Al patrulea film din seria care se astepta sa se termine trilogie, a fost ceva intre “Merita vazut” si “parca i-a lipsit ceva”. N-as putea sa pun degetul pe acea chestia care i-a lipsit, sa arat spre un personaj si sa zic ca a lipsit chiar el, cu toate ca eu am suspinat putin dupa gropitele lui Bloom, chiar daca Depp e taman la fix, dar am simtit ca ceva n-a fost cum trebuie.

Cred ca in momentul asta, teama de a deveni spoiler, e degeaba, pentru ca filmul acesta a avut incasari uriase in primul weekend de la lansare, din cate am citit peste 80.000 de bilete vandute in prima saptamana  (mai mari decat Avatar, da?) si asta ma face sa ma gandesc ca sunteti destul de multi cei care l-ati vazut. Asadar, plotul e simplu: toate personajele principale din film vor sa ajunga la vestita, faimoasa si unica fantana a tineretii si cumva s-a bagat si Jack Sparrow in mijlocul furtunii. In scena intra Angelica (Penelope Cruz) care e fermecatoare cu accentul ei anglo-spanish si care va va surprinde de cateva ori pe parcursul filmului. Jack si Angelica sunt intr-un fel de “Te iubesc” – “Vai, cu drag te-as omori” (daca stau sa ma gandesc bine, voi stiti de vreo iubita de-a lui Jack care sa-l primeasca cu bratele deschise?!) si cred ca ati vazut si voi particica aia din trailer, cand mandra aplica o lovitura directa de sabie intr-o usa si sabia trece fix pe langa capatana lui Jack. Mie mi-a batut mai tare inima atunci (dar mi-a trecut).

Ce mi-a placut la film: Jack (si faptul ca este inca un jackass), Blackbeard si faptul ca au pastrat, cumva, traditia, si anume: ei tot timpul cauta ceva, se folosesc unii pe altii, se tradeaza, se lucreaza pe la spate si cam tot filmul stai si te intrebi “care pe care”. Mai citisem pe undeva ca lipsa femeilor din film este compensata de sirene. Ce-i drept, erau niste domnisoare. :D
Citeşte toată recomandarea »