Despre autor

Codruţ Nistor
Editor, Membru din 27 Apr 2009, 10 articole in total.

Magiun de Topoloveni

VN:F [1.9.10_1130]
Rating: +3 (from 7 votes)
Share 4 comentarii »

După cum sînt sigur că au observat majoritatea celor ce nu merg la cumpărături “cu capul în traistă”, cam toate produsele româneşti de calitate ce nu conţin o întreagă listă de ingrediente pe care bunicile noastre nu le-ar fi putut procura de nicăieri (nu, nu mă refer la broccoli sau la nuci de cocos aici!) sînt foarte bine ascunse, asta în fericitul caz în care pot fi găsite în vreun supermarket. Ei bine, astăzi voi încerca să aduc puţină lumină asupra unui brand extraordinar care se încadrează perfect în seria celor de mai sus, reuşind chiar o performanţă unică pentru industria alimentară de la noi sau, mai bine zis, “ce-a mai rămas din ea”…

Magiun de Topoloveni 00 Magiun de Topoloveni

Dacă stau să mă gîndesc puţin, o întrebare foarte interesantă pentru concursurile gen “Vrei sa fii miliardar” ar fi legată de diferenţa dintre magiun şi gem sau dulceaţă. Pentru cultura voastră generală, e suficient să menţionez că gemul/dulceaţa au adaos de zahăr (evident, atunci cînd discutăm de produsele din supermarket, puteţi adăuga pe listă şi delicii gen pectină, acid citric şi altele), iar magiunul “de la mama lui” conţine doar fructe (nu, reţetele tradiţionale NU conţin aspirină sau alţi conservanţi!!!).

Magiun de Topoloveni 01 Magiun de Topoloveni

Trecînd la subiectul de astăzi, trebuie să vă povestesc în primul rînd cum am ajuns în posesia borcanului meu de magiun, fiindcă nimic nu e atît de simplu cum pare. Eram într-un taxi şi am auzit la radio despre un tîrg de produse tradiţionale ce se petrece în curtea unei biserici. Evident, cît mai departe de ochii lumii. Nu tu afişe pe străzi, nimic în presă. Deh, promovare ca la noi… aşa că am reuşit să ajung la event şi m-am ales cu un borcan de magiun şi unul de zacuscă (despre zacusca de Topoloveni, altă dată…).
Citeşte toată recomandarea »

iDrive

VN:F [1.9.10_1130]
Rating: 0 (from 0 votes)
Share Nu există comentarii »

Unul dintre motivele principale ale absenţei mele îndelungate de pe CeRecomand a fost o mică mare problemă hardware, mai exact pierderea aproape în totalitate a datelor de pe hardul de 1 TB pe care îl aveam în calculator, inclusiv chestiile foarte importante la/cu care lucram. Evident, treburile vitale erau salvate în mod regulat pe un stick USB, doar că ceea ce nu ştiam era că arhiva respectivă era coruptă… aşa că nevoia m-a făcut să descopăr iDrive, ca cel puţin pe viitor astfel de lucruri să nu se mai întîmple!

iDrive Backup 01 iDrive

Fereastra principala a clientului iDrive

Treaba cu iDrive e destul de simplă, aşa că voi trece imediat la subiect, dar mai întîi trebuie să vă spun că, după umila mea părere, majoritatea utilizatorilor fără mari pretenţii pe care îi cunosc, inclusiv unii dintre cei “cu pretenţii” – şi aici mă includ şi pe mine – nu au nevoie de mai mult de 2 GB pentru a îşi salva datele cu adevărat vitale. La o adică, se poate ca o serie din serialul preferat să aibă vreo 10 – 20 de GB, însă majoritatea lucrărilor de licenţă/doctorat sau colecţii de site-uri personale/parole/planuri de viitor salvate în fişiere text nu vor avea decît în foarte puţine cazuri mai mult de cîteva zeci, poate sute de megi (MB, pentru tocilarii feroce). Da, da, ştiu pozele din vacanţă… alea ar trebui scrise pe DVD-uri pentru siguranţă, şi cu asta basta!

iDrive Backup 02 iDrive

Setari generale

Revenind la subiect, tre’ să vă spun că iDrive oferă 2 GB de spaţiu şi posibilitatea de automatizare a procesului de backup absolut gratuit, iar după circa 6 luni de utilizare pot spune că mă declar foarte mulţumit de serviciile lor. Pentru a beneficia de acestea, trebuie să aveţi un calculator ce foloseşte Windows sau Mac OS X conectat la Internet, înainte de toate. După aceea, e suficient să vă creaţi un cont gratuit, să instalaţi clientul şi să faceţi cîteva setări (directoarele care trebuie sincronizate cu serverele iDrive, frecvenţa update-urilor, excluziuni, lăţimea de bandă folosită etc.).

