Despre autor

Cristiana Popp
Editor, Membru din 27 Apr 2009, 46 articole in total.

After Eight

VN:F [1.9.10_1130]
Rating: +6 (from 10 votes)
Share 4 comentarii »

After Eight Dark Chocolate Mint Box 300x210 After EightCred că mulţi aţi încercat cel puţin o dată ciocolăţelele cu mentă de la After Eight. Recomandarea de azi vrea doar să vi le reamintească, să vă facă să mai luaţi o cutie de pe raftul magazinului şi să vă delectaţi cu aroma lor de ciocolată amăruie şi mentă.

Sunt, de mulţi ani, un fan declarat al ciocolatei cu mentă. Am încercat cred cam toate variantele de pe piaţă. Preferata mea a dispărut de mult de pe piaţă: Kandia amăruie cu cremă de mentă. Acum mă mulţumesc cu diferite alte produse de pe piaţă şi, când vreau să mă răsfăţ, cu After Eight. Fiecare cutie verde conţine numeroase pătrăţele învelite separat, fiecare alcătuit dintr-un miez generos de cremă mentolată şi un înveliş delicat de ciocolată neagră simplă. Fiindcă acesta este, după părerea mea, secretul: arome simple, de bază. Multă mentă şi unt de cacao, fără alte briz-briz-uri. De copil nu suportam prăjiturile cu zece arome. Pentru mine, ori pui vanilie, ori rom, ori coajă de lămâie, ori zahăr caramel. Nu pe toate claie peste grămadă să nu mai înţelegi nimic.

2701367783 2972a3744d 300x226 After EightÎmpotriva celor tocmai declarate, After Eight a scos pe piaţă două variante noi: cu mentă şi lâmâie, respectiv cu mentă şi portocală. Deşi nu sunt rele, nu se înscriu pe lista favoritelor mele, tocmai din cauza aromei prea bogate, prea încărcate.

Preţul unei astfel de cutii este în jur de 10 lei, destul de mare, dar meritat.

Ariel Active Gel Capsules

VN:F [1.9.10_1130]
Rating: +10 (from 14 votes)
Share 5 comentarii »

ariel gel bmp Ariel Active Gel CapsulesÎnţeleg că pernuţele astea cu detergent gel beneficiază de o campanie publicitară destul de agresivă. Recunosc că nu mă uit la televizor şi nici reviste nu citesc, aşa că mi-e greu să spun dacă recomandarea mea se alătură sau nu unei campanii profesioniste.

Pentru mai multă claritate, permiteţi-mi întâi să vă prezint cadrul general familial. Locuim în acelaşi apartament 4 persoane adulte şi active. Toţi suntem supraponderali/obezi şi avem haine de dimensiuni respectabile. Suntem oleacă obsedaţi de igiena personală, aşa că umplem cu frenezie coşul de rufe murdare. Spălăm, în medie, 5 maşini pe săptămână iarna şi 6-7 vara. Avem maşină automată cu cuvă de 7 kilograme haine uscate. Consumăm 22 mc de apă rece pe lună (deşi deseori plecăm dimineaţa şi ne întoarcem pe seară acasă). Eu cumpăr practic întotdeauna detergenţii. Dacă nici eu nu m-oi pricepe, maică, la chimicalele astea, nu ştiu cine se mai pricepe.

arielgel Ariel Active Gel CapsulesDe obicei cumpăr cel mai mare balot (ca pachet nu-i pot zice) de detergent pe care îl găsesc în magazin. 12 kile să fie, nu mă supăr. După repetate încercări, de vreo 5 ani cumpăr numai Ariel, fiindcă raportul calitate/preţ mi se pare cel mai satisfăcător. Acum câteva luni, la un balot din ăsta de detergent, am primit (cadou cică, dar eu pe asta n-o mai cred de multişor) o cutie cu 24 de pernuţe verzi de detergent gel.

A doua zi îl încercam. Se pune primul în cuvă, apoi rufele deasupra şi nu mai este nevoie de Calgon (care mi se pare amarnic de scump) şi nici de balsam (de care oricum nu mai foloseam). Pentru început le-am încercat pe cele verzi, despre care am aflat întâmplător că sunt pentru rufe albe după ce spălasem cu succes şi fără incidente şi albe şi colorate. Acum am folosit şi una din varianta mov, destinată rufelor colorate.

La început am fost impresionată de mirosul foarte plăcut al acestui gel, care persistă în haine şi după uscare şi călcare, deşi eu folosesc cu mult zel clătirea suplimentară a maşinii şi uscarea în aer liber. Când am scos rufele din cuvă, am simţit imediat o mică diferenţă faţă de cele spălate cu Ariel pudră. Sunt ceva mai curate, se simte cu degetele. Cred că are legătură cu dedurizarea apei care mi se pare mai eficientă decât la Calgon. Deşi am folosit detergent de rufe albe la spălarea celor colorate (pernuţe verzi), nu am observat decolorări semnificative sau alte probleme.

