despicate, creat de gaşca lu’ Avon, daţi search la gama de tehnici avansate (Advance Techniques). Nu sunt groupie Avon, mai ales la gama pentru îngrijirea părului, la care am avut cele mai crunte dezamăgiri la nişte poţiuni minune care-ţi promiteau marea cu sarea şi pe Brad Pitt în tanga ca bonus, însă, fără mişto acum, acest ser mie mi-a fost foarte benefic. Am încercat de pe mai toate rafturile şi de prin mai toate drogheriile majoritatea produselor echivalente, mai mult (în mare parte) sau mai puţin scumpe, însă nici unul nu mi-a satisfăcut nevoile capilare mai mult decât acest ser. Cică îl găsiţi la ofertă la preţul de 13 lei.
Eu, de câte ori comand de la Avon, iau câte 2 sticluţe, că le beau destul de repede, spălându-mă cam o dată la 2-3 zile la păr şi chiar nu-mi place să rămân în pană. Se aplică pe părul umed, în mod special pe vârfuri, dar chiar şi pe lungimea părului, însă nu la rădăcină. Mie personal mi se pare că îmi descurcă mult mai bine părul decât orice balsam, şi îmi cuminţeşte vârfurile despicate, dând de asemenea părului şi un licăr de strălucire. Conţine de asemenea creatină şi protecţie UV, dacă vă este utilă informaţia, şi este îmbuteliat în sticluţe cu pompiţă de 30ml, de consistenţă uleios-vâscoasă şi beneficiază de un iz foarte plăcut.
Chiar dacă este de doar 30 ml, o sticluţă îmi ajunge cam o lună, în condiţiile în care, cum vă spuneam mai sus, îmi spăl păroşenia o dată la 2-3 zile. Ce mai e fain? Că nu încarcă părul, însă dacă folosiţi placă de îndreptat vă sfătuiesc să-l aplicaţi după. Şi nu, nu sunt distribuitor Avon, cum nu e nici mama, nici sor-mea, nici măcar vreo prietenă apropiată.
Am să vă recomand cu cea mai mare căldură pe care o pot degaja, ciocolata Nussknacker, sau Spărgătoarea de Nuci (în traducere neaoşă). Este o ciocolată superbestială, şi bate la poponeaţă Milka de departe. Părerea mea. Partea cea mai gustoasă la ea sunt alunele de pământ, întregi şi crocante, iar apoi vine din urmă cu forţă şi restul, adică ciocolata în sine.
E de pedigree nemţesc, venită, deci, din Nemţia prin importuri fie pe blat fie legitime şi se găseşte pe mai sub toate mâinile: pe la bazaruri, prin târguri, prin pieţe etc. Dacă nu ştiţi pe sub care mâini să căutaţi, întrebaţi-mă pe mine. Condiţia este să fiţi din Constanţa, că prin alte sate nu cunosc. Preţul de achiziţie este aproximativ 3,5 lei, iar eu, când am ocazia, o cumpăr la bulk. De obicei o ascund prin casă, la vedere, pentru că aşa se ascund lucrurile cel mai mişto (sub un prosop, pe după cutia de cafea) şi scot câte una la câteva zile, pentru că dacă o las nesupravegheată dispare instant pe sub nasul pofticios al soţului meu, care nu se poate abţine de la nici un dulce.
Acum să vă spun dezavantaje? Îngraşă ca dracu, la fel ca orice ciucalată de se respectă. Are 574 kcal, iar restul de scriu nemţii ăştia pe ambalaj nu pricep o boabă. Vă spun doar să mergeţi pe mâna mea, cumpăraţi-o şi mâncaţi-o cu capul în dulap, dacă nu vreţi să o împărţiţi. Poftă mare!