iDrive Backup 03 iDrive

Rapoartele ultimelor sesiuni de backup

Odată ce aţi trecut prin paşii de mai sus, puteţi uita de existenţa clientului iDrive pe calculatorul vostru, doar să nu vă uitaţi numele de utilizator şi parola. Dacă cumva se întîmplă să păţiţi vreo treabă urîtă ca mine, recuperarea datelor va fi floare la ureche, şi iată că povestea se încheie aici, dar de se întîmplă să aveţi probleme cu setările sau instalarea, nu ezitaţi să aruncaţi comentarii, voi încerca să fiu pe fază şi să nu scape nimeni nelămurit de aici! ;)

Muzeul Militar Naţional “Regele Ferdinand I”

VN:F [1.9.10_1130]
Rating: +5 (from 5 votes)
Share Nu există comentarii »

Muzeul Militar National 09 300x245 Muzeul Militar Naţional Regele Ferdinand IPentru mine, şi nu numai, istoria e un subiect deprimant. Motivele ar fi multiple, printre ele aflîndu-se şi faptul că s-a întîmplat să mă nasc într-o ţară victimă a istoriei, dar şi a propriului popor şi a caracterului lui oscilant (de multe ori e vorba fix de lipsa acestuia în totalitate, din păcate). Realitatea bine cunoscută e că istoria e scrisă întotdeauna de către învingători, iar noi nu am fost prea des în tabara victorioasă – cel putin în ultima vreme, iar acesta e un motiv în plus în favoarea vizitării unui muzeu dedicat istoriei meleagurilor şi oamenilor din spaţiul carpato-danubiano-pontic. Evident ca această vizită s-a soldat cu surprize de ambele genuri, după cum vom vedea puţin mai tîrziu…

… fiindcă mai întîi trebuie să vă povestesc, pe scurt, despre suferinţa mea legată de Muzeul Militar Naţional. Dacă îmi aduc bine aminte, prima oară am trecut prin faţa locaţiei actuale a muzeului prin 1993-1994, cînd eram venit în Bucuresti la un turneu de volei cu CSS-ul la care eram legitimat. Mi-au ramas în minte piesele de artilerie şi BMP-ul din faţa clădirii principale a muzeului, dar atunci nu am reuşit să îl vizitez din cauza programului şi a regimului cazon de care aveam parte. În ultima vreme, ajungînd din ce în ce mai des în Bucureşti, aproape de fiecare dată treceam şi pe lîngă muzeu, dar de fiecare dată îl ratam, uneori absolut magistral (îmi propuneam ca luni să ajung la muzeu, marţi aveam rezervare pentru întoarcere, doar că omiteam sa tin cont de faptul că luni muzeele sînt în general închise). Din fericire, după festivalul Sonisphere de la sfîrşitul lunii iunie, am avut rezervare pentru marţi la ora 14:30, aşa că am profitat din plin de prima parte a zilei pentru a ajunge la obiectivul mult-visat, Muzeul Militar Naţional “Regele Ferdinand I”.

Citeşte toată recomandarea »

Moulinex OW2000

VN:F [1.9.10_1130]
Rating: +24 (from 30 votes)
Share 67 comentarii »

Observ un lucru foarte interesant cu ocazia “crizei” prin care, chipurile, am trece – mulţi nu ar renunţa nici morţi la ţigări, două-trei abonamente de mobil, inutilul abonament la cablu cu vreo 72 de canale incluse, însă renunţă foarte uşor la mîncarea cît de cît sănătoasă în favoarea mizeriilor de branduri de supermarket – nu dau exemple, cred că le ştiţi şi singurei… dar să lăsăm personajele de mai sus în treaba lor şi să vedem ce-am putea face pentru ca nouă să ne fie mai bine, corect?

Moulinex OW2000 I Moulinex OW2000

Pentru o lungă perioadă de timp, mi-a fost destul de greu să găsesc pîine decentă ca preţ şi comestibilă pe deasupra, avînd în vedere că la alimentarele de pe lîngă mine nu găseam mare lucru, iar ce luam eu era considerat “produs de lux” (o pîine neagră feliată excelentă la cam 2,5 RON bucata, despre care o să vă povestesc altă dată, dacă nu va dispărea cumva între timp de pe piaţă), şi cum nici sortimentele de pîine neatinse de mîna omului nu mă încîntă (consider că pîinea care stă în dulap mai mult de 3-4 zile fără să mucegăiască nu e deloc OK, indiferent de cum se cheamă, cît costă, şi ce conţine), am preferat să trec la pîinea produsă “în regie proprie”…
Moulinex OW2000 III Moulinex OW2000


Citeşte toată recomandarea »

Jamendo

VN:F [1.9.10_1130]
Rating: +2 (from 2 votes)
Share 4 comentarii »

Internetul oferă o gamă largă de oportunităţi pentru cei ce vor să promoveze un produs care ar fi necesitat investiţii substanţiale acum 10-15 ani, cum ar fi muzica. Site-ul pe care îl am în vedere astăzi poate fi folosit cu succes pentru promovarea unui artist/trupe debutante, însă am decis să discutăm despre el deoarece Jamendo e o resursă extraordinară pentru cei ce vor să descarce muzică complet gratuită fără a-şi face nici o grijă legată de drepturile de autor.