Un alt mare avantaj pentru mie este reprezentat de spaţiul mic de depozitare. O capsulă este suficientă pentru o spălare (chiar la o cuvă de 7 kilograme) şi ocupă mult mai puţin loc decât o măsură de detergent pulbere. Aşa că, în loc de ditamai sacul, am în debara o cutie pătrată ceva mai mare decât o cutie de îngheţată. E adevărat că, prin comparaţie între preţurile de la raft, spalarea cu detergent pulbere este mai ieftină, dar cred că varianta pernuţe cu gel merită investiţia.

Inimă de câine la TNB (după Mihail Bulgakov)

VN:F [1.9.10_1130]
Rating: +4 (from 4 votes)
Share 4 comentarii »

prod 33 2068 Inimă de câine la TNB (după Mihail Bulgakov)Iubesc teatrul. Pe vremuri, ştiam tot ce joacă Teatrul Naţional din Craiova. Unele piese le învăţasem lejer pe dinafară. Eram dezamagită sau încântată de orice nouă intonaţie, orice mişcare altfel, fiindcă le ştiam pe toate. Acum, într-un oraş mai mare şi cu o ofertă mult mai generoasă, mă duc mai rar la teatru. Deşi mi-e dor de el şi sufăr. Nu cred că lipsa de timp este motivul, cred că mai degrabă faptul că îmbătrânesc urât şi prematur.

Totuşi, sunt încântată că nu am ratat “Inimă de câine” la Naţionalul bucureştean cu Victor Rebengiuc şi Marius Manole în rolurile principale. Rebengiuc este unul dintre acei actori despre care nu aş şti ce să vă spun. În copilărie, aveam impresia că este un fel de zeu, că nu calcă cu adevărat pe scândurile scenei în acele sărmane înregistrări în care îl vedeam. Mai târziu, l-am simţit om, dar nu m-am gândit că l-aş putea vedea de aproape, fiindcă a rămas pentru mine eroul legendar al minunilor din copilăria mea.
Citeşte toată recomandarea »

iRiver – e-Book Reader

VN:F [1.9.10_1130]
Rating: +5 (from 5 votes)
Share 7 comentarii »

iriver story 300x300 iRiver   e Book ReaderAm primit de ziua mea această mică jucărie care i-a atras în jurul meu pe toţi amatorii de gadget-uri şi minunăţii tehnice. Nu mă număr neapărat printre ei, deşi ma joc cu plăcere cu Talking Tom-ul de pe ultimul device al frăţiorului meu şi sunt, în general, un utilizator încântat a tot ceea ce este nou.

e-Reader, însă, îmi doream de ceva vreme. Încă sunt un admirator necondiţionat al cărţii scrise şi, pentru mine, nu cred că se va găsi un înlocuitor care să-mi ofere măcar un sfert din satisfacţia pe care o simt la deschiderea ei. Dar, viaţa agitată şi drumurile m-au făcut să-mi doresc să pot lua cu mine mai multe cărţi fără să-mi încarc bagajele excesiv. Cam pe aici s-au întâlnit nevoile mele cu imaginaţia producătorului. Nu pot citi prea mult de pe laptop/desktop, fiindcă îmi obosesc ochii şi aşa obosiţi de microscopul cel de toate zilele. Dar iRiver mi-a rezolvat problema. Reader-ul cu tehnologia i-Ink este la fel de puţin solicitant pentru ochi ca un text tipărit pe hârtie. Are doar neplăcutul defect, pentru mine, că tind să-l citesc mai superficial, mai pe diagonală, aşa cum fac cu textele on-line. Nu ştiu care e cauza, cred ca ţine de mine, că nu simt că o carte etalată pe un ecran e la fel de serioasă ca una “în carne şi oase”, sau, mă rog, “în pagini şi coperţi”.


Citeşte toată recomandarea »

Concert Sam Haywood în Cruciada Culturii

VN:F [1.9.10_1130]
Rating: +2 (from 2 votes)
Share Nu există comentarii »

image 2010 01 7 6791743 63 cruciada culturii 300x214 Concert Sam Haywood în Cruciada CulturiiAşa cum vă anunţasem, am intrat cu emoţie şi nerăbdare în frumoasa clădire a Ateneului Român pentru a-l asculta pe Sam Haywood cântând Chopin. De fapt nu numai Chopin, ci şi alte două fragmente foarte frumoase, alese de solist din scrierile lui Alkan şi Field. Trebuie să vă spun că am aflat ceva nou despre Haywood şi anume ca are un gust muzical desăvârşit, alegându-şi cu măiestrie bucăţile pe care le interpretează. După părerea mea şi nu numai, am fost încântaţi cu o muzică delicată şi sensibilă, într-un concert rotund şi complet ca un măr mare şi frumos, cules din pomul de sub fereastra bunicilor.