Jamendo I Jamendo

Ca o mică paranteză, sînt sigur că majoritatea celor ce downloadează muzică “de pe DC++” sau vreun tracker nu îşi fac cine ştie ce griji legate de drepturile de autor, şi nu vor înţelege mare lucru din toată tevatura asta decît atunci cînd vor avea un amic muzician care face cu totul altceva din simplul motiv că la noi muzica “se ia de pe net,” iar concertele se fac cu vedete de carton, nu oameni care chiar au habar ce fac atunci cînd se află într-un studio.

Îmi cer scuze pentru a fi trecut puţin pe lîngă subiect în paragraful de mai sus, însă unele lucruri merită spuse, măcar din cînd în cînd. Revenind la Jamendo, treburile stau foarte simplu – îţi faci un cont gratuit, verifici emailul, confirmi contul, după care downloadezi pînă nu mai poţi. Cînd poţi din nou, revii pe site şi continui să descarci, şi… tot înainte!

Jamendo II Jamendo

Problema majoră a multor site-uri ce furnizează muzică gratuită (discutăm de materiale aflate sub “protecţia” licenţei Creative Commons 3.0 – versiunea în limba română) este cantitatea, însă în cazul Jamendo avem de-a face cu următoarele statistici: 22805 albume publicate (uneori, un album e constituit dintr-o singură piesă de 3-4 minute, însă puteţi găsi şi destule albume în adevăratul sens al cuvîntului), 148272 de review-uri, şi 593777 de membri activi. Impresionant, nu-i aşa?

Referitor la calitate… e suficient să menţionez că, în momentul de faţă, downloadez un album extraordinar pe care intenţionam să îl cumpăr cu ceva vreme în urmă, fiindcă îl ascultasem parţial pe site-ul trupei si e chiar ceva ce merită avut în colecţie. E vorba de Diablo Swing Orchestra şi albumul The Butcher’s Ballroom, o mixtură unică de jazz, metal, muzică clasică, şi nu numai!

Jamendo III Jamendo

Sigur că majoritatea genurilor muzicale sînt prezente pe Jamendo, existînd şi muzică electronică, şi folk, dar şi black metal sau operă. Sper că nu e cineva pe aici care consideră manelele ca fiind un gen muzical şi se întreabă de ce nu există aşa ceva… şi cu asta voi încheia, rugîndu-vă să lăsaţi comentarii cu măcar 1-2 artişti/albume de pe Jamendo care v-au plăcut, şi fiindcă tot am fost cu ideea, iată cea de-a doua alegere a mea: Mechanical Butterfly.

Oh, da, să nu uit – Jamendo oferă şi diverse posturi de radio online, plus un player integrat în toate paginile site-ului ce permite să descoperi artişti noi cu un singur click. Acestea fiind spuse… audiţie plăcută vă doresc! ;)

Top Gel Desert

VN:F [1.9.10_1130]
Rating: 0 (from 6 votes)
Share 5 comentarii »

Avînd în vedere vremea de pe minunatele noastre plaiuri, cred că v-aş recomanda o excursie măcar pînă în nordul Norvegiei, dar m-am gîndit să nu exagerăm cu bugetul, aşa că ne vom opri la ceva foarte accesibil, şi cu un efect anti-caniculă destul de OK, şi anume îngheţata…

TopGelDesert I Top Gel Desert

… Top Gel Desert, mai exact. Ştiu, sună cam stupid, dar e bine cunoscut faptul că majoritatea firmelor româneşti de produse alimentare sînt cel puţin jenante la capitolele branding şi promovare. Eh, măcar unele fac produse de la “bun” în sus, cum se întîmplă şi în cazul de faţă, aşa că se compensează numele complet lipsit de inspiraţie cumva.

Citeşte toată recomandarea »

Unreal Commander

VN:F [1.9.10_1130]
Rating: +1 (from 1 vote)
Share 3 comentarii »

Cei ce au ratat era MS-DOS habar n-au ce au pierdut, şi nu spun asta din nostalgie, ci din pur simţ practic. Cum vine treaba asta? Foarte simplu – diferenţa între linia de comandă şi programele de management al fişierelor gen Norton Commander, Dos Navigator, sau chiar Volkov Commander era absolut colosală, aşa că fie foloseai unul, fie rămîneai la stadiul tastării de comenzi pînă la refuz pentru a îndeplini sarcini banale, cum ar fi navigarea dintr-un director în altul sau editarea unui fişier text.

Odată ce a sosit era Windows, mi-a fost foarte clar că trebuie să folosesc ceva similar lui Dos Navigator, favoritul meu din bătrînul sistem de operare MS-DOS, iar Windows Commander, actualul Total Commander, a fost primul pas. Pe măsură ce am început să cumpăr unele dintre programele pe care le foloseam, cît şi să trec pe alternative free ale altora, am descoperit duzini întregi de softuri foarte utile, printre ele numărîndu-se şi cel de astăzi, Unreal Commander.

Citeşte toată recomandarea »