Am stat în avanscenă, pentru prima dată în viaţa mea şi am putut urmări cu atenţie mişcările lui Sam Haywood, interpretarea personală, grimasele lui faciale şi, mult mai important pentru mine, mişcarea mâinilor sale. Este ceva fascinant în mâinile unui pianist bun, o trăire copleşitoare, o încordare creatoare irepetabilă. Cred că aş fi putut să-i urmăresc mâinile ore întregi fără să mă plictisesc. Dar n-am făcut-o. Fiindcă muzica blândă care umplea aerul Ateneului mi-a impus de mai multe ori să închid ochii, să anulez imaginea pentru a mă putea lăsa purtată de note, de emoţia lor.

Photograph Sam Haywood 300x234 Concert Sam Haywood în Cruciada CulturiiSam Haywood este mult mai bun ascultat în sală decât oricare dintre înregistrările sale. Reuşeşte să transmită mai multe senzaţii decât suportă orice metodă de reproducere a sunetului şi imaginii inventată de către om, practic electrizează sala, o atrage inexorabil şi o ţine prizonieră în lumea muzicii sale până la sfârşit.

De altfel, greu le-a fost spectatorilor să se rupă de atmosfera creată de Haywood. Au aplaudat minute în şir, cerând un bis şi altul şi altul, deşi se vedea că solistul era din ce în ce mai obosit. Fiindcă un pianist bun dă tot ce are şi îşi încheie seara la fel de extenuat ca un maratonist.

Citeşte toată recomandarea »

Sam Haywood şi pianul lui Chopin

VN:F [1.9.10_1130]
Rating: +2 (from 2 votes)
Share 4 comentarii »

Haywood 200x130 Sam Haywood şi pianul lui ChopinÎntr-o vreme, nu-mi prea plăcea Chopin. După aceea am ascultat nişte înregistrări cu muzica lui cântată de Dinu Lipatti şi de atunci cred că Chopin este un compozitor de o sensibilitate tulburătoare. Deşi nu necesită virtuozitate tehnică deosebită, interpretarea lui Chopin impune o înţelegere profundă a muzicii, o apropiere blândă şi răbdătoare şi o cunoaştere bună a gândirii compozitorului.

De curând, am aflat de Sam Haywood, pianist care a mers cu înţelegerea lui Chopin până la a cânta la pianul lui, un Pleyel din 1864. Interpretarea lui Haywood are mai multe calităţi care nu sunt deloc de neglijat: tehnica impecabilă, sensibilitatea suficientă, adeseori reverberantă, bucuria de a cânta, înţelegerea muzicii şi dragostea faţă de public. Sam Haywood este un om de spectacol, se hrăneşte din emoţia ascultătorului, comunică intim cu sala. L-am ascultat cântând aceeaşi bucată în săli diferite şi am avut de fiecare dată impresia că şi-a schimbat discret interpretarea pentru a răspunde necesităţilor publicului.

Citeşte toată recomandarea »

Egoistul (cu Radu Beligan)

VN:F [1.9.10_1130]
Rating: +6 (from 6 votes)
Share 1 comentariu »

Egoistul 6 sept Egoistul (cu Radu Beligan)Sunt cam în pană de cuvinte. Am fost de curând la “Egoistul”, spectacol regizat de Radu Beligan care se joacă din când în când la Palatul Copiilor (zona Tineretului) în Bucureşti, dar şi în alte săli de spectacol din ţară. Distribuţia îi cuprinde, pe lângă Radu Beligan (în rolul principal, al dramaturgului Leon Saint-Pé), pe Simona Bondoc, Damian Crâşmaru, Sanda Toma, Mihai Niculescu, Lamia Beligan, Tomi Cristin, Medeea Marinescu, Silviu Biriş, Ileana Olteanu şi Cesonia Postelnicu. Biletele le-am cumpărat din Magazinul Unirea (aripa Călăraşi) la preţul unic de 70 de lei.

V-am spus toate chestiile astea organizatorice dintr-o suflare, fiindcă, deşi importante, pălesc în faţa a ceea ce aş vrea să spun despre piesă. Cine l-a văzut pe Radu Beligan jucând probabil ştie la ce mă refer. Omul ăsta (şi mă feresc cu obstinaţie să-i spun Maestrul, aşa cum să încăpăţânează să-i spună toţi “ziariştii” care nu l-au văzut niciodată jucând) are un talent fenomenal de a capta spectatorii, de a-i emoţiona cu un singur cuvânt, cu o intonaţie, cu un gest simplu.

Citeşte toată recomandarea »